Devenise foarte popular în România în special după ce îl jucase pe marinarul Haralamb din popularul serial de televiziune „Toate pânzele sus” (regizat de Mircea Mureșan) dar, deodată, în anul 1987, parcă l-ar fi înghițit pământul! Efectiv, vreme îndelungată, nimeni nu a mai auzit nimic despre George Paul Avram (31 martie 1940 – 16 iulie 2020) , actorul care, în fapt, fugise în Germania din cauza represaliilor la care a fost supus de un important director din Ministerul Culturii. În acel moment, el avea la activ peste 50 de roluri în cele mai importante piese montate la Teatrul Național din București, precum și apariții-cheie în producții cinematografice, nemorabile cum ar fi „Actorul și sălbaticii" sau „Mitică Popescu". Abia în 2005 a revenit în țară și a fost repus în toate drepturile care i se cuvin ca cetățean român. Apoi, a și fost distribuit de regizorul Nae Cosmescu în alt serial cu mare impact la public -„Cuscrele”.

George Paul Avram a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) în 1963, la clasa lui Ion Şahighian cu rolul titular din „Oedip Rege” de Sofocle. După un intermezzo la Teatrul de Stat din Sibiu, în 1964, cu rolul Andrei din „Passacaglia”, în acelaşi an intră în trupa Teatrului Naţional din Bucureşti. Vreme de două decenii a jucat pe scenele acestui teatru roluri din dramaturgia românească şi universală într-o serie de spectacole, până în 1987 - anul plecării sale în Germania, Nume cunoscute ale regiei româneşti ca Mihai Berechet, Marietta Sadova, Horea Popescu, Ion Cojar ori Sanda Manu i-au încredinţat roluri în spectacolele montate la Naţional: O'Kelly în „Maria Stuart" de Friedrich Schiller - primul rol la TNB, în 1964, urmând Valter în „Idolul şi Ion Anapoda" de G. M.Zamfirescu, Căpitan Stamatescu în „Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, Lukas în „Peripeţiile bravului soldat Svejk" de Jaroslav Hasek, Balou în „Danton" de Camil Petrescu şi multe altele. Ultimul rol pe care l-a jucat la Naţionalul bucureştean a fost în spectacolul "Eduard al III-lea" de William Shakespeare, regizat de Alexandru Tocilescu în 2008. În același an, a apărut și în filmul „Restul e tăcere” de Nae Caranfil. Apoi, a plecat din nou din țară. împreună cu soția, de această dată definitiv, în Canada.

Haralamb era unul dintre membrii echipajului goeletei Speranța, văr primar al lui Ieremia (fostul pușcaș de elită al Armatei Române), personaj pitoresc al romanului „Toate pînzele sus!”, scris de Radu Tudoran, fratele lui Geo Bogza. în serial mai apăreau Ion Besoiu - Anton Lupan, inginer civil, navigator încercat, căpitanul goeletei Speranța,  Ilarion Ciobanu - Gherasim, cârmaci, marinar, șef de echipaj încercat din Pireu, Sebastian Papaiani - Ieremia, fost pușcaș în Războiul de Independență al României, Jean Constantin - Ismail, bucătar-marinar, originar din Stambul, Cristian Șofron - Mihu, adolescent orfan, Julieta Szönyi - Adnana, tânăra și frumoasa femeie dintr-o familie mixtă de navigatori din jurul Mării Mediterane, dar și cățelul Lăbuș, deși în roman, fusese câinele Negrilă, un ciobănesc de culoare neagră... De aemenea, Colea Răutu juca rolul piratului Spânu, iar Jean Lorin Florescu pe cel al lui Martin Strickland, căutător de aur, în vreme ce Pierre Vaillant era interpretat de Ion Dichiseanu.

Produs între 1975 - 1977, filmul prezintă aventurile devenite legendare ale celor doi prieteni, doi ingineri, colegi de studii, românul Anton Lupan și francezul Pierre Vaillant; francezul apărând la timpul trecut, doar în amintirile lui Lupan. Anton Lupan pleacă în căutarea goeletei L'Esperance, corabia sa și a prietenului său, fără să știe că a fost atacată de pirați în Marea Neagră, în largul portului Sulina, unde o și găsește eșuată în apropierea farului.

Anton Lupan îl caută mai ales pe Pierre, prietenul său breton, pentru a pleca împreună spre un teritoriu necunoscut al Țării de Foc, unde cei care au încercat să pătrundă fie au murit ori s-au întors, după încercări cumplite, fără să reușească să-l cerceteze. Corabia este găsită (mai mult sau mai puțin) din întâmplare și apoi recondiționată de Lupan și oamenii pe care îi adună în jurul său, dar despre prietenul său nu se mai știe nimic. Lupan e nevoit să plece fără Vaillant în călătoria peste Oceanul Atlantic, cu destinația Țara de Foc, cu aceiași oameni, care constituie nucleul echipajului său.

Micul echipaj, format din șase bărbați (Lupan, Ieremia, Haralamb, Gherasim, Busuioc și Ismail), un adolescent (Mihu), o femeie (Adnana) și un câine, are parte de numeroase peripeții, înfruntând pirații mauri, furtuni și uragane, iar mai apoi căutând să-l scoată din încurcătură pe bucătarul Ismail, care intră în bucluc făcând pariuri nechibzuite pe lupte de cocoși, în porturile Americii Latine. Toți sunt curajoși, oameni dintr-o bucată, care astfel reușesc împreună să treacă peste toate încercările și îl urmează încrezători pe căpitan în căutarea prietenului dispărut.

În 1987, actorul părăsește țara, rămânând în Germania Federală: „Erau vremuri extrem de tensionate din punct de vedere politic. Sincer să fiu, nici nu mă așteptăm să capăt viza și să plec în excursia pe care o plănuiam. În perioada aceea s-a întâmplat însă un lucru neașteptat. Conjunctură fericită a constat într-o condiție pusă de Congresul Statelor Unite pentru a mai acorda României clauză națiunii celei mai favorizate, și anume de a permite cetățenilor români să călătorească liber. Am profitat de această ocazie. Țin minte că doar cu câteva zile înainte, la cabină, după un spectacol, unul dintre colegi îmi spusese să mă întorc la timp, pentru că se mai programaseră niște reprezentații. Hotărârea mea de a rămâne în străînătate era deja luată și bine tăinuită. Așa că am dat din cap și am încheiat discuția. Eu am rămas în Germania. Nu m-am despărțit ușor de teatru. Dar cea mai dificilă despărțire a fost cea de fiul meu, atunci în vârstă de 13 ani, exact la vârstă la care un băiat are mai mare nevoie de un tată. Eram totuși deja o familie destrămată. L-am sprijinit însă cât am putut, inclusiv din punct de vedere financiar.”

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro