Actorul Mihai Mereuță (29 noiembrie 1924, Santa Mare, Botoșani – 1 aprilie 2003, București) a fost absolvent al Conservatorului din Iași (promoția 1948). Tatăl său a intervenit ca să fie dat afară din teatru fiindcă îl voia... profesor! A primit, însă, confirmarea talentului actoricesc pe scena Teatrului Municipal din Ploiești (actualmente Teatrul „Toma Caragiu”), în rolul Cetățeanului turmentat din piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureșteană. A fost și profesor la IATC, inclusiv având-o ca studentă pe Corina Chiriac. Ultimul rol important în care a putut fi aplaudat a fost cel din piesa Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii, jucată pe scena Teatrului Național din București, în regia lui Gelu Colceag.

„Eu sunt țăran. Oleacă școlit, dar țăran. Când am venit la liceu la Iași, m-am descălțat de opinci la bariera Iașului, m-am încălțat cu o pereche de bocanci și am dat examen la liceu.”După terminarea gimnaziului din localitatea natală, pleacă la liceu la Iaşi. Se înscrie, apoi, la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. În paralel, urmează cursurile Conservatorului ''George Enescu'' din Iaşi, unde are posibilitatea de a absolvi doi ani într-unul singur. După terminarea atât a Facultăţii de Filosofie, cât şi a Conservatorului, în 1948, este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Iaşi.

„Asta l-a determinat pe tata /angajarea ca actor/ să vină să mă scoată de acolo, pentru că el mă voia profesor, nu actor. A urmat o discuție cu directorul teatrului, căruia tata i-a spus: „Dați-l afară, că el nu are ce căuta în meseria asta. El trebuie să fie profesor, că ăsta a fost gândul meu și al mamei lui”, și așa mai departe. La care directorul i-a răspuns așa: „Dar știți, el este un băiat talentat, va face meserie frumoasă în teatru”. Iar tata: „Talentat?! Nu e, așa e el de când îl știu, doar eu l-am crescut”. Seara, tata, care nu mai văzuse un spectacol în viața lui, a rămas la teatru. Era o comedie despre Revoluția de la 1848 care a plăcut tatei foarte mult și a spus: „Dacă ăsta e teatrul, e bun. Fă-l în continuare”. Totusi debutul ca artist de teatru il face pe scena Teatrului National din Ploiesti (astazi Teatrul "Toma Caragiu"), jucand rolul “Cetateanului turmentat” din piesa “ O scrisoare pierduta“ de I.L. Caragiale. Aici este coleg de scena cu marele actor Ion Marinescu, desfasurand o bogata activitate.

În 1957, Lucia Sturdza Bulandra îl cheamă la București ca să urce pe scena teatrului pe care-l conducea. Va juca alături de Ion Caramitru în piesa "Tineri căsătoriţi caută cameră", alături de Mariana Mihuţ în "Interviu'' şi alături de Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru în "Opera de trei parale". Anul 1967 îl găseşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti ca profesor la clasa de actorie împreună cu Constantin Moruzan. Corina Chiriac i-a fost studentă.

Cu faimoasa sa mustață, la care nu a renunțat niciodată, a realizat numeroase roluri, lucrând cu importanţi regizori: Liviu Ciulei, în "Azilul de noapte" şi "Opera de trei parale", Sanda Manu, în "Mincinosul", Valeriu Moisescu, în "Casa cea nouă", Tompa Gabor, în "Ivan Vasilievici". A mai jucat, pe scena teatrului bucureştean, şi în spectacolele: "Cabala bigoţilor", "Infidelitate conjugală" etc. Din 1991, după ce a ieşit la pensie, nu a mai jucat în teatru, dar a continuat să interpreteze roluri în film, să colaboreze la radio şi la televiziune. Activitatea în lumea teatrului şi a filmului a fost completată de sute de roluri în piese radiofonice, dintre care: "Venea o moară pe Siret", "Vama doctorului", "Tinereţea lui Moromete", "Suflete moarte", "O lecţie de bun simţ", "Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea", "Maitreyi", "Maşina Infernală", "În vreme de război", "Ion", "Intrusul", "Ion Roată şi Unirea", "Geniu Pustiu", "Douăsprezece scaune". În ultimii ani ai vieţii a prezentat la postul public de televiziune TVR 2 emisiunea "Ferma", dedicată agriculturii.

Rolurile interpretate în zecile de filme în care a jucat au o compoziţie de mică întindere, dar sunt pline de culoare. A fost distribuit, astfel, în filmele: "Erupţia" (1957), "Pădurea spânzuraţilor" (1964), amândouă în regia lui Liviu Ciulei; "Amintiri din Copilărie" (1965), în regia Elisabetei Bostan; "Marele singuratic" (1976), în regia lui Iulian Mihu; "Mânia" (1977), în regia lui Mircea Veroiu; "Trandafirul galben" şi "Misterele Bucureştilor" (1982), în regia lui Doru Năstase. A mai jucat în "Liceenii" (1986) şi "Liceeni Rock&Roll" (1991), ambele regizate de Nicolae Corjos, dar şi în alte producţii cinematografice. În 1992 a avut ultimele apariţii în filme: "Doi haiduci şi-o crâşmăriţă" şi "Unde fugi ,maestre?".

Într-un interviu, actorul dă o definiţie căutarilor umane: „Totdeauna a existat tendinţa oamenilor de a evada. Depinde cum şi în ce situaţie. Brâncuşi, Enescu nu au evadat? Şi mai e acel moldovean, Palade /biologul George Emil Palade/, care dacă rămânea aici, ar fi fost un simplu profesor de biologie la Urziceni, pe când aşa, a luat Premiul Nobel. Oamenii au încercat întotdeauna să evadeze din ceea ce este minor, ce nu-i satisface intelectual şi spiritual. Au încercat să ajungă într-o altă lume, o altă sferă de înţelegere. Omul simte nevoia să fugă de banal”.

O scenă interesantă între Mihai Mereuţă şi Eugenia Bosânceanu s-a petrecut în timpul filmărilor pentru „Când primăvara e fierbinte” (regia Mircea Săucan). Povestea este relatată chiar de marea actriţă: „Mihai Mereuţă trebuia să mă pălmuiască. Şi nu a făcut-o! S-a dat „Motor, linişte”, eram pregătită. Mi-au curs lacrimi din ochi şi nu a putut să mă atingă. „Tovarăşul Mereuţă, îmi strici pelicula, filmul. Nu se poate!” striga disperat regizorul. I-am spus unde să mă lovească. Dar nu a putut. Mă gândisem la tot ce am trăit, de aceea plângeam. Până la urmă m-a luat de bluză şi asta a fost”.

Măriuca Talpeș, soția lui Florin Talpeș (fondator & CEO BitDefender), este fata lui Mihai Mereuță.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro