...A fost o minunată Domnișoară Nastasia!.... Olga Delia Mateescu (născută pe 6 noiembrie 1949, la Livezile, în județul Bistrița Năsăud, acolo unde tatăl ei avea cabinetul medical) este o actriță și scriitoare română, societară de onoare a Teatrului Național I.L. Caragiale, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a UNITER, distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa artistică. Actrița și scriitoarea Olga Delia Mateescu este fiica unui medic și a unei actrițe care s-au despărțit după trei ani de la nașterea fiicei lor, care a fost crescută de bunici la București. Dramele nu au ocolit-o nici mai târziu, uneori venind în valuri...

Între 1968 - 1969 Olga Delia Mateescu este studentă la Facultatea de Filologie (Secția Limbi romanice și clasice). În aceeași perioadă, începe activitatea la teatrul studențesc „Podul", apoi vor urma studiile teatrale la I.A.T.C. (1969-1973),la clasa profesorului Dem Loghin. Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, regia: Horea Popescu (1983), O trilogie antică, regia: Andrei Șerban (1990), Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, regia Felix Alexa (1991), Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz, regia: Ion Cojar (1999), Audiție pentru Medeea a cărei autoare este, regia: Silviu Jicman (premiera: 23 mai 2001); Așteptând la Arlechin de Noël Coward, regia: Ion Cojar (2002); Mașinăria Cehov de Matei Vișniec (2003): regie: Cristian Ioan. A evoluat în peste 80 de spectacole de teatru, televiziune, radio, precum și în film.

A publicat articole în reviste literare și de teatru. Printre ele: Luceafărul, Scena, Gazeta Teatrului Național, Reflex (Caraș-Severin), Drama (publicație a Uniunii Scriitorilor din România), Atelier (a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București) și Convorbiri literare (Iași). După 1989, decide să își continue studiile și obține doctoratul în Istoria Teatrului (1999), sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC. Are 20 de volume individuale (în special, de teatru) și apariții în mai multe volume colective: "Capricii", editura Unitext, 1997; "Urme", editura Cartea Românească, 1997; "Fantoma de la Coventry", în cadrul antologiei de texte premiate "Operaţie pe cord deschis", publicată de editura Astra Braşov, 1998; "Statuia Libertăţii", editura Cartea Românească, 1999; "Medeea în război cu timpul", editura Universalia, 2000; "Ferma de struţi", editura Cartea Românească, 2002; "Manuscrisul", editura Carte de suflet, 2003; "Şampanie în lanul de grâu", editura Muzeul Literaturii Române, 2004; "Căderea", editura Muzeul Literaturii Române, 2005; "E...", editura Muzeul Literaturii Române, 2007; "Câinele doctorului", editura Tracus Arte, 2008; "Miere şi canapea", editura Palimpsest, 2010; "Teatru" (2 volume), editura Tracus Arte, 2012, "Manuscrisul din ape", editura Neverland, 2012; "Memoriile unui om prost", editura eLiteratura (grup ePublishers), 2014; "Teatru", editura Tritonic, 2016; "Basme cu O*Glinda", editura TracusArte, 2017; "Bucureşti Noir", antologie editura Tritonic, 2017.

A jucat în peste 20 de pelicule memorabile, între care Trecătoarele iubiri (1974), Tată de duminică (1975), Hyperion (1975), Cercul magic (1975), Bălcescu (1975), Domnisoara Nastasia (1976), Arborele genealogic (1977), Manole - Meșter valah (1978), Dumbrava minunată (1980), Așteptînd un tren (1982), Miezul fierbinte al pâinii (1983), Misterele Bucureștilor (1983), Masca de argint (1985), Colierul de turcoaze (1986), Aștept provincia (1995), Secretul Mariei (2005), Vocea inimii (2006), Regina (2009), Fumatul poate să ucidă (2010), Str. Drapelului nr. 0 (2014) - scurtmetraj, De ce eu? (2015).

A fost o memorabilă Domnișoară Nastasia în adaptarea după G.M. Zamfirescu, regia Sorana Coroamă_Stanca, avându-l ca partener pe Costel Constantin în rolul lui Vulpașin, distribuția fiind impresionantă - Tamara Buciuceanu, Gheorghe Cozorici, Dan Condurache, Adina Popescu, Mihai Dinvale, Constantin Cojocaru. „La sfârșitul verii trecute, cineva, pe stradă striga Nastasia, dar de abia la al doilea apelativ, mai complet, domnișoara Nastasia am întors capul! Trecuseră cam 45 de ani, cred, de la Nastasia mea și acel strigăt mi-a redat bucuria de a trăi din nou cu amintirile prieteniilor legate atunci pentru o viață, cu Sorana Coroamă sau Ghiță Cozorici. Prieteni de familie, parteneri, colegi, frate și soră. Mi-am amintit de intrarea în platou în decorul lui Nicolae Rotaru, o fabulos de realistă bucățică de mahala care-ți vorbea prin atmosfera ei despre genul de patimi, de relații, de trai din acea vreme. Pe platou era echipa de aur a operatorilor de teatru tv- gen distinct conceput în acei ani- care erau partenerii noștri la repetiții înainte de înregistrări. Perfect integrați în motivațiile regizorale sau ale actorilor, demontau și montau pereți, se strecurau în cele mai neobișnuite unghiuri, eram împreună zeci de ore discutând despre ceea ce făceam. Mi-aduc aminte cum, eu luând instinctiv în mână un topor ca s-o alung pe Paraschiva, deși se auzise în căști o respirație de surpriză, ei au filmat liniștiți scena, care de altfel a rămas la montaj! Eram, poate credeți că sunt banalități, o familie. Costel, Ghiță, doamna Sorana, Rodica, Adina, Mișu , toți, echipa tehnică, eram acolo fără a vrea altceva, fără a ne gândi al altceva! Nu știam cântece lăutărești, Ghiță m-a învățat, nu țin minte certuri, discuțiile în contradictoriu – care inerent apar când muncești- erau interesante și rezolvate prin soluții acceptate și imediat asimilate”, povestea, nostalgic, actrița.

A fost căsătorită cu un coleg de scenă, actorul Eugen Ungureanu, pe la care l-a iubit nespus și cu care are un băiat și o fată, Irina Ungureanu, acum o talentată actriță și ea. La puțin timp după pierderea soțului, fratele actriței a avut un accident tragic cu planorul. Într-un interviu pentru Fanatik.ro, Olga Delia Mateescu se destăinuia: Am multe visuri neîmplinite, acela de a merge în Cosmos (acum s-ar putea, dar nu mai pot eu) sau acela de a vedea că oamenii iubesc cărțile, pictura, muzica, sculptura, creația mai mult decât banii. (...) În copilărie am trăit cea mai completă securitate tandră în casa bunicilor care m-au crescut și mi-au oferit un fel de atitudine față de oameni, un palier de valori pe care le socotesc imuabile. Erau pensionari și, în vacanțele de iarnă sau de vară, când mergeam în satul bunicii, bagajele cu cadouri erau nenumărate. Mi-l amintesc pe bunelul cum număra în gară bagajele: cincisprezece, Norico, plus fata! (...) Nu puteam fi fata mamei sau a tatei, ei erau despărțiți, tata medic la Iași, mama actriță în orașele de provincie. Studiaseră la Babeș-Bolyai, tata medicină, mama actorie cu profesoara Sonia Cluceru astfel încât, eu mică fiind, aveam ca prime cuvinte “La polițiune, vaidii, nene Dumitache”! Sigur că am crescut cu ochii și sufletul în teatru, poate de aceea am ajuns actriță și nu fizician cum mai visam odată. Însă lumea, luna, basmele, familia, teatrul (și cel la microfon), le-am descoperit cu bunicii. (...)În adolescență mama m-a luat lângă ea. Când eram mică mai încercase dar, fiind ea plecată în turneu și lăsându-mă la niște prieteni, eu, cu papucii de balet încălțată, am fugit iarna, în noapte, la teatru să o caut. Nu era, am găsit numai o fotografie cu ea într-un dulap. (...)Liceul l-am făcut la Reșița, unde mama era actriță, liceul nr2, actualul Colegiu Național “Traian Lalescu”. Acum niște ani mi-am pierdut vocea de emoție când mi s-a oferit diplomă de cetățean de onoare al județului în școala mea. Eram pe acea vreme pivot în echipa de baschet-fete, a liceului și a orașului, aveam școală, antrenamente, prieteni, cantonamente pe Semenic, plantam copaci pe Dealul Golului, nu știam ce înseamnă “rebel” sau “cuminte”, nu-mi puneam problema asta care acum are conotații moderne. Tocilar, rebel, popular sunt concepte americane în opinia mea. Atunci erai repetent, exmatriculat sau nu”...

Prima iubire a venit în adolescență: „Pe Semenic, iarna, m-am îndrăgostit prima oară de Marcel Rițiu, cu un an mai mare, elev la “Bastilia”, liceul nr. 1, o clădire sumbră și neagră în contrast cu școala noastră nouă. Credeam că vom intra amândoi la teatru în București, dar Marcel a plecat la Timișoara, la filologie, eu la București cu un an mai târziu. Îmi amintesc cum mi-a adus la fereastra cabanei ceai cald și cum culegeam afine pe Vârful Gozna. Era un băiat inteligent, educat, frumos, bun la handbal. Când ne vedeam ne luam pe furiș de mână în plimbările de pe malul Bârzavei fiindcă deja se spunea despre mine că sunt fata bună care s-a înhăitat cu actrița aia! Mama era actrița aia. Oricum eram mai ‘exotică’ cu Bucureștiul și teatrul mamii, dar acolo mi-au rămas prietenii de o viață...”.

Ca studentă, a părăsit Filologia în favoarea Teatrului: „Rolul pe care îl doream și l-am jucat a fost „Domnișoară Nastasia”, rol care văd că a rămas în amintirea oamenilor după zeci de ani. Miss Ratched din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, rol negativ, mi-a adus multe înjurături când luam tramvaiul și erau spectatori în jur. Am jucat spectacolul peste zece ani, era o mare montare a lui Horea Popescu, iar dacă la aplauze nu primeam flori, Costel Constantin sau Florin Piersic mi le ofereau pe ale lor. (...) Pentru mine nu este mai dificil sau mai facil un rol de comedie sau dramă. Licența mea avut ca temă „Vrăjitoarele din Salem”, rol pe care l-am jucat la absolvire, dar și peste 20 de ani la Teatrul Național. Dar premiul de interpretare în teatru l-am luat cu “Toanta” dintr-un spectacol de V. Voiculescu.

Eu veneam la IATC de la filologie clasică unde am întrerupt ca să fiu la teatrul studențesc Podul, dacă altfel nu se putea. Acolo am căpătat un anume fel de disciplină, care m-a ajutat în Național mai ales la primul rol, Caterina în „Furtuna” de Ostrovski. Acest moment a însemnat unirea mea cu colectivul teatrului. Am fost în deplasări împreună (aveam o valiză frumoasă cumpărată din primii bani câștigați făcând figurație în filme), și mă simțeam ca peștele în apă”.

Pasiunea pentru teatru s-a moștenit în familie. Fiica ei, frumoasa Irina Ungureanu a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Arta Actorului, în 2008, fiind şefă de promoţie. A urmat un master Arta Actorului - specializarea Arta Actorului - Pedagogie, absolvit în 2010. Este asistent universitar doctor la UNATC, secţia Arta Actorului, lector Dicţie şi Vorbire scenică la Fundaţia Calea Victoriei. A jucat pe multe scene: Teatrul Odeon ("Marchizul de Sade" de Doug Wright, rolul Madeleine, regia Beatrice Rancea), Teatrul Bulandra ("Lear" de W. Shakespeare, rolul Reagan, regia Andrei Şerban; "Ce păcat că-i curvă" de John Ford, rolul Hippolita, regia Alexandru Darie; "Ivanov" de A.P. Cehov, asistent regie, regia Andrei Şerban), Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi ("Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt" de Matei Vişniec, rolul Ea, regia Andrei Narcis Grosu), Cafe-Teatru Godot ("Proof" după David Auburn, rolul Catherine, regia Ionut Kivu).

A luat parte la turnee şi festivaluri, între care: Festivalul Naţional de Teatru ediţia 2005 cu "Marchizul de Sade", regia Beatrice Rancea, Teatrul Odeon"; Festivaluri în ţară cu spectacolul "Marchizul de Sade", Teatrul Odeon - Târgu-Mureş, Braşov, Craiova, etc; Festivalul National de Teatru ediţia 2006 cu "Tanga Project", regia David Schwartz, proiect DramAcum; Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, ediţia 2007, Torino, Italia - noiembrie 2007 - cu "Ce păcat că-i curvă", regia Alexandru Darie, Teatrul "L.S. Bulandra"; Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, ediţia 2008 - noiembrie 2008 - cu "Lear", regia Andrei Şerban, Teatrul "L.S. Bulandra"; Festivalul Internaţional Shakespeare, ediţia 2010, Gyula, Ungaria - iulie 2010 - cu "Lear", regia Andrei Şerban, Teatrul "L.S. Bulandra".

A jucat în filme şi a avut roluri în filmări pentru televiziune: "Torţa vie", regia Cătălin Leescu, scenariul - câştigător al concursului CNC - Bogdan Mureşanu, producător Carter Films (2009); "Ferma de struţi", regia Cristian Ioan şi Silviu Jicman, autor Olga Delia Mateescu, producător TVR (2009); scurt-metrajul "Irina", regia Mihnea Chelaru, film de licenţă (2011). A obţinut Premiul pentru Cea mai bună actriţă în cadrul Galei Absolvenţilor 2008, UNATC, pentru rolul Olivia din "A douăsprezecea noapte", regia Mihai Constantin; laureată a Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură, secţiunea Artele Spectacolului, 2009.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro