Între actorii pe nedrept uitați se numără, fără nicio îndoială, și Radu Panamarenco (15 mai 1938, Fundeni, Dobroești, Ilfov – 26 noiembrie 2007, București) care a interpretat peste 350 de roluri - multe dintre ele principale - în teatru, televiziune sau film. A urcat prima oară pe scenă abia la 34 de ani, după ce a absolvit Actoria la „Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale” („IATC”) din București în 1970 la clasa prof. George Carabin, asistenta Elena Negreanu, după care a fost actor la „Teatrul Odeon” din București. Viața lui a fost plină de întâmplări hazlii. De pildă...

„Am inceput de la amatori, apoi am dat examen la Institutul de Teatru, uite ca pana la urma s-a rezolvat. Numai asta am vrut sa fac, de cand eram in liceu spuneam poezii si faceam scenete pe la serbarile de teatru care se faceau. Regret insa ca n-am putut sa ma fac ofiter in armata, pentru ca astia au acum niste pensii de 20 de milioane si eu am putin peste 5 milioane, dupa atatia ani de scoala si toata cariera actoriceasca. Asta e o gluma... Dar totusi, sa stiti, n-am vazut plutonier care sa n-aiba 15 milioane pensie. Cea mai mare dorinta a mea este ca fetitele mele sa se realizeze; am doua fete - Raluca Panamarenco, care este redactor la o televiziune, si Magda Vasiliu, care e tot acolo, prezentatoare de știri”, explica artistul într-u interviu din 2005.

Simpaticul actor a fost unul dintre preferații inițiatorului și primului director al Teatrului „G. Ciprian”, Paul Ioachim, cel care l-a distribuit în mai multe spectacole la Buzău, printre care „Omul cu mârțoaga” și „Alegeri anticipate”. Mereu pus pe șotii, a ajuns din întâmplare să fie vedeta unei nunți de la Buzău, chiar când se pregătea să meargă la culcare. Marin Ifrim își amintea în cartea sa că Panamarenco venea de la teatru unde jucase într-un rol epuizant și se pregătea de culcare, în camera de la Hotel „Crâng”, de pe strada Spiru Haret.

„A nimerit direct în toiul unei nunți care se desfășura exact în localul de la parterul hotelului ­respectiv. Încercând să se strecoare neobservat în camera sa, unul dintre nuntași, dacă nu cumva o fi fost chiar nașul tinerilor proaspăt căsătoriți, l-a bunghit și nu l-a lăsat în pace până când nu l-a prezentat tuturor petrecăreților, ca pe un trofeu sau ca pe un invitat de onoare. Liniște mare, mu­zică oprită, guri căscate, ochi dați peste cap. Asta da surpriză! Parcă-l văd pe maestrul Panamarenco, cu figura sa, de vulpoi mereu pus pe șotii, gândindu-se cum să iasă din scenă în aplauzele frenetice ale <spectatorilor>, așa cum îi plăcea mereu să o facă, cel puțin la teatrul din Buzău, unde făcea pariu cu tehnicienii din culise că va reuși să ridice toată sala în picioare”, scrie Marin Ifrim în volumul „Cartea Teatrului”.

Recunoscut de nuntași și tratat ca o adevărată vedetă, Radu Panamarenco a intrat rapid în noul său „rol”, cel de nuntaș VIP. „Ce a urmat, e greu de descris. Cert este că în noaptea aceea muzicanții și-au câștigat banii de pe urma actorului, fiind, și ei, ca toată lumea, transformați în niște spectatori cu locuri rezervate. Maestrul Panamarenco era un gurmand calificat, mai ales când era vorba de mâncăruri speciale, de sărbătoare. Îi plăcea și vi­nul bun, uneori aducând de acasă, pentru mașiniști, din <bolta soacrei>, câte 2-3 sticle de vin rozaliu. Așadar, norocoșii nuntași au avut parte, timp de vreo trei ore, de un spectacol de divertisment unic cu cântece, glume, monologuri, bancuri etc., lăutarii făcându-și meseria doar în pauzele în care maestrul gusta câte ceva sau bea câte un șpriț”, mai scrie Marin Ifrim.

Prezența lui Panamarenco la nuntă a fost o adevărată mană cerească pentru miri, care nu visau să aibă parte de momente artistice atât de gustate de public, fără să fie obligați să plătească artistul. Și ce artist! A doua zi, Radu Panamarenco trebuia să fie prezent din nou la Teatrul „G. Ciprian”, în rolul în care fusese distribuit. „A doua zi, la spectacolul de la teatru, maestrul Radu Panamareco s-a prezentat la timp, cu o față foarte odihnită și bine dispus. Dormise bine, până spre seară, și acum era într-o formă de zile mari. Până să înceapă spectacolul, mași­niștii au avut destul timp să se amuze de felul unic în care maestrul le povestea ce i se întâmplase cu o seară în urmă, în calitate de <atașat cultural> la o onorabilă nuntă buzoiană!”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro