Una dintre cele mai longevive Doamne ale teatrului românesc, Simona Bondoc s-a născut cu aproape 90 de ani în urmă, pe 21 octombrie 1933, la București. Absolventă a Pensionului „Pitar Moș”, a Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” și a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1954, clasa profesor Beate Fredanov), a fost colegă de an cu Dem Rădulescu, Valeria Gagialov și Catița Ispas. Chiar din anul absolvirii, este actriță la Teatrul Național I. L. Caragiale din București, unde este Societar de onoare din 2002.

Cu o mama profesoara de istorie-geografie si cultura fizica si sport la scoala grecească si un tata sef contabil al unui mare institut de proiectari, Simona a avut in primii ani o viata simpla, dar frumoasa. Dupa ce a terminat liceul, viitoarea actrita a dat examen de admitere pe furis la Institutul de Teatru “I.L. Caragiale”, pe care l-a absolvit in 1954, la clasa profesoarei Beate Fredanov. Apoi, s-a angajat, impreuna cu Valeria Gagealov, la Teatrul National Bucuresti,

„“Patima mea pentru scena a izbucnit deodata, cand am fost la teatru si am vazut ceva care m-a impresionat pana la lacrimi. In sala lumea se amuza, aplauda, radea, asculta cu emotie ce se canta si ce se spunea pe scena, iar eu plangeam acolo, in fundul lojii, hohoteam de ti se rupea inima! Nu mai stiu ce opereta era aia la care ma dusesera parintii mei! Stiu doar ca eroul serii era Ion Dacian. Si mai stiu ca atunci m-a strafulgerat sentimentul ca eu nu pot face nimic altceva in viata decat teatru. Cred ca fusesem la Vanzatorul de pasari! Nu, nu eram pentru prima data la teatru! Asistasem, tot cu parintii mei, la marile spectacole care se jucau anume pentru copii si tineret la Teatrul National - in acea splendida cladire distrusa, in vara anului 1944, de bombardamentele care au mutilat centrul Bucurestilor”, marturisea Simona Bondoc intr-un interviu  din 2004. Dona Beatriz din „Doamna nevazută” de Calderon de la Barca, regia Miron Niculescu, a fost rolul de debut la TNB în 1955, în vreme ce Doamna Boyle din ’„Cursa de şoareci ’’ după Agatha Christie, regia Erwin Şimşensohn, a fost rolul din... 2018, pe aceeași scenă! Între aceste două repere se desfășoară o paletă impresionantă de personaje. Dintre piesele în care a jucat, de-a lungul timpului, pe scena Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti pot fi amintite'Apus de soare'' de Barbu Ştefănescu Delavrancea (regia Marietta Sadova, 1956), ''Cidul'' de Pierre Corneille (regia Mihai Berechet, 1959), ''Adam şi Eva'' de Aurel Baranga (regia Sică Alexandrescu, 1963), ''Patima de sub ulmi'' de Eugene O'Neill (regia Horea Popescu, 1964), ''Maria Stuart'' de Fredrich Schiller (regia Miron Niculescu, 1964), ''Jocul de-a vacanţa'' de Mihail Sebastian (regia Mihai Berechet, 1961), ''Zodia taurului'' de Mihnea Gheorghiu (regia Mihai Berechet, 1973), ''Căsătoria'' de N.V. Gogol (regia Sanda Manu, 1976), ''Însemnările unui necunoscut'' după F.M. Dostoievski (regia Ion Cojar, 1979), ''Romulus cel Mare'' de Friedrich Dürrenmatt (regia Sanda Manu, 1977), ''Căruţa cu paiaţe'' de Mircea Ştefănescu (regia Mihai Berechet, 1980), ''Cavoul de familie'' de Pierre Chesnot (regia Sanda Manu, 1980), ''Papa dolar'' de Gabor Andor (regia Mihai Berechet, 1984).

Tot pe scena TNB a mai jucat în: ''Bădăranii'' de Carlo Goldoni (regia Victor Moldovan, 1988), ''Medeea'' din ''Trilogia Antică'' după Euripide şi Seneca (regia Andrei Şerban, 1990), ''Harvey'' de Mary Chase (regia Tudor Mărăscu, 1994), ''Cadavrul viu'' de Lev Tolstoi (regia Gelu Colceag, 2001), ''Aşteptând la Arlechin'' de Noel Coward (regia Ion Cojar, 2002), ''Anna Karenina'' de Helen Edmundson după Lev Tolstoi (regia Alice Barb, 2003), ''Iubire'' de Lajos Barta (regia Grigore Gonţa, 2004), ''Eduard al III-lea" de W. Shakespeare (regia Alexandru Tocilescu, 2008), ''Egoistul" de Jean Anouilh (regia Radu Beligan, 2004), ''Comedia norilor" după Aristofan (regia Dan Tudor, 2009), ''Tartuffe" de Moliere (regia Andrei Belgrader, 2009) ş.a. „N-am refuzat niciun rol – oricât de mic, oricât de mare, oricât mi-ar fi plăcut, oricât mi-ar fi displăcut (și mi s-a întâmplat de multe ori acest lucru). A aștepta roluri mari, a spune: «ala, da, ala nu!» mi se pare un lux nesăbuit!”, declara actrița într-un interviu acordat revistei Formula AS.

De asemenea, a interpretat numeroase roluri în piese de teatru de televiziune, dintre care amintim: ''Simple coincidenţe'' de Paul Everac; ''Arhipelagul Lenoir'' de Armand Salacrou; ''Viligiaturiştii'' de Maxim Gorki; ''Mariana Pineda'' de Federico Garcia Lorca; ''Soţul ideal'' de Oscar Wilde; ''Gaiţele'' de Alexandru Kiriţescu. A jucat, totodată, şi în piese de teatru radiofonic (''Pădurea'' şi ''Vinovaţi fără vină'' de Aleksandr Nikolaevici Ostrovsky; ''Neînţelegerea'' de Albert Camus; ''Când vine barza'' de Andrč Roussin; ''Noaptea iguanei'' şi ''Orfeu în infern'' de Tennessee Williams; ''Dona Alba'' de Gib Mihăescu; ''Steaua fără nume'' de Mihail Sebastian).

A fost distribuită şi în filme: ''Porto-Franco'' (regia Paul Călinescu, 1961), ''Hyperion'' (regia Mircea Veroiu, 1975), ''Cuibul de viespi'' (regia Horea Popescu, 1986), ''Figuranţii'' (regia Malvina Urşianu, 1987), ''Hotel de lux'' (regia Dan Piţa, 1992,premiat cu Leul de Argint la prestigiosul Festival de la Venetia ), ''Renovare'' (regia Paul Negoescu, 2009), ''Aniversarea'' - 2017, Rondul de noapte – 2021. În 2018, a fost nominalizată la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”, după prestația excepțională din filmul „Aniversarea”, în regia lui Dan Chișu, cu Mircea Albulescu în rolul principal, 

„După un parcurs atât de lung, când te oprești o clipă din cavalcada asta și te uiți în urmă, amețești! Aproape nu îți vine să crezi că au trecut decenii pline de încercări, dorințe,amăgiri, bucurii, satisfacții și destule amărăciuni, inerente unei profesiuni făcute din pasiune.
Revăd imagini și scene pline de personaje atât de diferite, de o varietate incredibilă care, la un loc, te conving că într-adevăr „mare e grâdina lui Dumnezeu”! Când în sufletul tău se aprinde o dorință de nestăvilit că numai asta e ceea ce îți dorești, nu iți trece prin minte cam ce conține traseul pe care pornești. Strălucirea iluzorie se dovedește a fi înșelătoare și numai forța sufletească și credința in visul tău te fac să mergi mai departe. Răbdarea, tenacitatea și munca devin prioritățile absolute pentru a putea trece peste partea urâtă a atâtor orgolii și încercarea unora de a obține ceea ce vor prin orice mijloace.

În viața personală sunt împrejurări, poate greu de îndurat, fie de ordin fizic, fie sufletesc. Dar chiar și atunci când trebuie să faci față unor situații tragice - ca dispariția părinților sau a celor dragi, de pildă - ori starea sănătății este foarte proastă, actorul trebuie să își adune toate forțele și să își facă profesiunea ca și cum totul este perfect, fără ca publicul să știe ceva din zbuciumul lui.

Mai sunt și unele „sacrificii” la pachet cu meseria asta. Zile în care ar fi de dorit, poate, să fii cu familia sau copiii... Dar nimic nu poate trece înaintea obligației asumate! Și cum teatrul nu are șansa filmului de a păstra amin¬tirea unor mari spectacole (poate doar acum, prin înregistrări), din toată arderea actorului în comuniunea care are loc cu publicul căruia i se dăruiește total - mai târziu, în timp rămân niște „cronici” (de multe ori nedrepte sau părti¬nitoare) în ziare îngălbenite, rămâne amintirea celor care te-au văzut și admirat - sau contestat - și, poate, fotografii! Cam asta e regula jocu¬lui! Dar dragostea absolută pentru profesiunea pe care ți-ai dorit să o urmezi te face să poți trece peste toate încercările și să ai convingerea că dacă ar trebui să o iei de la capăt, tot asta ai face...”, declara actrița în volumul biografic ce i-a fost dedicat de Ion Moldovan în 2020.

Simona Bondoc a fost căsătorită cu medicul chirurg Voinea Marinescu (1915-1973), ministru al Sănătății în guvernul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, începând cu anul 1954, fiind eliberat din funcție în 1966. Fiica lor, Voichița, a urmat cariera medicală a tatălui și este absolventă a Massachusetts Institute of Technology din Boston, dpbândind și titlul de doctor în neurobiologie. Voinea Marinescu s-a născut la data de 31 mai 1915 în localitatea Somovit (Bulgaria), numele de familie la naștere fiind Marinoff. A absolvit Facultatea de Medicină din București, specializându-se apoi la Institutul de medicină "I.P. Pavlov" din Leningrad (1948-1952) și în clinicile prof. F.C. Uglov și A.N. Bakulov. În anul 1950 a obținut diploma de candidat în științe la același institut.  Reîntors în România, a fost încadrat pe postul de conferențiar universitar la Catedra de chirurgie a IPMSF București (sub conducerea profesorului Nicolae Hortolomei), apoi ca profesor titular la Clinica chirugicală a Spitalului Fundeni (1959-1973).

Prof. Voinea Marinescu a întreprins studii experimentale și clinice în domeniul chirurgiei cardiace și toracice, abordând cu echipe complexe (Dan Setlacec, Gh. G. Litarczec ș.a) operațiile pe cord oprit și deschis; a adus contribuții și în problemele legate de circulația extracorporală. A fost vicepreședinte al celei d-a XII-a Sesiuni a Adunării Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro