...Când îl vedeai în filmele de epocă, îți venea involuntar să zici „Jawohl!”. Eusebiu Ștefănescu (3 mai 1944, Ciocoiești -Cricovul Dulce, Iedera, Dâmbovița... dar câmpinean prin „adopție” – 15 martie 2015, București) a jucat pe marele ecran, fiind extrem de expresiv, câteva roluri de ofițer german. A făcut un an de Filologie, dar a absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București, în 1967, la clasa profesorului Alexandru Finți. A debutat la Teatrul de Stat din Timișoara cu rolul Marga, din „Pădurea spânzuraților”, adaptare după romanul lui Liviu Rebreanu, în regia Mariettei Sadova. A jucat apoi la Teatrul Municipal Ploiești, la Teatrul Mic și la Teatrul Național din București. Două roluri principale care i-au marcat cariera scenică au fost „Despot Vodă” din piesa lui Vasile Alecsandri și „Ivanov” din piesa omonimă de Anton Pavlovici Cehov. A fost decanul Facultății de Artă Teatrală de la Universitatea Hyperion. Cariera lui a fost influențată, în adolescență, de o... ședință de spiritism!

Pe marile ecrane a debutat într-un rol secundar. „Departe de Tipperary” este un film de propagandă din 1973 regizat de Manole Marcus. În rolurile principale joacă actorii Fory Etterle, Ilarion Ciobanu și Maria Clara Sebők. Filmul ficționalizează Fuga de la Tămădău (1947), evenimentul istoric în care conducerea PNȚ a încercat să fugă din România pentru a întemeia un guvern în exil, când mijloacele democratice fuseseră epuizate și guvernul lui Petru Groza devenea tot mai represiv. Prin tușele groase aplicate personajelor opuse comuniștilor, filmul capătă aspecte caricaturizante și de un comic involuntar, democrații veritabili fiind înfățișați ca niște indivizi meschini, care trăiesc în lux și își petrec timpul cu jocuri de noroc. Filmul este al patrulea în care apare personajul ficțional Comisarul Roman, jucat de Ilarion Ciobanu.

Primul rol principal a fost cel al pilotului Tudor din "Destinaţia Mahmudia" (1981, regia Alexandru Boiangiu). Cele mai multe roluri le-a avut în filmele lui Sergiu Nicolaescu şi Malvina Urşianu. A mai jucat cu succes în filmele: ''Falansterul'' (1979, regia Savel Stiopul), ''Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu'' (1980, regia Malvina Urşianu), ''Liniştea din adâncuri'' (1982, regia Malvina Urşianu), ''O lumină la etajul zece'' (1984, regia Malvina Urşianu), ''Colierul de turcoaze'' (1985, regia Gheorghe Vitanidis), ''Noi, cei din linia întâi'' (1986, regia Sergiu Nicolaescu), ''Figuranţii'' (1987, regia Malvina Urşianu), ''Maria şi marea'' (1988, regia Mircea Mureşan), ''Miss Litoral'' (1990, regia Mircea Mureşan), ''Liceenii Rock 'n' Roll'' (1992, regia Nicolae Corjos), ''Trahir'' (1993, regia Radu Mihăileanu), ''Triunghiul Morţii'' (1999, regia Sergiu Nicolaescu), ''Ce lume veselă...'' (2002, regia Malvina Urşianu), ''Merge şi aşa'' (2004, regia Marian Sîrbu), ''15'' (2005, regia Sergiu Nicolaescu), ''Păcală se întoarce'' (2006, regia Geo Saizescu), ''No pain, no gain'' / ''Duminica pierzi sau câştigi'' (2007, regia George Negrilă), ''Iubire elenă'' (2010, regia Geo Saizescu), ''Jocul'' (2012, regia Olimpia Stavarache), ''Lumea lui Geo Saizescu'' (2014, regia Dan Doroftei),

„Întoarcerea lui Voda Lăpușneanu” este un film istoric din 1980 regizat și scris de Malvina Urșianu. Este inspirat din nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a lui Costache Negruzzi. În rolurile principale joacă actorii George Motoi, Silvia Popovici și Cornel Coman, iar Eusebiu Ștefănescu îl interpretează pe Prințul Iacob Eraclid, viitorul domn al Moldovei.

„Noi, cei din linia întîi” este un film de războirealizat de Sergiu Nicolaescu în 1986. Acțiunea filmului se petrece în octombrie 1944 (prima parte) și decembrie 1944 - ianuarie 1945 (a doua parte) pe fronturile din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. O parte din filmări, din martie 1985, s-au făcut în incinta fostei Mânăstiri Văcărești, producând o serie de stricăciuni, cea mai gravă fiind fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii lăcașului, domnitorul Constantin Mavrocordat. Scenariul este scris de Titus Popovici după o idee de Petru Vintilă care a fost folosită și la realizarea filmului „Castelul condamnaților” (1970). Eusebiu Ștefănescu joacă rolul unui ofițer german, comandant de blindate. Distribuția era una de zile mari: George Alexandru, Anda Onesa, Valentin Uritescu, i Ion Besoiu, Ștefan Iordache, Sergiu Nicolaescu,  Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Colea Răutu, Emil Hossu, Vladimir Găitan.

Pe scena Teatrului Naţional din Capitală a jucat în numeroase piese, între care ''Numele Trandafirului'' după romanul lui Umberto Eco, ''Generaţia de sacrificiu'' de I. Valjan, ''Moartea unui comis voiajor'' de Arthur Miller, ''Şi mai potoliţi-l pe Eminescu'' de Cristian Tiberiu Popescu, ''Vedere de pe pod'' de Arthur Miller, ''Tărâmul celălalt'' de Dusan Kovacevic, ''Eduard al III-lea'' de William Shakespeare.

Eusebiu Ștefănescu a fost căsătorit de două ori și are un fiu din prima căsătorie, renumitul flautist Ion Bogdan Ștefănescu. A fost prieten cu poetul Nichita Stănescu, poezia lui preferată fiind „Strigǎt de fericire” a acestuia. Obișnuia să recite adesea și „Glossă” de Mihai Eminescu, „Vino deseară, doamna mea” de George Stanca și „Când vorbești cu Dumnezeu” de Eduard Zalle. Dar puțini știu că Eusebiu Ștefănescu a fost el însuși poet. S-a dedicat şi scrisului, publicând volumele ''Retorica limbajului scenic - Magul captiv'' (2003), ''Magister vitae sau magia oralităţii'' (2006), ''Arhivarul clipei - Din culisele scenei'' (2009, memorii), ''Glasul sângelui'' (2011), ''Preschimbarea la faţă'' (2012, poezii).

Când era copil scria versuri și visa să ajungă un poet mare. O ședință de spiritism i-a schimbat viața. „M-a impresionat că Eminescu s-a apropiat de teatru, din copilăria lui; juca prin ţară, cu trupele ambulante. Pe la 16 ani era sufleor. Ei, bine, cum am ajuns eu la teatru? Bunica mea care stătea pe un deal la Câmpiniţa, unde este Muzeul Iulia Hasdeu. Îşi pierduse un copil și a organizat o şedinţă de spiritism. Aveam 16 ani. Îmi aduc aminte că mama era de acord cu şedinţele de spiritism, dar tata nu le agrea. A aşteptat ca să plece tata de acasă. Și a venit un mediu, o fată, care îl chema pe Eminescu. Mama mea era atunci era tânără, iar eu aveam 10 ani şi scriam poezii de la 8 ani. După întâlnirea cu Eminescu, la şedinţa de spiritism, mi s-a schimbat destinul. Eminescu m-a deturnat cu un cuvânt: i-a spus mamei că mă fac actor. Nu ştiam ce înseamnă actor. Pe vremea aia se spunea artistul poporului. De atunci m-am reprofilat. Când eu am scris primul poem «La moartea lui Stalin», m-au consacrat ca poet al şcolii. Tata a observat că scriu poezie şi credea că voi fi poet. Făceam poezii ocazionale, şi cineva mi-a sugerat să scriu o poezie despre ţuică. Nu credeau că pot scrie astfel de poezii. Şi am scris: «Ţuica-i tare şi te-mbată,/ Dar e bine câteodată ca să bei, că te-ntăreşte,/ E pentru drum te căleşte». În fine, poemul e mai lung”, a povestit într-un interviu mai vechi, din Adevărul. ro.

Însă, nu a intrat din prima încercare la Teatru, ci în anul următor. Îl părăsise iubita din satul vecin și tânărul Eusebiu făcea încercări disperate să o recucerească. A luat examenul la Filologie, iar pentru un an a fost suplinitor la limba română la o şcoală rurală. S-a căsătorit devreme, cu Liliana Pleşa, o colegă de liceu cu un an mai mică, în ultimul an de facultate. Amândoi erau din Câmpina, dar după absolvire el a plecat la Teatrul Naţional din Timişoara, ea a rămas în Bucureşti. În acelaşi an, 1969, se năştea fiul lor, Ion Bogdan Ştefănescu, astăzi prim solist la Filarmonica Română, un magician al flautului. La vârsta de 48 de ani, Eusebiu Ştefănescu s-a recăsătorit cu Vali Ştefănescu. Maria, designer vestimentar, este fiica actritei Emilia Popescu si a flautistului Ion Bogdan Stefanescu, singurul copil al lui Eusebiu Stefanescu, Ion Bogdan Stefanescu este singurul artist roman care canta la un flaut din aur.

Pe 3 mai 2014, când a împlinit 70 de ani, actorul Eusebiu Ştefănescu a dat o petrecere la care şi-a luat adio de la prieteni zâmbind şi ciocnind o cupă de şampanie. Ştia că are zilele numărate şi că depăşise până şi cele mai optimiste previziuni ale medicilor, însă şi-a acceptat destinulca pe un nou început, ne-a mărturisit Ioan Chelaru, prietenul, vecinul şi colegul lui de scenă. „Am fost vecini ani de zile în strada Vasile Conta, stăteam uşă în uşă, iar balconul era comun. Petreceam seri de boemă şi avea o vorbă: «Ăla nu este actor/ Care n-are la picior/ O sticlă cu vinişor». Dar n-a sărit niciodată calul. Am fost şi colegi de cabină la Teatrul Mic. Ultima dată ne-am văzut în 2014, la aniversarea pe care şi-o sărbătorea anual cu mult fast. A fost ca un fel de rămas-bun. Toţi prietenii ştiau că zilele îi sunt numărate. A fost o petrecere de adio...”.

Regizorul Constantin Dicu şi-a reamintit de liniştea care se lăsa în sală când Sebi apărea pe scenă: „Când recita, nu mai respira nimeni. L-am cunoscut îndeaproape şi am lucrat împreună în televiziune şi la radio. Era un tip cu o cultură vastă, cu o luciditate specială, un spirit de comedie şi, uneori, o incisivitate pe care nu te puteai supăra. A ştiut să fie discret, spre cinstea şi onoarea lui. Era un tip special ca fizionomie, avea o figură de teatru, de televiziune, iar vocea lui era extraordinară”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro