Nicolae Nițescu (19 noiembrie 1930, Galați – 18 septembrie 2012, București) a fost un mare cântăreț român de muzică ușoară, cunoscut pentru șlagăre ca „Așa-mi bate inima” (în duet cu Aida Moga), „Marina, Marina”, „Ți-am luat un mărțișor”, „O chitară cânta”, „Primul nostru tango” sau „Astăzi e ziua ta”. Un mare sentimental, și-a cunoscut soția, cu care a fost căsătorit șase decenii, la vârsta de... nouă ani!

Nicolae Nițescu a cântat încă din liceu. A studiat canto cu nume mari în domeniu (Petre Ștefănescu-Goangă, Maria Snejina, Melnic și Finkelstein) dar nu a rămas în lumea muzicii clasice pentru că era și a rămas toată viața devotat „muzicii ușoare”. În 1965 a ajuns la Teatrul „Ion Vasilescu” unde a rămas timp de 15 ani. Din 1981 a trecut la Ansamblul artistic „Rapsodia Română”.

A ajuns la 60 de ani de carieră, fiind premiat de nenumărate ori. A fost primul solist român laureat la un festival internațional de muzică ușoară (Sopot, Polonia, 1963). Șlagărul său „Of, inimioară!” a fost foarte apreciat de publicul prestigiosului Friedrichstadtpalast din Berlin. În 2010, când împlinise 80 de ani, a fost recompensat pentru cariera sa impresionantă pe scena Teatrului „Constantin Tănase” (unde a activat încă din anii '50).

În 2007, povestea: „Cred că generaţii şi generaţii de romăni au asociat numele meu cu muzica melodioasă, pentru că incă de copil mi-a plăcut să interpretez melodii romantice. Am fost şi sunt un sentimental prin excelenţă. Încă din liceu, am participat la o festivitate. Atunci am inceput să cânt. Mi-a plăcut să cânt şi să ascult cântăreţii buni. Muza mea a fost un cântăreţ francez. Am inceput să cânt piese deja cunoscute. S-au implinit in toamna aceasta 55 de ani de la prima melodie imprimată la radio, un marş sportiv. A urmat apoi o melodie compusă de Marius Mihail, «Parcă ne-am cunoaşte de cănd lumea», interpretat în duet cu Dorina Drăghivi.

Cele mai mari sacrificii pe care le-am făcut pentru meseria mea sunt cele personale. Am plecat de multe ori din căminul meu. Nu mi-a fost uşor, eu fiind un familist convins. Am implinit 56 de ani de căsătorie anul acesta şi 68 de când o cunosc pe soţia mea. Eu aveam 9 ani şi ea 7. Mărturisesc că marea mea implinire este familia mea.

Acum in muzica uşoară romănească este fenomenul tinereţii. Este şi normal să fie aşa. Lumea s-a săturat de romantismul accentuat de pe vremea mea şi a trecut la ceva mai tineresc. Cânt şi astăzi in spectacolul «Poftă bună la Tănase» şi cânt oriunde se solicită muzica mea. Ultima oară am fost la domnul Viorel Popescu la TVRM. Am cântat şase piese impreună cu soţia la emisiunea «Astă-seară filmăm in familie».

Privind in urmă, mă mulţumesc că nu am trecut prin viaţă fără rost. Am lăsat şi eu o mică dâră. De multe ori mă intâlneşte lumea pe stradă şi mă felicită pentru muzica mea. Am studiat muzica clasică şi dacă regret ceva este fapul că nu m-am menţinut şi in sectorul acesta. Am studiat impreună cu profesorul Petre Ştefănescu. Am avut mulţi colegi care astăzi sunt reputaţi solişi la Operă. Dacă aş avea posibilitatea să reintorc timpul şi să o iau de la capăt, tot muzică uşoară aş face, pentru că a fost pasiunea mea de mic. Trecerea timpului nu prea o simt pentru că sufletul meu tot tânăr a rămas.

Sunt acum in lucru la o carte despre viaţa mea cu domnul Aurel Storin. Va fi o carte de amintiri din activitatea mea muzicală. De la anul ce urmează in viaţa mea imi doresc mai multă activitate. La vârsta mea, mai ales că am rămas decanul de vârstă al cântăreţilor romăni de muzică uşoară, mi-aş dori să fiu mai mult solicitat”.

Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” urcă încă din anii ’50, în numeroase spectacole. “Melodii… Melodii… Melodii”, pe muzica lui Elly Roman, din distribuția căruia mai făceau parte Ion Lucian, Fănică Luca, Dorina Drăghici, Gică Petrescu; “București 500”, de Nicușor Constatinescu și George Voinescu, cu: Maria Tănase, Gică Petrescu, Vasile Tomazian, trio Grigoriu, Luigi Ionescu și orchestra de jazz condusă de Sergiu Malagamba; “Fără mănuși”, un spectacol de satiră și umor, direcția muzicală Ion Vasilescu; “Cer cuvântul!”; “Un cântec pentru dumneavoastră” sau comediile muzicale “Magazin de Stat”, direcția de scenă N.Stoe, în colaborare cu Bițu Fălticineanu, cu: Puiu Călinescu, Titi Botez, Luigi Ionescu, Elena Burmaz, Horia Căciulescu; “Cu dragostea nu-i de glumit” și “Cioara vopsită” sunt doar câteva dintre ele.

Un familist convins, Nicolae Niţescu a avut doi copii, Mădălina Sloter şi Mihai Niţescu. Solistul gălățean Teodor Munteanu își amintea: „„Chiar dacă pe scenă am fost rivali, a existat întotdeauna un respect deosebit între noi. De departe, Nicolae Niţescu a fost unul dintre cei mai mari solişti ai muzicii uşoare româneşti. S-a născut la Galaţi, pe 17 noiembrie 1929 şi a locuit într-o casă, pe strada Morilor, colţ cu Muzicii. A urmat Liceul "Vasile Alecsandri", unde l-a avut profesor pe Spiru Xantopol, apoi imediat a plecat la Bucureşti. M-a fascinat de când, copil fiind, mergeam pe stradă şi l-am auzit cântând, la radio: m-a urmărit multă vreme timbrul vocii sale. A avut o longevitate pe scenă de peste 60 de ani. La Bucureşti, l-au luat imediat la Teatrul "Constantin Tănase". Mergeam la concertele lui, sălile erau arhipline. Cânta cu Gigi Marga, cu Luky Marinescu, născută la Cahul, dar mutată apoi la Galaţi. Ne-am cunoscut în timpul înregistrărilor la Radio România şi la TVR. Eu, în 1965, după ce am intrat la Teatrul Muzical, ca solist, am vrut să dau examen la Bucureşti, la Radio, în faţa unei comisii alcătuite din Mălineanu, Giroveanu, Veselovschi, Grigoriu. Toţi au spus că semăn la voce cu Niţescu şi m-au amânat. M-am pregătit cu maestrul Fromi Moreno, străduindu-mă să nu mai semăn cu Niţescu, deşi, la bază eram tot Tino Rossi, ca şi el. Apoi, el a început să vină foarte des la Galaţi, eu am început să când la radio şi la TVR şi ne-am întâlnit pe platourile de filmare. Întotdeauna ne-am privit cu plăcere, fără pic de răutate, cum există în lumea artiştilor. Era un om minunat, îi ajuta pe alţii. Era preferatul compozitorilor, nu cred că a existat vreunul căruia să nu-i fi cântat piesele. (...)Cu soţia lui s-a cunoscut de când erau copii şi au avut peste 60 de ani de căsnicie - este, şi din acest punct de vedere, un exemplu pentru noi.”...

Din 1957 exista Televiziunea Romana, mai intai cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se infiintase in Romania la numai doi ani dupa aceea din Italia. „Fata de presa meschina, anosta, marcata de o demagogie ridicola sau agresiva, Televiziunea, desi in alb-negru, a adus in Romania o unda de varietate si destindere.” In 1959, cand s-au aniversat 500 de ani de la intemeierea Bucurestilor, s-au alcatuit programe aparte, lansandu-se cantece precum „Badea-neichii Bucuresti”, compus de Ion Vasilescu si Gherase Dendrino si interpretat de Maria Tănase, sau „Frumos esti, Bucuresti!…”. Apareau in programele de divertisment, toate „live”, realizate in conditii tehnice modeste, dar foarte reusite, solistele si solistii in voga de la rascrucea deceniilor sase si sapte, alături de Nicolae Nițescu fiind Dorina Draghici, Aida Moga, sora ei -Lavinia Slaveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, , Wili Donea, George Bunea, Dorel Livianu…

„Mai aud că se tot laudă unul și altul că au fost la petrecerile lui Nicolae Ceaușescu, dar vă spun eu care era, de fapt, lista cu artiștii acceptați. Advertisement Eram așa: eu, Ștefania Rareș, Ileana Sărăroiu, Doina Badea, Cleopatra Melidoneanu, Dorin Teodorescu, Gică Petrescu, Nicolae Nițescu și orchestra. Doar ei se aflau pe lista întocmită de Ministerul Culturii. Nimeni altcineva nu-și permitea să facă lista, nici Cabinetul nr.1 și nici Cabinetul nr. 2. Maria Ciobanu nu prea era solicitată la recepțiile oficiale, din cauza cancanurilor cu Ion Dolănescu de la vremea aceea”, a declarat cândva Gheorghe Turda.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro