Actrița Daniela Anencov, născută pe 19 ianuarie 1942, Aiton, undeva în Ardeal, într-o familie de medici, a rămas în memoria românilor pentru două personaje de legendă: păpușa AȘCHIUȚĂ, la începuturile Televiziunii Române și – în anii 90 – clovnul HAPCIU. Daniela Anencov a fost crainică a TVR între anii 1960 și 2000 și s-a dedicat atât scenei – teatrului pentru copii – cât și emisiunilor pentru cei mici. Adulată de toți copiii, a primit cadouri trăznite și a fost protagonista unor întâmplări inedite.

În 1958, la un an de la înființarea Televiziunii Publice, în echipă era cooptată și eleva de liceu Daniela Anencov, care, în scurtă vreme, devenea celebră alături de păpușa Aschiuță. „Jucam baschet și Costache Anton, un om de televiziune, m-a luat deoparte si mi-a propus să lucrez la o emisiune pentru copii.” Cu Așchiuță și Daniela au crescut generații întregi de copii. Puțini știu însă că îndrăgita actriță este de origine armeană tatăl ei, Iacob Anencov, fiind medic și artist plastic. Era născut la Hâncesti, aproape de Chișinău, o mică localitate cu populație armeană, unde se afla și renumita moșie a lui Manuc-Bei.

Daniela Anencov a absolvit IATC în 1 966, cu rolul Ondine din piesa omonimă a lui Jean Giraudoux. Pe scena Teatrului din Constanţa, unde a fost repartizată, a jucat în Azilul de noapte, Prietena mea Pix, Războiul cu Troia nu va avea loc. Apoi, venirea în Bucureşti la Teatrul „Ion C reangă" i-a adus a altă serie de roluri importante, la fel ca şi pe scena Teatrului Excelsior, unde, alături de alţi colegi, se numără printre fondatori. A primit numeroase premii, culmind cu Premiul special al UNITER pentru Teatrul de copii în 2003

„Cot la cot cu Așchiuță – celebra păpușă vorbitoare din lemn – Daniela Anencov ne-a bucurat copilăria tuturor celor din generația mea. Pe atunci avea părul lung şi bălai și ochii de un albastru limpede și adânc. Ochii i-au rămas albaștri, părul însă e scurt-scurt, ceea ce-i adaugă un plus aerului tânăr, pe care oricum și-l păstrează.Milioane de copii și părinți au aplaudat-o, decenii în șir, pe scenele teatrelor Ion Creangă și Excelsior, iar mai apoi, copiii copiilor de atunci au îndrăgit-o și ei, descoperind-o îndărătul nasului roșu cu care clovnul Hapciu înveselea formatul de televiziune «Ba da, Ba nu!», prezentată de Anca Ţurcaşiu şi Dan Bittman”, a povestit Marina Almășan cu câțiva ani în urmă, când s-a întâlnit cu actrița Daniela Anencov, la Paris, acolo unde aceasta s-a retras de niște ani buni, la una dintre fiicele ei.

„Acum, Daniela e o bunicuță respectabilă, tonică și spumoasă, care face naveta între nepoții săi, împrăştiați pe două continente: la Paris – fiul Andreei, fata cea mare a Danielei și, respectiv, la New York, unde o întâmpină, în fiecare an, nici mai mult nici mai puțin decât trei nepoți, de la Alexana, fata sa cea mică”, mai spunea Marina Almășan.

Într-un interviu din 2009, luat de Raluca Tulbure pentru revista Teatrul Azi, Daniela Anencov povestea: „ La Budeşti , unde am copilărit, era un post local de radio şi am început să recit poezii încă înainte de a şti să citesc. (...)După ce, inițial, am fost repartizată la Constanța, teatrul „Ion Creangă" mi-a oferit posibil itatea de a veni în Bucureşti. M-am simţit ca peştele în apă în repertoriul pentru copii, m-am simţit preţuită şi iubită de copii şi atunci mi-am zis de ce nu? Nu era în discordanţă cu teatrul pentru adulti, am jucat şi la „Creangă" în spectacole ca „Toate pânzele sus”, rolul Adnana, care' a fost debutul meu propriu-zis în Bucureşti. A fost ca-n filme! S-a îmbolnăvit actrita principală, Magda Popovici, şi am intrat eu. A fost şansa mea!”.

Recunoaște că televiziunea i-a dat totul: „Mi-a dat şansa popularităţii şi spun că a fost steaua mea norocoasă. Datorită televiziunii am intrat în casele a milioane de oameni, care m-au primit, care mă aşteptau seară de seară, îmi scriau, îmi trimiteau cadouri, iar când ne întâlneam pe stradă era ca şi cum eram cei mai buni prieteni. Şi acum mă emoţionează când oameni din diverse medii sociale mă opresc şi-mi spun: „Faci parte din copilăria mea!" (...) De la admiratori am primit mii de scrisori, dar și unele cadouri mai ciudate. Am primit, de pildă, un pui de vulpe, dar și un miel care mi-a ros covoarele”.

Așchiuță a urmărit-o constant în timp: „Succesul cuplului cu Aşchiuţă (actorul-păpuşar Justin Grad) i-a determinat pe cei din televiziune să înfiinţeze o secţie specială care să răspundă la scrisori . Am fost denumiţi „eroi legendari". Hapciu este mândria mea, pentru că în contextul unei concurenţe teribile între televiziunile apărute după 1989, emisiunea „Ba da, ba nu” a fost gândită de Liana Săndulescu atât de bine încât, datorită personajului meu am reuşit să reiau prietenia cu mii de copii din noile generaţii, probabil copiii copiilor de pe vremea lui Aşchiuţă. A fost o revenire În atenţia publicului, pentru că, la un moment dat, am fost interzişi. Eram prea spontani, emisiunea era în direct şi le era teamă ca nu cumva să instigăm. (...) Mulți oameni mi-au marcat evolutia profesională. În primul rând, părinţii mei, a căror genă o moştenesc, care m-au înţeles şi m-au ajutat, m-au sprijint necondiţionat. Apoi, toţi oamenii de teatru, de film, de televiziune, compozitorii cu care am avut contact de-a lungul carierei mele şi de la care am învăţat tot ce m-au lăsat să „fur". Primul pe care l-aş menţiona este Andrei Brădeanu, soţ, tată şi mare regizor de teatru şi televiziune, datorită căruia am avut parte de mari satisfacţii artistice şi ale cărui spectacole mi-au adus premii importante. Apoi, Alecu Popovici , cunoscut scriitor pentru copii, Marietta Sadova, Ion Cojar, compozitorii Aurel Giroveanu şi Dan Bălan, poeta Nina Cassian”.

Vorbind, în 2018, cu Marina Almășan, actrița dezvăluia ce fac azi fetele ei: „Andreea, cea de aici, de la Paris, lucrează în publicitate, a filmat chiar și în România câteva spoturi publicitare! Iar Alexana locuiește la New York și – hai să mă laud puțin! – a creat o linie de hăinuțe pentru copii, “ Mademoiselle Soho”, ale cărei produse, exportate deja in diferite colțuri ale lumii, sunt fabricate… în ateliere din România! Nu numai că nu au rupt legăturile cu țara, dar și-au făcut un obicei din a veni cu întreaga familie, în vacanță, în România. Cele mai frumoase vacanțe ale nepoților mei au fost cele din căsuța noastră de la munte, de la Costești, Vâlcea (pe lângă Horezu), un loc de basm, pe care l-am construit eu și soțul meu, în mijlocul oltenilor și în care-mi place și mie să mă retrag, atunci cand sunt în țară”.

Nostalgia o lovește, însă, adeseori: „Merg, bunăoară, pe străzile Parisului și mi se pare că recunosc, în trecători, chipurile unor prieteni dragi sau colaboratori din România! Sau, atunci când aud vorbindu-se românește în preajma mea, mă opresc brusc, mă ciupesc și mă întreb “ Visez?!? Unde mă aflu, de fapt? În România sau în Franța?!? (...)Mi-e dor de plantele mele de pe terasă! Mi-e dor să le îngrijesc, să vorbesc cu ele..De fapt, mi-e dor de terasa insăși! Am o terasă superbă, în București, pe care vara se poate face o plajă grozavă! Apoi mi-e dor să colind străzile orașului, în special zona Gabroveni îmi place la nebunie! Eu, de fapt, sunt fan antichități, și mi-am păstrat și aici această îndeletnicire : să colind anticariatele, să zăbovesc în fața antichitătilor. Ador lucrurile care trăiesc o a doua viață!”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro