Cel mai bun prieten al lui Florin Piersic (cu care semăna atât de bine încât erau confundați uneori!), Septimiu Sever (pe numele real Septimiu Florea; 30 aprilie 1926, Turda – 15 august 2017, Montréal, Canada) a fost un actor român de teatru și film, care a absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, la clasa Marioarei Voiculescu. A jucat în multe filme (între care „Dacii” sau „Mihai Viteazul”) și în spectacole pe multe scene din țară. În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, pe când avea 17 ani), a emigrat în Franța. În 1972 s-a mutat în Canada, unde s-a stabilit la Montréal. În Canada a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone. De asemenea, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada.

Din 1948 este distribuit la Teatrul Dramatic “Radu Stanca” din Sibiu, unde joaca in mai multe piese (printre care si “Gaitele” de Alexandru Kiritescu, “Burghezul gentilom” de Moliere) inainte de a-si face debutul, in 1949, la Teatrul “Lucia Sturdza-Bulandra”, cu piesa “Un om obisnuit” de Leonid Leonov. Pana in 1971 Septimiu Sever a interpretat mai mult de 50 de roluri pe scenele romanesti, dintre care peste jumatate la Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”. A mai jucat la Teatrul National din Bucuresti si din Cluj, la Teatrul Mic, la Teatrul “Ion Creanga” din Capitala, la Teatrul “I. D. Sarbu” din Petrosani, la Teatrul de nord din Satu Mare, La Teatrul “Sica Alexandrescu” din Brasov, la Teatrul Dramatic “Radu Stanca” din Sibiu (unde a si debutat). A fost distribuit alaturi de nume rasunatoare ale teatrului romanesc ca Lucia Sturdza-Bulandra, Stefan Ciubotarasu, Clody Bertola, Fory Etterle, Beate Fredanov, Mircea Albulescu, Tantzi Cocea, Marcela Russu. 
Nu pot fi uitate rolurile pe care le-a creat in “Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu, “Trei generatii” de Lucia Demetrius, “Horia” de Mihail Davidoglu, “Hanul de la Rascruce” si “Febre” de Horia Lovinescu sau “Toate panzele sus” de Radu Tudoran.

O data emigrat, Septimiu Sever a reusit sa-si continue cariera - scena, televiziune, film, profesorat. A jucat in franceza si in engleză, din 1976 pana in 1979, a fost distribuit in serialul care l-a facut cunoscut in Quebec “Grand-papa”, dupa care au urmat, pana in 1991, alte serii televizate (vreo 10), dintre care amintim doar “Jeunes en liberte” (I si II), “Manon”, “Sword of Gideon”, „Le Matou”, “Un signe de feu”.
Functionase, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, ca asistent al lui George Vraca. A fost si la Montreal profesor de teatru la College Brebeuf sau la College Notre Dame.

A fost profesor de teatru la colegiile Brébeuf și Notre-Dame. Pana in 2002 a fost director al teatrului de vară din Marieville (Quebec), unde a jucat in piesele “The Barefoot in the Park” (Les pieds nus), piesa lui Neil Simon (fupă care s-a făcut un film celebru, cu Robert Redford și Jane Fonda în rolurile principale) si in “Ah! Six bons moines!”. La acest din urma spectacol (comedie muzicala de mare succes) scenariul a fost scris de Serge Tourbide la solicitarea lui Septimiu Sever, care semna regia.

În Canada a jucat în filmul de spionaj Final Assignment (1980) în regia lui Paul Almond, alături de Geneviève Bujold și Michael York, interpretând rolul lui Buchinsky, în Haute surveillance/Black Mirror (1981), o coproducție Canada-Franța de Pierre-Alain Jolivet, în Les Années de rêves (1984), un film de Jean-Claude Labrecque, în Evil Judgment (1984), un thriller de Claude Castravelli cu Nanette Workman, și în Le Matou (1985), o comedie dramatică franco-quebecheză după celebrul roman al lui Yves Beauchemin, film recompensat cu premiul juriului la Festival des Films du Monde 1985.

....Septimiu avea... 5 ani, atunci când viitoarea lui soție avea să fie încoronată drept cea mai frumoasă femeie din țară. „„Cea mai frumoasă fată din România (Miss România 1931) avea 17 ani. Blondă, cu ochii verzi şi cu un fizic atrăgător, Erastia era modestă, veselă şi iubea natura. Anii copilăriei şi i-a petrecut în apropierea Iaşului, unde tatăl ei, Ioan Peretz, fost director general al Teatrelor, avea un conac. Erastia era îndrăgostită de natură, iubea cu aceeaşi pasiune muzica şi îi plăcea să scrie versuri. De altfel, avea să intre mai târziu în Uniunea Scriitorilor.”

„Domnişoara Erastia Peretz, vorbeşte la perfecţie franceza, engleza şi germana şi unul din romanele ei este scris în franţuzeşte şi va fi editat în foarte scurtă vreme de o mare casă din capitala Franţei. Când e emoţionata ”Tia" se aşează la pianul din salonul somptuos şi degetele ei alunecă uşoare, ca un sbor de libelulă, peste clapele de fildeş, pierdute într’o sonată de Chopin sau într'un lied de Schubert, autori de care este îndrăgostită. Când dorul infinitului i se strecoară în suflet, Tia se acompaniază şi vocea ei are reflexe de argint care unduiesc în semiobscuritatea încăperii. Iar când tinereţea îşi manifestă drepturile, “Tia" cântă chansonete italieneşti sau romanţe pasionate, acompaniindu-se la ghitară”, scria despre ea revista Realitatea Ilustrată în 1931.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro