Ion Dacian rămâne cea mai importantă figură din istoria Operetei românești, care a strălucit în peste 5.000 de reprezentații. Dar sunt multe lucruri inedite, mai puțin cunoscute marelui public, legate de viața și cariera marelui tenor. În primul rând, nu acesta era numele său real! Pe certificatul de naștere al artistului (11 octombrie 1911, Saschiz, Mureș – 8 decembrie 1981, București) scria „Ion Pulcă”, iar tenorul și-a luat mai târziu numele de Dacian după satul Dacia din județul Brașov, locul de unde era originar tatăl său. În 1947, s-a căsătorit cu văduva fostului său patron și i-a înfiat pe cei trei copii ai acestora, unul dintre ei fiind balerina Leni Dacian.
Ion Pulcă a urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj, avându-l ca profesor de canto pe Ion Crișan. Între anii 1929-1933, a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj – obţinând şi un doctorat în drept (1935), cu tema „Valoarea socială a presei” -, iar între anii 1930 – 1934, în paralel, şi ale Conservatorului de Muzică din Cluj, unde profesori i-au fost Ionel Crișan, Tomel Spătaru şi Rita D’Oria. „A acumulat un potenţial formativ puternic în teorie şi solfegiu, estetica şi istoria muzicii universale, armonie, contrapunct. Vorbea şi cânta în zece limbi, avea o cultură complexă şi profundă în foarte multe domenii ca artă, literatură, filosofie.”
Își începe cariera în 1934 la Opera Română din Cluj, unde a avut roluri în ”Traviata” de Verdi, ”Bărbierul din Sevilla” de Rossini, ”Madama Butterfly” de Puccini, ”Flautul fermecat” de Mozart, ”Freischütz” de Weber, ”Faust” de Gounod, ”Evgheni Oneghin” de Ceaikovski, ”Tannhäuser” de Wagner ș.a. În 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă „Alhambra” din București, debutând în operetă și în regie. Instituția fusese înființată în toamna anului 1930 de către Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu și Ion Vasilescu, toți foști angajați ai teatrului condus de actorul Constantin Tănase, „Cărăbuș”.Prima operetă în care joacă este „Vânt de primăvară” de Joseph Strauss. În perioada 1942–1947 este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia. Se pare că, deranjat de sonoritățile numelui de familie al tânărului și promițătorului tenor, Nicolae Vlădoianu este cel care i-a sugerat să și-l schimbe în „Dacian”.
În 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian fiind angajat ca prim-solist al teatrului. Ca tenor interpretează magistral roluri din operete precum: ”Liliacul” și ”Sânge vienez” de Johann Strauss-fiul; ”Prințesa circului”, ”Bayadera”, ”Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán; ”Văduva veselă” și ”Țara Surâsului” de Franz Lehár; ”Vânzătorul de păsări” de Carl Zeller, ”Lysistrata” de Paul Lincke, ”My Fair Lady” de Frederick Loewe etc., dar și în operete românești precum ”Ana Lugojana”, ”Plutașul de pe Bistrița”, ”Târgul de fete” de Filaret Barbu, ”Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino, ”Anton Pann” de Alfred Mendelsohn, ”Suflet de artist” de Henri Mălineanu, ”Soarele Londrei” de Florin Comișel etc. Printre partenerele sale de scenă s-au numărat Maria Marini, Lulu Nicolau, Lilli Dusescu, Lucia Roic, Corina Bărbulescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu.A semnat regia spectacolului ”My Fair Lady” de Frederick Loewe, primul musical realizat pe o scenă în România, a cărui premieră a avut loc în 1968. Ion Dacian a fost numit director al teatrului în anul 1963, dar a fost eliberat din funcție, fără explicații, în septembrie 1971.
În cariera sa, Ion Dacian a interpretat 57 de roluri, jucând în peste 5000 de spectacole și luând parte la 120 de concerte cu diverse orchestre filarmonice. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public. În 1990 Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă "Ion Dacian". În anul 2000 prin hotărîre a guvernului, numele a fost schimbat în Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian" București.
Marele artist a avut și o urmașă foarte cunoscută, dar care nu era fiica sa biologică. Leni Dacian (prenume la naștere: Elena; 3 octombrie 1940, București), balerină, coregrafă și actriță de film, este fiica adoptivă a lui Ion Dacian, un celebru interpret român de operetă. Ea a absolvit Școala de Coregrafie din București în 1954. (Balerina și coregrafa Adina Cezar povestea cândva: „ Acolo, la scoala de balet, erau copii proveniti din familii foarte bune, copii de doctori, de avocati faimosi, de artisti mari. Am fost colega cu Leni Dacian, fiica lui Ion Dacian. Tin minte ca Leni sosea la scoala insotita de doi catei, doi canisi albi, si scria cu stilou de aur. Era adusa de menajera... si venea cu masina”.) Apoi a urmat cursurile Școlii de Coregrafie „Vaganova din Leningrad (Sankt Petersburg) până în 1960. În perioada 1960-1990 a fost angajată a Operei Române din București. În anul 1964 a devenit solistă, iar începând cu anul 1968 a fost prim-solistă a acestei instituții.
Leni Dacian (născută pe 3 octombrie 1940) are și o bogată filmografie: Dragoste la zero grade (1964) - rol de balerină, Felix și Otilia (1972) - Aurica Tulea, Osânda (1976) - mama lui Manlache, Accident (1977) - soția lui Cuceanu, Soldații victoriei (1977), Doctorul Poenaru (1978) - Alexandrina, soția doctorului Poenaru, Bietul Ioanide (1980) - balerina Cucly, fiica contelui Iablonski, Ștefan Luchian (1981).
Leni Dacian (care a fost căsătorită cu chirurgul Ion Marinescu, ulterior soţul actriţei Ioana Pavelescu) era unul din cei trei copii înfiați de marele artist. Un altul, Șerban Dacian, a fost medic, specializat în chirurgie cardiovasculară, emigrat în Germania. Al treilea, Luca, a fost tot medic, dar a pierit de tânăr la numai 26 de ani. Povestea celor trei copii înfiați este tulburătoare. Generalul Vlădoianu, ginerele bogatului moșier Andronache (care dă numele unui cartier bucureștean) a avut un fiu, Nicolae. Acesta nu a urmat cariera militara, ci, o fire boema, a devenit scriitor si si-a daruit intreaga viata celebrului teatru „Alhambra”. Si pe atunci teatrele nu aduceau niciun ban, ele trebuind sa fie sustinute. Nicolae Vladoianu a cheltuit foarte mult cu „Alhambra”. Nu a fost in zadar, pentru ca pe scena teatrului au jucat toti marii actori ai perioadei interbelice. In 1947, intr-o acuta depresie, Nicolae Vladoianu își ia viața. In urma lui au ramas sotia Sofia si trei copii - Luca, Serban si Elena. Nicolae fusese bun prieten cu tenorul Ion Dacian, pe care il angajase la „Alhambra” și pe care îl rugase candva sa aiba grija de familia lui, daca i se va intampla ceva. Dacian se tine de cuvant si devine ocrotitorul familiei. In 1954, Ion Dacian hotaraste sa se casatoreasca cu vaduva lui Vladoianu si sa-i infieze pe cei trei copii. Ei vor purta numele de Dacian-Vladoianu... Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
Ion Dacian, magul de la Operetă. Misterele unei biografii și ale celor trei copii înfiați
- Detalii
- Răzvan Grădinaru
- Arte