Coana Chirița rămâne un rol greu, în care au excelat mari actrițe ca Draga Olteanu ori Sonia Cluceru, însă, dintotdeauna, începând cu Matei Millo, primul interpret al rolului, el a fost interpretat în travesti, inclusiv după 1990 (Petru Ciubotaru sau Teodor Corban). Însă, în memoria iubitorilor de teatru din generațiile trecute rămâne acea Coana Chirița jucată de simpaticul MIluță Gheorghiu, a cărui poveste aproape că se confundă cu cea a personajului, deși actorul a interpretat o mulțime de alte roluri...

Mihai „Miluță” Gheorghiu (2 octombrie 1897, Iași — 10 decembrie 1971, București) a fost un celebru actor român de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița, Muza de la Burdujeni). După încheierea studiilor liceale, s-a înscris la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, devenind student al maestrului State Dragomir. Angajat la Teatrul Naţional de către directorul de la acea vreme, Mihail Sadoveanu, a debutat în rolul Postumus din „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Despre întâlnirea cu scriitorul, Gheorghiu va mărturisi mai târziu:

„Mi-l amintesc pe maestrul Mihail Sadoveanu în primul rând ca director al Teatrului National din laşi: el mi-a semnat numirea ca elev probist în personalul artistic al stagiunii 1915—1916. Pe atunci locuia cu familia la Fălticeni, într-o casă înconjurată de pomi, adevărat cuib liniştit pentru meditaţie şi scris. Trei, patru zile, rânduia treburile teatrului ca director, restul săptămânii se dăruia capodoperelor sale. Îmi amintesc cu emoţie ce minunat climat de muncă statornicise directorul scriitor în sânul colectivului ieşean. Era de ajuns pentru unii actori irascibili să întâlnească la consfătuirile literare de duminică dimineaţă privirile ochilor săi adânc albaştri, statura lui masivă, ori să-i audă graiul revărsat în lecturile făcute mai ales din amintirile lui Creangă şi poeziile lui Eminescu, pentru ca toţi ascultându-l să se simtă mai buni, mai apropiaţi de idealurile artei. La consfătuirile de duminică dimineața, încheiate cu lecturi, graiul blajin, cu rezonanţe metalice, al maestrului se înflăcăra ori de câte ori vorbea actorilor de marii ctitori ai teatrului românesc: Asachi, Iorgu Caragiale, Alecsandri, Kogălniceanu, Millo şi Luchian. Preţuia în chip deosebit teatrul bardului de la Mirceşti, mai ales Chiriţele şi Canțonetele. Am avut norocul să asist la premiera comediei în trei acte “Zile vesele după război”, pe afişul căreia, din modestie, în loc să-şi pună numele, maestrul a semnat ca autor: „Un călugăr de la Mănăstirea Neamţului”.

Nu voi uita niciodată un alt dar făcut de maestrul Sadoveanu Teatrului National din Iaşi, începând cu stagiunea 1930—1931. Fiind membru permanent în consiliul de lectură, a sugerat tânărului său confrate Ionel Teodoreanu, numit atunci directorul teatrului, să reia Chiriţele lui Alecsandri, dispărute de mulţi ani de pe afiş. Toate încercările de până atunci eșuaseră. Sugestia maestrului Sadoveanu a fost excelent realizată de regizorul Ion Aurel Maican şi scenograful Th. Kiriacoff. De la propunerea lui Mihail Sadoveanu până la premiul de stat pe care l-am obţinut pentru interpretarea Coanei Chirița au trecut mulți ani şi o mie de spectacole pe care le datorez marii lui intuiții teatrale…”

În cele peste cinci decenii de activitate scenică, el a interpretat multe alte roluri, în jur de... 400 (!): Albert din Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard; Farfuridi din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale; Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais; Maxime din Ce vrea femeia de Alfred Savoir și Etienne Rey; Pyram din Visul unei nopți de vară de William Shakespeare; Lujin din Crimă și pedeapsă de Paul Ginisty și Hugues Le Lroux (după romanul lui Dostoievski); Tândală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; D’Artagnan din Cei trei muschetari de Alexandre Dumas; Hlestakov din Revizorul de Gogol; Nae Girimea din D’ale carnavalului de I. L. Caragiale; Galan din Plicul de Liviu Rebreanu; Pan Zubowsky din Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu și Mihai Sorbul (după romanul lui Mihail Sadoveanu); Cezar din Androcle și Leul de G. B. Shaw; Napoleon din Madame Sans-Gene de V. Sardou; Coana Chirița din Chirița în provincie de Vasile Alecsandri; Mitică Popescu din Mitică Popescu de Camil Petrescu; Păcală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; Niță din C.F.R. (în Momente și schițe de I.L.Caragiale); Ciupici din O noapte de vară de Aurel Baranga; Mircea Cavafu din Mielul turbat de Aurel Baranga; Clucerul Măturică din Ce naște din pisică dramatizare de Tudor Șoimaru după Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; Baba Hârca din Baba Hârca de Matei Millo; Steriu Steriade din Anii Negri de Aurel Baranga; Miluță Petrescu din Surorile Boga de Horia Lovinescu; Avocatul din Anna Karenina de N.D.Volov (după romanul lui Tolstoi).

A fost și regizor: Ginerele domnului prefect; Bărbierul din Sevilla; Plicul; Cafeneaua cea mică Nepoftitul; Coana Chirița în provincie; Barbu Lăutarul; Balthazar; Rachierița; Topaze; Într-o noapte la moșie; Napoleon și femeile; Micul lord; Domnii de la poarta verde. A apărut și în câteva filme, fiind, de pildă, I.D. Ionescu în ecranizarea „O noapte furtunoasă” de Jean Georgescu (1943).

Miluță Gheorghiu a cerut să i se graveze următorul catren pe placa funerară::
Așa e lumea, o comedie
Iar noi artiștii care-o jucăm
N-avem dorința alta mai vie
Decât aplauze să merităm.
                           (V. Alecsandri - Chirița în provincie)

Coana Chirița, pe numele ei de scenă Chirița Bârzoi, este personajul principal al unei serii de comedii scrise de Vasile Alecsandri. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător. 

Modelul după care a fost croit personajul este cunoscut. Se păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: „Anastasia Greceanu, născută Balș, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Șomuz în Suceava). E coana Chirița a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului și fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliță = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsița = Canano, mama tantei Elleonora, Aristița”.

Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, care era strănepoata Anastasiei Greceanu (1797-1859), soția vornicului Gheorghe Greceanu (1805-1851). Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una dintre ele să fi luat parte și Vasile Alecsandri. Se spune chiar că Alecsandri, în tinerețea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe Coana Chirița: Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă (1850), Chirița în provinție (1855), Chirița în voiagiu (1865),
Chirița în balon (1875). Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866.

Primul interpret al Chiriței a fost Matei Millo, în travesti, la 5 august 1850 „Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă”, continuând din 8 aprilie 1852 cu „Chirița în provinție”. Matei Millo (25 noiembrie 1814, Stolniceni-Prăjescu, Iași – 9 septembrie 1896, București) a început învățătura în casa părintească. Și-a continuat studiile la școala lui Victor Quenim din Iași, unde i-a avut colegi, printre alții, pe Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. A urmat apoi Academia Mihăileană, iar după absolvirea acesteia, în 1840, a plecat la Paris, unde a studiat arta dramatică timp de cinci ani.

A desfășurat la Iași și la București o activitate multilaterală de actor, director de scenă, autor dramatic, conducător de trupă și director de teatru, precum și de profesor. Matei Millo a fost un fervent susținător al repertoriului național și un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri. „A cultivat în teatrul românesc interpretarea realistă reacționând împotriva stilului declamator. Jocul lui Millo se caracteriza printr-un fin simț de observație, sobrietate, capacitate de nuanțare, minuțiozitate în caracterizarea variată a personajelor, umor și vervă neobosită.”

Pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Național din Iași a avut loc premiera primei operete românești, „Baba Hârca”, pe text de Matei Millo și muzică de Alexandru Flechtenmacher, cu subtitlul „operetă-vrăjitorie în două acte și trei tablouri”. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul „Mihai Eminescu”. Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea se numără travestiurile Chirița, Mama Anghelușa, Baba Hîrca, Ciubăr din Despot-Vodă, Barbu Lăutaru de V. Alecsandri, Shylock din Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de Cervantes etc.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro