Cine nu i-a fredonat măcar o dată șlagărele ori nu a ascultat niciodată muzică ușoară românească, ori nu recunoaște... Vasile Veselovschi (18 decembrie 1925, Găvana-Pitești – 4 ianuarie 1998, București) a fost un compozitor român de muzică ușoară, autor al unor melodii extrem de populare precum „Strada Speranței” (cântat de Corina Chiriac), „Fluierând pe stradă” și„Merit eu” (interpretate de Aurelian Andreescu), „Cânta un matelot” (Doina Badea), „Cu tine” (Margareta Pâslaru), „O chitarǎ cânta” ( Aida Moga și Nicolae Nitescu), „Luna la Mamaia” (Constantin Drăghici), „Scara de mătase” (Dan Spătaru), „Și m-am îndrăgostit de tine” (Adrian Daminescu). A scris inclusiv pentru Benone Sinulescu - „Scrisoare de la mama (Ionică)”.

Nepotul de fiu al fratelui compozitorului este cunoscutul globetrotter Bogdan Veselovschi și, într-un interviu pentru Adevărul.ro, dezvăluia detalii despre istoria familiei: „Vasile Veselovschi a fost fratele bunicului meu din partea tatălui. (...) Stră-stră-bunicii mei au venit aici din Imperiul Rus, au fugit la Revoluţie din 1917. Au vrut să ajungă în Franţa, dar s-au oprit aici. Am avut un străbunic pilot, erou al armatei albe în Primul Război Mondial, altul era bancher la Petersburg pe vremea ţarilor. Nu prea au mai rămas mulţi descendenţi, mai suntem câţiva doar care avem numele Veselovschi”.

Vasile Veselovschi a absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase la Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena - Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan).

După absolvirea Conservatorului, Vasile Veselovski a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” din București (1956-1957), inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București (1957-1963). După această perioadă, s-a dedicat în întregime activității componistice. Din 1959, a devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

„Compozitor cu o originalitate deosebită a stilului, Vasile Veselovschi s-a impus prin inventivitatea melodică, datorită căreia, multe dintre cântecele sale au devenit șlagăre. Stilul său este de asemenea caracterizat de căutări pline de succes pentru preluarea unor elemente de intonație si ritm din folclorul românesc, pe care le-a dezvoltat în mod creativ, aducând prospețime și o largă accesibilitate cântecelor sale.”

Dintre cei peste 30 de textieri, cea mai strânsă colaborare a avut-o cu Mihai Maximilian (soțul Stelei Popescu), de care l-a legat și o deosebită prietenie. Împreună au realizat peste 200 de cântece și peste 50 de spectacole de revistă și alte spectacole muzicale. De asemenea multe texte i-au fost scrise de Constantin Cârjan și Aurel Storin. A colaborat cu peste 130 de soliști vocali români și străini, printre care: Doina Badea(21 de cântece), Aurelian Andreescu(9), Corina Chiriac(25), Gică Petrescu(16), Margareta Pâslaru(17), Horia Moculescu(7), Constantin Drăghici(4), Roxana Matei(9), Alexandru Jula(13), Aida Moga(4), Marina Voica(5), Dan Spătaru(10).

Este și autorul muzicii pentru peste 60 de spectacole de revistă, de la „Băieții de la mansardă” (1957) și „Revista e a noastră”(1959) la „Academia de la Savoy” (1994) și „Hohote în Paradis” (1996). Alte spectacole celebre:  ”Băiatul din banca a doua” (1962), ”Revista dragostei” (1965), ”Revista în balon” (1972), ”Nevestele vesele din Boema” (1978), ”Expres Melodii” (1982), ”Boema, bucuria mea” (1985), ”Artiștii și Boema” (1987). A compus, de asemenea, muzică de teatru ("Băiatul din banca a doua", "Pălăria florentină", "Poveste neterminată" ş.a.) și de film.

„Vasile Veselovschi avea cântecul simplu, atrăgător, molipsitor. Știa să așeze muzica lângă cuvânt în chip firesc.(...) Spunea o dată: „Am fost norocos. În cariera mea am avut parte de prieteni buni- cântăreți valoroși- care m-au ajutat să scot la lumină cântece minunate” scria Temistocle Popa, iar Octavian Lazăr Cosma adăuga: „Dintre compozitorii noștri de muzică ușoară, Vasile Veselovschi era după 1960 cel mai consistent sub aspectul melodic căci purta în fantezia sa un arsenal foarte generos care îi permitea să găsească formula plastică cea mai fericită pentru un anumit vers. De la el ne-au rămas nenumărate șlagăre dăltuite cu migală. Și cu simțul poeziei.(...)Figura lui charistmatică, ce oferea în permanența un zâmbet discret, rămâne în amintire peste decenii”.

Deținător al diplomei de onoare la Festivalul internațional de muzică ușoară de la Sopot (1966) și al diplomei de onoare obținută la al patrulea Festival internațional de muzică ușoară organizat de ”Bayerischer Rundfunk” (1969) a fost distins cu multe premii. Astfel, la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia a obținut Marele Premiu în 1964, precum și numeroase premii în anii care au urmat. A primit, de asemenea, de mai multe ori Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, precum și un premiu la ediția din 1995 a Festivalului ”Crizantema de aur” de la Târgoviște. A  participat ca membru în jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară: Sopot (Polonia, 1966), "Orfeul de aur" (Bulgaria, 1968), "Lira de aur" (Bratislava, Cehoslovacia, 1975). Totodată, a participat ca invitat la festivalurile de la San Remo (Italia, 1967) şi "Lira de aur" (Bratislava, 1971).

În cinstea sa, la Pitești au fost organizate patru ediții ale Festivalului-concurs național de muzică ușoară „Vasile Veselovschi” (între 2013-2016). După cum Jurnalul de Argeș a aflat de la fiul compozitorului, Valentin Veselovski, în 2021 solistul, compozitorul și pianistul Horia Moculescu, făcând ordine prin arhiva sa, a descoperit o partitură compusă în… 1971 de Vasile Veselovschi (pe versuri de Aurel Storin) și rămasă inedită. În fapt, compozitorul i-o oferise pentru interpretare, dar solistul s-a luat cu altele și a uitat de aceasta. L-a chemat pe Valentin Veselovski și, imediat (decembrie 2021), au decis să facă un videoclip cu melodia „Mon Amour”. Videoclipul a fost prezentat, în premieră, la 15 martie 2022, la Teatrul „Elisabeta” din București, melodia fiind interpretată superb de Horia Moculescu (85 de ani!) și de Nico.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro