Ștefan Tapalagă (4 aprilie 1933, Dorohoi – 21 mai 1994, București) nu a fost doar un actor român care a jucat pe scena Teatrului de Comedie din București. În tinerețe, el a fost campion la scrimă, coleg cu primul soț al Mioarei Roman. A mai fost și fratele actriței Rodica Tapalagă, o mare frumusețe a anilor 70...
Viitorul actor s-a născut la Dorohoi, oraș moldovenesc unde a făcut școala primară și apoi liceul. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București, pe care l-a absolvit în anul 1961 la clasa profesorului Ion Finteșteanu, asistenții acestuia fiind Sanda Manu, Dem Radulescu și Alex Lungu. Este coleg de clasă cu Traian Stănescu, Candid Stoica, Ioana Manolescu, Violeta Andrei, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, regretații Jorj Voicu și Marian Hudac, Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Mitică Popescu până în anul III (când acesta a fost arestat), Constantin Drăgănescu. În perioada următoare este elev la Paris pentru a studia pantomima cu Jacques Lecqoc. 

„Scrima. Acest sport mi-a dat un echilibru, mi-a dat un sistem de gândire organizat, mi-a dat o coordonare a mişcărilor şi m-a deprins de timpuriu cu înfruntarea partenerului în condiţie de conflict. (...)Făcusem sport de performanţă şi aveam o respiraţie specială, sportivă, nu o respiraţie actoricească, adică diafragmatică. Aveam o voce «de cap» şi un «s» uşor alterat. Îmbinarea mişcării cu vorbirea într-un rol impune un dublu efort. Respiraţia pe mişcare e una, iar vorbirea împreună cu mişcarea îţi cere altă respiraţie, alt dozaj; trebuie să ştii când să te mişti, când să respiri şi când să vorbeşti. Mişcarea taie cuvântul, orice mişcare făcută greşit este o «bâlbă» de text. Faci mişcarea şi apoi vorbeşti sau invers, ca să poţi «arunca» bine cuvintele. Când apari în faţa publicului, nici nu te mai gândeşti sau cum te mişti, asta devine automat, a devenit reflex.” 

A jucat pe scena Teatrului din Pitești și a Teatrului de Comedie din Capitală. De la primele apariții scenice „s-a afirmat ca o prezență interpretativă dotată cu reale calități comice și dramatice”. De-a lungul anilor, a dat viață unui număr impresionant de personaje, în sute de spectacole, dintre care se cuvin menționate Zăpăcitul de Molière, Rinocerii de Eugen Ionescu, Fizicienii de Dürrenmatt, Livada cu vișini de Cehov, Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw, Troilus și Cressida de Shakespeare, Mătrăguna de Machiavelli și altele.

A debutat pe marele ecran în filmul Alo? Ați greșit numărul (1958). Consacrarea în cinematografie i-au adus-o Nu vreau sa mă însor (1960) și Pași spre Lună (1963). Din șirul filmelor în care a jucat mai pot fi citate: Brigada diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975) etc. Ștefan Tapalagă a fost o prezență de prestigiu la radio și televiziune, în special în spectacolele de comedie și divertisment. Ştefan Tapalagă s-a remarcat printr-o deosebită spontaneitate, simţ al umorului şi al improvizaţiei, calităţi care i-au folosit o perioadă şi ca prezentator, alături de Sanda Toma, al emisiunii TV care a rămas în memoria telespectatorilor sub numele de ''Album duminical'' (deşi a avut mai multe titluri de-a lungul timpului: ''Magazin 111'', ''Post Meridian'', ''Zig-zag'').

În 1986, mărturisea el însuși amuzat: „Primul hobby la care ţin foarte mult e deşteptarea la 6 a.m. Alt doilea hobby e deschiderea geamului şi renunţarea la gimnastică (trebuie să fug la piaţă, să mă întorc – deci un fel de jogging – şi să pregătesc masa de dimineaţă) Al treilea hobby la care ţin foarte mult e să petrec ore din zi în laboratorul culinar al familiei. Vreau să spun că am satisfacţia priceperii în arta culinară. Şi, evident, urmează un hobby foarte plăcut, spălatul vaselor, somnul de după masă, o cafea, înainte de mersul la teatru”.

Scurt timp, a îndrumat o serie de tineri învățăcei în tainele artei scenice. A participat împreună cu Sorin Poenaru și Iosif Zsilahy (primul soț al Mioarei Roman și tatăl Catincăi, fiica sa cea mare) în 1954 pentru prima dată la concursurile internaționale de floretă. A fost maestru al sportului activând în domeniul scrimei și fiind campion al acestei frumoase arme. A fost căsătorit cu fosta sa profesoară de actorie Sanda Manu; împreună au realizat o singură piesă de teatru, Frumoasa duminică de septembrie. Au un copil, o fiică, Irina.

Sanda Manu (născută Alexandra-Ioana Manu, 6 august 1933) este o regizoare română de teatru, profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Spiru Haret. Tatăl ei a fost apreciatul actor Ion Manu. A absolvit cursurile Facultății de Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind colegă, printre alții, cu Radu Penciulescu. După absolvirea facultății, a lucrat ca regizor de teatru și de televiziune și profesor universitar la IATC, devenit după 1989, ATF, mai apoi, UATC și, în fine, UNATC. Și-a încheiat cariera pedagogică (și universitară) la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret, unde a fost colegă de catedră cu Lucia Mureșan, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Adriana Piteșteanu, Vlad Rădescu.

A regizat aproximativ 120 de spectacole de teatru și de televiziune. A montat spectacole în teatre din Germania și S.U.A., efectuând turnee în străinătate, la Belgrad, Varșovia, Moscova, Riga și Berlin. În 1972 a fost într-o călătorie de studii, ca visiting teacher, în Cuba. A fost distinsă cu Premiul de Excelență al UNITER 1992 și cu Premiul pentru regia spectacolului "Bolnavul închipuit" (de Moliere) de la Teatrul Național din Cluj, la Festivalul de Comedie de la Galați 2003. Un alt spectacol longeviv și de mare succes, cu premiera în 18.10.2003, este "Cum iubește cealaltă jumătate" de la Teatrul Mic din București. În 2011 a montat pentru Teatrul Metropolis din București textul lui Jean Cocteau, "Vocea umană" cu Oana Pellea ca protagonistă. În 2008 i s-a decernat Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Este, începând cu 2009, Doctor Honoris Causa al UNATC și după 1995 a fost, pe durata unui mandat de 4 ani, vicepreședinte al UNITER. ...„Am trăit o viaţă extrem de normală, fiind fata unui mare actor. Am trăit o viaţă relativ normală, fiind soţia unui mare actor.”

Sora lui Ștefan, Rodica Tapalagă, s-a născut la Dorohoi dar la doar trei luni s-a mutat cu familia la București. A urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" din Capitală. Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959, a debutat în 1958 pe marile ecrane în comedia Alo?... ați greșit numărul!, alături de alte viitoare mari nume ale scenei și filmului românesc (fratele ei - Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ion Lucian, Iurie Darie și Stela Popescu). A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara și Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977-1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra. Căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (1929 - 2011), au împreună un fiu Barbu (născut în 1970).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro