...Era menită unei cariere muzicale dar a renunțat în favoarea filmului și astăzi, stabilită în Anglia, înregistrează un mare succes ca actriță, fiind inclusiv laureata unui premiu BAFTA! Anamaria Marinca - care a fost Otilia din 432 - s-a născut la Iași, pe 1 aprilie 1978, mama sa fiind violonistă, iar tatăl său profesor de teatru. În aceste condiții, Anamaria Marinca s-a integrat cu ușurință în mediul artistic. A studiat vioara în copilărie, dar a renunțat la muzică în favoarea actoriei. Este absolventă a Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Actorul Dionisie Vitcu i-a prezis că va intra prima la facultatea de teatru.Și așa s-a întâmplat!

„Anamaria. blonda, ochi negri, 1,68 m inaltime, fara semne particulare. Cel putin asa scrie in pasaport. Am copilarit (pana pe la 22 de ani!) in Iasi... alaturi de un tata actor si de o mama violonista. Tata, care e si profesor de actorie, a insistat ca eu si fratele meu sa studiem muzica, asa ca am inceput sa iau lectii de vioara la 6 ani. Atmosfera in care am crescut a fost asadar muzicala, presarata inca din copilarie cu escapade teatrale la malul marii - turneele estivale ale Teatrului National "Vasile Alecsandri", in care ne lua tata, pentru ca mama era si ea in turneu cu Filarmonica, insa mult mai departe. Asta e partea "artistica"... caci in rest jucam fotbal cu baietii in fata blocului, "7 pietre", ma suiam prin copaci, iar de purtat fusta de bunavoie, asta s-a intamplat de-abia in clasa a unsprezecea”, rememora Anamaria Marinca ăn interviul luat de Dia Radu, în 2009, pentru Formula As.

„Ai mei sunt ardeleni care s-au stabilit la Iași. În casa noastră a fost o atmosferă foarte sănătoasă. Un tată, pater familias, actor, o mamă delicată, artistă (pe sfert, după mamă, sunt georgiană; bunica Eugenia e născută la Tbilisi), un frate mai mare, care a studiat 12 ani pianul și care a devenit … doctor, și față de care nu pot sa am decât admirație, pentru că e un băiat extraordinar de deltept. (...)Și eu am studiat vioara vreme de 12 ani. La Bulandra, in Tatăl, cântam la vioara. La Gala Tânărului Actor, recitalul meu a fost pe jumătate cântat, de fapt.”, povestea actrița într-un interviu din 2008, luat de Mihaela Cârlan pentru revista Tango-Marea Dragoste. „ Eu am vrut sa fac teatru. Tata mi-a spus că nu poate să mă oprească, dar nici nu mă sfătuiește să fac meseria asta. (...)Am scris poezie. Mi-a plăcut poezia, Eminescu. Deunăzi, am dat intr-un interviu un fragment din Eminescu, cred că era din Glossă, pur si simplu mi-a venit in minte, nici nu eram în țară, si a fost asa, un moment patriotic oarecum. (...)Nu stiu cum sint eu privita in România, dar cred ca nu trebuie sa citim foarte mult ca sa ne amintim ca Eminescu e cel mai inalt spirit de pe meleagurile astea. Eu nu pot altfel, e parte din intelepciunea de viata. Acasa avem o intreaga biblioteca Eminescu. Am crescut cu el. Tatal meu este cel mai bun recitator din Eminescu pe care-l stiu. Eram foarte mică când am inceput sa scriu poezie, dar m-am oprit pe la 13 ani. Pentru ca procesul era foarte intim si nu puteam sa imi citesc poeziile, sa le arat cuiva, si probabil ca dorinta asta de a ma exprima a mocnit si a rabufnit sub alta forma, teatrul, pentru ca aici ne putem juca de-a mastile, ca si cum n-as fi eu…”

„Dupa ce am absolvit facultatea, am jucat teatru la Piatra-Neamt, iar apoi, printr-o intorsatura a destinului, am ajuns la Bucuresti, unde am fost acceptata de Alexandru Darie intre minunatii actori de la Bulandra.” La 25 de ani, a fost aleasă după ce a luat un casting internațional, pentru interpretarea rolului Elenei Vișinescu, în mini-serialul Traffic. Interpretă a unei femei, victimă a unei rețele de trafic de carne vie care a luptat, cu orice preț, pentru salvarea surorii sale din acest mediu, Practic necunoscută în România pe atunci (nici măcar nu fusese menționată pe generic în apariția sa fugitivă din Filantropica, filmul lui Nae Caranfil din 2002!), Anamaria Marinca a emoționat profund în această producție britanică. Ea a câștigat titlul de Cea mai bună Actriță în anul 2005, la British Academy Television Awards, pentru rolul său din această dramă realizată de CBC/Channel 4. Filmul acesta a fost o adevărată trambulină pentru o carieră internațională, încât Anamaria Marinca și-a făcut apariția, într-un nou film, Tinerețe fără tinerețe de Francis Ford Coppola, după scrierile lui Mircea Eliade,în 2007.

Tot în anul 2007, Anamaria a jucat în filmul, regizat de Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, care a obținut Palme d'Or, la Festivalul de la Cannes.Filmul a fost desemnat primul în topul celor mai bune cinci filme ale anului de National Board of Review și în topul realizat de Times Online. Pelicula a fost nominalizată la categoria „Cel mai bun film străin" la Globul de Aur, Independent Spirit și la Premiile César. Conform site-ului Metacritic, se află pe locul 4 în lista celor mai bune 9000 de filme. A jucat un rol important și în Contesa (2009), film regizat de Julie Delpy, Anamaria fiind Vrăjitoarea Anna Darvulia, iubita Contesei Bathory.

Cu trei-patru filme pe an după 2007, Anamaria Marinca își continuă drumul spectaculos în cinematografie. Mai rar, joacă și teatru. 4:48 Psychosis de Sarah Kane, în rolul principal Anamaria Marinca, regia Christian Benedetti, a avut premiera la teatrul Young Vic Maria Studio, din Londra, în 2009. „De la britanici am imprumutat o anumita rigoare profesionala, am invatat sa-mi mai temperez din porniri si sa-mi aleg cu atentie cuvintele, sa fiu toleranta, sa ascult. Politetea si umorul englez au efect terapeutic. Cred ca inca avem prejudecati legate de englezi. Eu nu am intâlnit nici ipocrizie, nici nepasare, ci atentie, politete si discretie. Si din partea doamnelor, si din partea domnilor. Dar nu numai de la ei am invatat lucrurile astea, ci si de la viata, in timp, pentru ca sunt destul de salbaticuta eu, asa, ca temperament”, mprturisea în interviul din Tango. „Acum am o casa. Londra m-a adoptat cu niște ani in urma, si, de drag, m-am mutat acolo. Ii iubesc ploaia, caramizile, verdeata. Consider Londra acasa, in sfirsit am undeva un loc de care mi-e dor. De un loc vorbesc, nu de o persoana. Pentru mine acasa inseamna cu cineva, dar acum am si un loc unde ma simt acasa, ceea ce e foarte important. Numai ca nu sunt acolo aproape deloc, datorita calatoriilor, filmărilor...(...) Cand sunt la Londra, unde mi-am carat toata biblioteca de acasa, citesc cu voce tare in romaneste, ca sa ma simt mai aproape de Eminescu, de Nichita... ”

„Sunt niste figuri masculine care m-au format, incepind cu tatal meu si cu domnul Dionisie Vitcu, profesorul meu. Cele mai importante intilniri din viata mea, in meserie, au fost cu barbati mai maturi decit mine, care m-au inspirat si care mi-au ramas foarte buni prieteni. Datorita lor am inceput sa citesc diferite lucruri, datorita lor m-am schimbat si am crescut ca actor. Mentorul meu este regizorul si actorul francez Christian Benedetti, o persoana foarte importanta in viata mea. De asemenea, Cristian Mungiu a avut o foarte mare influenta in destinul meu artistic, si eu intr-al lui. Este omul de la care am avut si am enorm de multe de invatat. E unul dintre putinii oameni linga care nu ar exista taceri inutile sau stinjenitoare. Am lucrat si cu Ducu Darie, alt regizor care m-a influentat foarte, foarte mult. Cu David Yates, care a regizat Traffic. Cu Simon Mc Burney, sub indrumarea caruia am jucat prima data Shakespeare in engleza – Măsură pentru măsură - la Teatrul National din Londra, si apoi am facut un turneu de 4 luni in jurul lumii. Fiecare din experientele astea m-au marcat profund, si, intr-un fel, astea sint mai importante decit orice mare iubire pentru mine, ca artist. Christian Benedetti m-a invatat sa devin foarte vulnerabila pe scena”, spunea Anamaria în interviul din 2008.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro