Actorul Vasile Nițulescu (25 aprilie 1925, București – 11 februarie 1991, București) a desfășurat o prestigioasă activitate la Teatrul Mic, dar a apărut și în cinematografie, apărând în peste 80 de filme în cele patru decenii de activitate. În film, ca și în teatru, „compune personaje stranii, adesea maladive, care își asumă și rol de raisonneuri ai tramei”.

Printre cele mai cunoscute filme în care a apărut se numără Viața nu iarta, Setea, Printre colinele verzi, Chemarea aurului, Ciresarii, Filip cel Bun, Un comisar acuza, Tanase Scatiu, Toamna bobocilor, Toate panzele sus, Buzduganul cu trei peceti, Doctorul Poenaru, Iarba verde de acasa, Iarna bobocilor, Profetul, aurul si ardelenii, Burebista, Masca de argint etc. Făcea din personajele sale secundare compoziții memorabile, de pildă boierul Dinu Murguleț din Tănase Scatiul, interpretat magistral de Vasile Nițulescu.

Într-un dialog cu criticul George Banu, regizorul Radu Penciulescu puncta: „La originea iubirii și urii mele pentru teatru e ceea ce aș numi „labilitatea talentelor“, am oroare de actorul cameleon. Pentru mine, ca și pentru prietenul meu Ivan Helmer, exemplul cel mai convingător a fost un actor de mult dispărut: Vasile Nițulescu. Actor ne-cameleon prin excelență, căci el nu-și prostitua talentul pentru ca să fie pe placul personajului, el aducea personajul către el”.

Nelipsit din aproape toate filmele lui Dan Piţa, actorul Vasile Niţulescu este şi el protagonistul unei întâmplări hazlii pe care şi-a reamintit-o Vasile Popa. „Am făcut un film cu el la Jurilovca. Mare actor, dar şi un mare beţiv! Îmi zice: «Plec sâmbătă până acasă, trebuie să duc şi eu nişte peşte». Zis şi făcut. Ne-am urcat într-o barcă. El cu sticlele de vodcă după el. Cum prindeam un caras, îl aruncam în spate, unde stătea nea Vasile. Când am zis şi eu că am prins vreo 20 de bucăţi, l-am întrebat: Ajung ăştia? La care el răspunde: «Care ăştia?». Când m-am întors şi m-am uitat, nu mai era nimic în barcă! El le turna pe gură vodcă şi îi arunca înapoi. L-am întrebat: «Ce faci, dom’le, de ce i-ai aruncat?» La care mi-a răspuns: «Le-am dat drumul ca să le spună şi ceorlalţi peşti că pe lumea asta mai sunt şi oameni»”.

Pictorul Aurel Nedel îi povestea jurnalistului Ștefan Mitroi câteva episoade hazșii cu Vasile Nițulescu: „Am hotărât cu Piliuţă că mergem amândoi la Cina şi să nu primim pe nimeni la masa noastră. Noi luaserăm nişte bani şi, la un moment dat, am simţit că ceva ne arde la ceafă. Cunoşteam paşii şi când ne-am întors, Vasile Niţulescu, de care eram foarte legat, venea în urma noastră. El aflase. Zic, pe Vasile îl primim? Pe Vasile, cum să nu! Mergem toţi trei la Cina, comandăm şi apoi apare Pâcă şi se aşează la masa noastră. Piliuţă: „Ce cauţi la masa noastră? Te rog să pleci imediat!” „Nu plec, domnule!” O baterie de vin era 12 lei. Piliuţă: „Îţi dau 20 de lei, pleci?” „Nu!” Pauză. „Pâcă, îţi dau 50, pleci?” „Nu!” Continuau discuţia, Piliuţă furios: „Îti dau 100 de lei, pleci?” „Nu!” Dubla tot timpul. Piliuţă : „Bă, Pâcă, îţi dau 200 de lei, pleci?” „Plec, domnule!” El scoate banii şi-i dă, dar Pâcă rămâne. Tocmai trecea chelnerul şi Pâcă: „Maestre: 2 baterii de vin” şi comandă şi ceva de mâncare, nu ştiu câţi mititei. „Pâcă, nenorocitule, ai promis că pleci!” „Domnule, eu beau pe banii mei!” Am rămas împreună, ce să-i faci? O altă întâmplare cu Iosefini şi acelaşi Pâcă. Iosefini crezând că l-a hipnotizat pe Pâcă, i-a spus: „Pâcă, te duci la bar, iei o sticlă de şampanie, te duci la etaj la camera cutare şi te culci”. Pâcă, cu ochii închişi, cu mâinile întinse, zice: „Iau două, că am insomnii”. (...)

Vasile vine o dată la mine şi zice: „Ai auzit? Cutare vrea sa îşi cumpere maşină”. Era în perioada aia de sărăcie. „Pai şi ce e cu asta?” „Ne lăsăm de băut.” „Păi de ce?” „Punem ban lângă ban.” „Păi de ce, mă?” „Ne cumpărăm şi noi maşină, să-l ciocnim”. (...)

Piliuţă a făcut foarte multe desene în cârciumă. El nu avea complexe şi făcea desene foarte frumoase. Nichita scria în cârciumă. Vasile Niţulescu scria poezii excepţional de frumoase. A publicat puţin. Am avut şi eu manuscrise de-ale lui, nu ştiu prin ce sertar or mai fi, scrise pe pachete de ţigări”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro