Una dintre cele mai frumoase actrițe din anii 70-80, Elena Albu (1 septembrie 1949, Iași – 16 martie 2003, București) a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, pe care l-a absolvit în 1973. Din 1972 a început să joace în spectacole de teatru și în filme, fiind protagonista multora dintre producțiile soțului său, regizorul Mircea Veroiu, dar nu numai. Ultimul ei rol în teatru a fost în spectacolul „Oameni de zăpadă", în regia lui Louise Dănceanu, care s-a jucat la Teatrul Foarte Mic în stagiunea 1998/1999.

A copilarit si a urmat liceul in orasul natal, Iași, apoi a plecat la Bucuresti, la facultate. In 1973 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie, fiind colega cu actorii Mihai Malaimare și Mihai Dinvale. A debutat pe scena Teatrului „G.A. Petculescu” din Resita, apoi s-a mutat la Teatrul Mic din Bucuresti. In 1973 intalneste si lumea filmului, ea jucând un rol secundat in „Apaşii" dar adevaratul debut are loc in 1974, cand este descoperita de regizorul Andrei Blaier (care colinda salile de spectacole in cautare de tinere talente) si este distribuita in rolul Irinei din lung metrajul „Ilustrate cu flori de câmp". Acest rol a consacrat-o. Deosebit de frumoasa, sensibila si inteligenta, Elena Albu este cautata si de alti regizori, asa ca in urmatorii ani va juca in "Prin cenusa imperiului", "Intre oglinzi paralele", "Falansterul", "Somnul insulei". A fost casatorita cu regizorul Mircea Veroiu, dupa ce acesta a divortat de scriitoarea Silvia Kerim. Impreuna cu el a plecat la Paris, in 1987. S-au intors, însă, in 1990. Destinul a despartit-o de Veroiu in 1997, cand acesta pierit suferind de o boală neiertătoare. Dupa pierderea sotului a refuzat sa mai joace. De altfel, i-a supraviețuit, într-o deplină singurătate, numai șase ani...

Soțul ei, regizorul, scenaristul și actorul Mircea Veroiu (29 aprilie 1941, Târgu Jiu – 26 decembrie 1997, București) a urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care l-a absolvit în 1970. Înainte de a intra la IATC, Mircea Veroiu a urmat Institutul de Educație Fizică și Sport, a fost trimis în post de profesor de sport la o școală de sat din Oltenița. După ce nu s-a prezentat la post, a fost dat în urmărire de către autorități, fiind amenințat cu plata contravalorii studiilor universitare...

În anii 1970, Mircea Veroiu se impune printre cei mai apreciați regizori din generația sa. Abordează subiecte variate și, „dând dovadă de tact în relația cu organele de cenzură”, va putea produce, în medie, un film pe an. Spre mijlocul deceniului se arată tot mai interesat de genul western, urmărind în paralel evoluția așa-numitelor western spaghetti (produse în Italia și Spania); participă la conturarea genului „ostern” (replica țărilor din „Blocul de Est”), atât în calitate de regizor, cât și în calitate de actor.

După succesul filmului „Adela”, încununat cu premiul cel mare la Festivalul de Film de la San Remo din 1985, Veroiu se hotărăște să plece în Franța, la Paris. Se va stabili aici în 1986; lumea filmului francez nu îi oferă primirea sperată. După Revoluția din decembrie 1989, Veroiu revine în țară. În 1994 este numit directorul Studioului de Creație „Profilm”.

Elena Albu a jucat în câteva filme de referință pentru cinematografia românească: 1975 - Ilustrate cu flori de cîmp, regia Andrei Blaier - rolul  Irina, fiica intermediarei; 1976 - Prin cenușa imperiului, regia Andrei Blaier - o grecoaică; 1979-  Între oglinzi paralele, regia Mircea Veroiu - Ela, soția lui Ștefan Gheorghidiu (interpretat de IonCaramitru, în adaptarea romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” al lui Camil Petrescu); 1979 - Falansterul, regia Savel Știopul - Anica Golescu; 1981 - Detașamentul „Concordia”, regia Francisc Munteanu - studenta Ana; 1984 - Moara lui Călifar, regia Șerban Marinescu; 1984 - Surorile, regia Iulian Mihu; 1994 - Somnul insulei, regia Mircea Veroiu; 1997 - Femeia în roșu, regia Mircea Veroiu.

În Femeia în roșu, care reia povestea Anei Cumpănaș-Sage, femeia care l-a dat pe mâna FBI-ului pe John Dillinger, faimosul gangster american (tema romanului scris de Mircea Nedelciu, Adriana Bittel și Mircea Mihăieș), Elena Albu a jucat rolul titular. Filmul începe cu examinarea trupului Anei Persida Cumpănaș (Elena Albu) la 21 aprilie 1938 de către Tit Liviu Podoleanu (Dragoș Pâslaru), medic legist șef pe lângă Tribunalul din Timișoara, în prezența procurorului Ioan Ispas (Cătălin Crișan). 

Medicul o cunoscuse în tinerețe pe Ana Cumpănaș la castelul Ducesei Nako (Olga Tudorache) din Lunga, un sat în care locuiau români și sârbi. Deși cei doi tineri se iubeau, ei au trebuit să se despartă. Cu sprijinul financiar al aristocratei văduve, tânărul Podoleanu a fost trimis la studii la Liceul Piariștilor din Timișoara și apoi la Universitate, pentru a deveni medic. Ana a fost nevoită să se căsătorească la presiunea tatălui ei cu un bărbat pe care nu-l iubea și cu care a plecat în America.

Aceste secvențe proveneau dintr-un film care era realizat de doi studenți la Academia de Film, scenarista Tina (Cătălina Mustață) și regizorul Paul (Marius Stănescu). Ei sosesc în satul Lunga, vizitează castelul Ducesei Nako și vor să facă un film despre Ana Cumpănaș, o femeie care se născuse în acel sat și plecase în SUA, unde l-a predat poliției pe gangsterul John Dillinger. Cei doi tineri vorbesc cu oamenii care au cunoscut-o pe acea femeie, printre care și o femeie în vârstă pe nume Lena care o cunoscuse pe Ana Cumpănașu la Chicago. Studenții se contrazic dacă să facă un film documentar sau un film de ficțiune.

Emigrată în America, Ana Cumpănaș (devenită Anna Sage) se despărțise de soțul ei, Mihai, cu care avea un băiat pe nume Steve. Ea devenise patroana barului Sweet Grove Club și a cantinei Siolak. Un tânăr pe nume John Dillinger (Radu Amzulescu) este trimis de Joe Costello pentru a livra niște mașini de jocuri mecanice la bar, ocazie cu care o cunoaște pe Anna Sage. Barul și cantina femeii sunt un loc de întâlnire pentru românii din Chicago, printre care se află și Vichentie cu fiica lui, Anghelina (Angie Lena). La etajul barului funcționa o casă de toleranță discretă, cu încuviințarea unui polițist pe care Anna îl mituia periodic. Polițistul este transferat în altă parte, iar în locul lui vine Martin Zarkovich (George Petcu), un sârb originar din Chichinda. Noul polițist o anunță că s-a adoptat în America o lege privind prohibiția, iar localul ar trebui închis în câteva luni. El se declară dispus să o ajute pentru câteva mii de dolari în plus.

Între timp, gangsterul John Dillinger participase la câteva jafuri armate și devenise inamicul public nr. 1 din Chicago, după Al Capone. Într-o seară, după ce abia scăpase cu un prieten dintr-un schimb de focuri, sosește la barul Annei Sage și este găzduit acolo pentru câteva zile. Cei doi devin amanți.

Anna se întoarce în vizită în România pentru a-și revedea tatăl. Pe vapor ea îl cunoaște pe studentul Liviu Balș (Răzvan Popa), cu care are o relație. Nenea Ciovu (Mircea Andreescu), tatăl ei, o primește rece, deși femeia îi trimisese frecvent bani din America. Ducesa Nako o cheamă la castel și-i spune că Tit Liviu Podoleanu devenise medic legist șef al Timișoarei și lucra alături de profesorul Mina Minovici, dar în viața sa nu mai fusese nicio femeie.

Reîntoarsă în America, Anna Sage este abordată de Zarkovich care devenise agent special al FBI. El îi spune că este acuzată de încălcarea legilor privind prohibiția și prostituția, iar autoritățile vor să o expulzeze. Singura sa soluție de a rămâne în SUA rămâne ajutarea autorităților pentru a-l prinde pe Dillinger. Gangsterul o vizitează deghizat și îi propune să fugă împreună în Mexic. Ea spune că are nevoie de timp de gândire și îl invită în acea seară pe Dillinger la cinematograf pentru a vedea un film împreună. Anna îl anunță pe Zarkovich că va fi în acea seară cu gangsterul la Biograph Theater și se va îmbrăca în roșu pentru a fi mai ușor recunoscută. Zona cinematografului este împânzită de polițiști înarmați, iar Dillinger este împușcat la ieșirea de la film. Mafioții îi incendiază localurile în semn de răzbunare. Zarkovich o convinge pe Anna să se întoarcă în România pentru a scăpa de răzbunarea mafioților.

Femeia se întoarce în țară și trăiește ca o persoană bogată, cu banii obținuți de la companiile de asigurări și cu recompensa pentru prinderea lui Dillinger. Ea devine amanta lui Liviu Balș, jurnalist la ziarul Independența, și este vizitată periodic de Angie. Încearcă să-și reia relația cu Tit Liviu Podoleanu, dar acesta o tratează ca pe o străină. Anna scrie memorii pentru a i se permite reîntoarcerea în SUA. Inspectorul de la Siguranță Comșa (Valentin Mihali) o urmărește și pătrunde pe furiș în casa femeii; el cotrobăie prin casă și găsește un sac cu dolari. Anna se întoarce brusc acasă și, văzându-l pe inspector cu sacul cu bani, are un șoc și moare.

Filmul se termină cu reluarea scenei de la început în care medicul legist examinează trupul, acesta fiind finalul filmului realizat de cei doi studenți. Tinerii sunt întrebați de o jurnalistă cum au reușit să facă un film într-o perioadă de mare austeritate pentru cinematografia națională, iar ei răspund că au avut noroc că a dispărut un regizor bătrân...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro