Vistrian Roman (pe numele de botez Nicolae, 15 mai 1941, Dej – 3 iulie 1993, Cluj-Napoca) a fost un actor român, celebru și pentru rolul din serialul de televiziune „Pistruiatul” (realizat de Francisc Munteanu), în care juca rolul tatălui micului erou. A urcat pe scenele teatrelor „Alexandru Davila” din Pitești, „Mic” din București și Național din Cluj. A jucat în multe piese TV, filme și spectacole. După Revoluția din Decembrie 1989, în urma unui conflict cu noul director al Teatrului Mic, Alexa Visarion, s-a mutat la Cluj-Napoca, având două locuri de muncă: actor la Teatrul Național local și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.  (În această calitate, l-a salvat la examenul de admitere pe...  Pavel Bartoș!) Din păcate, după unele surse, neînțelegerile cu șefii ierarhici i-au alimentat depresia, suferințele îndurate ulterior conducând la un tulburător sfârșit prematur.

Provenea dintr-o familie numeroasă, cu mulți fii și fiice, iar tatîl său era preot ortodox. La naștere, Vistrian Roman a primit un alt prenume: Nicolae. Însă numele de alint din copilărie – Vistrian – aveai să-i devină, la anii maturității, pseudonimul care i-a adus gloria.

 „Visez mereu la împlinire, dar, în acelaşi timp, îmi dau seama că această aspiraţie se finalizează destul de rar în viaţa şi cariera unui actor, carieră în care, inevitabil, este conectat la o mulţime de determinări. Am, cum are orice actor, un soi de bovarism, vreau mai mult de la mine, aştept mai mult de la ceilalţi. Fac parte dintre cei care consideră actorul un re-creator de viaţă pe un scenariu dat, conform unei viziuni care, de cele mai multe ori, nu-i aparţine, el integrându-se unei concepţii regizorale.”

„Pistruiatul”, „Neînvinsă-i dragostea”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Pădurea nebună”, „Trandafirul galben”, „Al treilea salt mortal”, „Reţeaua „S” ”„Acţiunea Autobuzul”, „Pentru patrie”, „Anotimpul mireselor”, „Vârstele omului”, „Peripeţiile unui om de afaceri” sunt doar câteva dintre bornele carierei sale.

Potrivit actriţei Melania Ursu, care i-a fost colegă de scenă la Cluj, unele dintre calităţile deosebite ale lui Vistrian Roman erau dicţia şi vocea perfecte care îi confereau posibilitatea de a recita într-un mod original, greu de egalat. Actorul a realizat astfel înregistrări memorabile la radio şi televiziune, a urcat pe scenă alături de monştri sacri ai teatrului românesc şi a jucat în nenumărate filme. „A fost foarte apreciat. Vistrian a jucat roluri însemnate la Cluj, pentru că avea o statură impresionantă şi un glas deosebit. Avea un glas timbrat, cu o căldură cu totul şi cu totul deosebită, cu o dicţie ireproşabilă. A fost stimat şi iubit. Vistrian era disciplinat, bine crescut, calm, plin de umor, un coleg deosebit. Avea o fire nobilă, nefiind trufaş, chiar dacă avea o mândrie firească pentru că ştia că este un actor de frunte şi un intelectual deosebit.” Melania Ursu a adăugat că toate aceste calităţi i-au adus actorului notorietate în lumea iubitorilor de teatru şi film, dar şi o oarecare invidie din partea unor colegi.

„Ca să fiu cât se poate de succint, m-ar interesa să întruchipez un erou cu atitudine ironică într-o penumbră misterioasă şi cu un caracter enigma­tic”, spunea actorul într-un interviu din Revista Cinema. egretata actriță Margareta Pogonat, care a jucat rolul soției personajului interpretat de Vistrian Roman în „Pistruiatul”, avea să declare despre partenerul ei de film: „Roman era un actor foarte bun. Cu un actor foarte bun nu ai cum să nu te înţelegi. Fiecare îşi face meseria şi asta presupune să ai şi relaţie permanentă cu partenerul. Să se vadă că acolo e o casă, e o soţie, sunt obiceiuri, trebuie să îi dai senzaţia spectatorului că asistă la un fragment din viaţă. Asta este meseria noastră. Cum astăzi pot să joc un spectacol în care sunt Regina Angliei şi mîine dimineaţă să fiu o cerşetoare… Nu am fost şi nu am să fiu nici una dintre ele, dar eu am o meserie care se bazează pe psihologie. Lucrurile la noi nu sunt aşa cum par, că învăţăm textul pe dinafară şi asta este. Nu e aşa! Noi muncim foarte mult, cum nu ştie publicul. Trebuie să găsim nuanţele exacte care îl fac pe spectator să înţeleagă o poveste întreagă dintr-un “Da”, dintr-un “Nu”.

Despre filmările la „Pistruiatul”, Costel Băloiu, care l-a interpretat pe puștiul năzdrăvan, declar într-un interviu acordat ziarului Evenimentul: „Pistruiatul s-a filmat, în afară de Buftea, la Cluj şi la Oradea. Am fost de câteva ori al Cluj, dar pe fugă. Nu am avut timp să vizitez şi să-mi aduc aminte de perioada filmărilor, dar la Buftea, nici atât. Studiourile nu mai sunt ce au fost, sunt privatizate, nu mai e ce a fost, oricum. Nu am avut încă plăcerea să mă reîntorc în timp sau să văd ce transformări s-au produs prin locurile în care am filmat. Gara din Oradea, am trecut cu maşina şi am văzut-o, e chiar intactă, ca atunci. Celebra fabrică de cărămidă era în Cluj. Toate exterioarele, cam 85% din filmări, s-au făcut la Cluj şi la Oradea, iar câteva interioare, discuţiile din casă, cu Vistrian Roman şi Margareta Pogonat, cu Sergiu Nicolaescu în pod, astea au fost improvizate în studio la Buftea, inclusiv beciul din fabrica de cărămidă în care s-a ascuns Sergiu când a evadat, toate acestea au fost făcute în studio.” 

La Dej, orașul nașterii lui Vistrian Roman – deși există controversa că acesta s-ar fi născut în județul limitrof, în Sălaj, comuna Ileanda, satul Sașa – actorului i se poartă o frumoasă amintire. Trupa de teatru a Casei Municipale de Cultură (organizată pe grupe de vârstă) îi poartă astăzi numele.

Unul dintre foştii colegi de clasă, la școala primară, ai marelui actor a ţinut să împărtăşească câteva gânduri despre Vistrian Roman: „„Vistrian Roman a fost un om deosebit, cu o bună educaţie. Mai venea vara în Ileanda şi eu fiind şofer pe un autobuz, îmi cerea să îl duc prin satele de pe Valea Someșului, pe care le străbăteam pentru a revedea locurile copilăriei sale, pentru a discuta cu oamenii. Râdea, le mai spunea bancuri, mai glumea, îi plăcea tare mult să vorbească cu localnicii. Păcat că s-a dus.....”, a mai spus cel care i-a fost actorului coleg de clasă.

O poveste mai puțin cunoscută este cea despre examenul de admitere la Teatru, la Cluj, al lui Pavel Bartoș. Vistrian Roman a fost, efectiv, îngerul lui salvator: „În primul rând, mi-am uitat banii pentru admitere acasă, m-am dus în ultima zi de înscriere, la ora 14.00 se închidea, iar eu am ajuns la ora 12.00 și, când am vrut să plătesc, am realizat că mi-am uitat banii acasă. Îmi amintesc și acum că taxa de intrare era în valoare de 5000 de lei. Dacă mama mi-ar fi trimis bani, ar fi ajuns în trei zile, iar eu mai aveam la dispoziție doar două ore. Eram disperat, pentru că îmi dădeam seama că dintr-o astfel de neatenție ratam un an. Și, în disperarea aia, am intrat pe ușa Cancelariei, le-am zis profesorilor că mi-am uitat banii acasă și i-am rugat frumos să mă ajute să îmi plătesc taxa de înscriere. Au rămas muți, unii îmi arătau ușa, dar… un profesor, iarăși un profesor a fost șansa mea, ulterior am aflat că era de limba franceză, domnul Ionescu, era undeva în spate și zice: Uite, un om care ne cere bani ca să se înscrie la facultate! Poftim, tinere! Și mi-a dat 5000 de lei, iar eu i-am jurat că îi dau banii înapoi și îi aduc chitanța să dovedesc că m-am înscris. În anul I, la primul examen, a venit domnul profesor Ionescu și mi-a zis: Pavele, să știi că au fost cei mai bine investiți 5000 de lei din viața mea. Mi-a spus acele vorbe pe care poate doar tatăl meu mi le-ar fi spus, iar el era doar un străin care a investit încredere în mine. NOROC și Doamne, Doamne, toate astea la un loc! În al doilea rând, așa cum am zis, eu nu m-am pregătit cu nimeni de specialitate, pentru că nu aveam cu cine în Miercurea Ciuc, în anul 1992. Habar nu aveam ce însemna poezia de forță, nu știam ce înseamnă monolog… și eram în pragul examenului, fără să am un repertoriu. La poezia lirică am trecut ,,Floare albastră”, poezie pe care o știam cât de cât de la examenul de Bacalaureat. Când am intrat în sala de examen la prima probă, care era eliminatorie, am spus poezia de forță, iar jurații s-au amuzat copios pe seama mea, căci numai de forță nu a fost, și mi-au cerut să mai spun o poezie, lirică, dacă se poate! Am recitat ,,Floare albastră”, din care știam doar patru strofe, dar… mi-a ieșit. Am fost tare emoționat, încărcat și foarte speriat și probabil am avut parte de un ,,moment de grație”. Când am ieșit din sala de examen, voiam să plec, descurajat total, dar a ieșit cineva din comisie și mi-a dat bilețelul pe care scria că sunt admis. La următoarea probă, am venit la fel de nepregătit, trebuia să susțin proba de dans, iar eu nu știam că trebuia să îmi pregătesc un moment special. Profesorii din juriu mi-au pus ei o casetă pe care o aveau acolo, Gipsy Kings, și am improvizat, toată lumea râdea. Când să ies pe ușă, eram așa fericit că m-am descurcat, dar unul dintre profesori, Vistrian Roman, m-a oprit și m-a rugat să mai recit încă o dată poezia ,,Floare albastră” pentru unul dintre profesorii care nu au fost în juriu în etapa anterioară. Am tras aer în piept și am început poezia, încercând să mă imit și, la un moment dat, m-am pierdut și am început să tușesc, iar Vistrian Roman m-a scuzat că sunt obosit. Care a fost primul lucru pe care l-am făcut după asta? Am învățat ,,Floare albastră”! Nu mi-a mai cerut-o nimeni să o recit, dar eu o știu și acum! ”.

„Consider că un actor, oricare ar fi el, trebuie să fie în stare să interpreteze orice personaj. Primul meu mare pedagog, Marieta Sadova, spunea că un actor atât aduce pe scenă cât poartă în suflet. Poţi să păcăleşti uneori, dar <<cusătura>> se vede. N-am încredere în actorul care nu are şi o instrucţie solidă. Să interpretezi, să zicem, un filosof fără a-i fi răsfoit măcar opera, fără să pătrunzi în tensiunea lui de gândire mi se pare cu neputinţă.”

Nu a fost niciodată căsătorit, dar este tatăl a doi copii, Alexandru și Diana.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro