Ștefan Sileanu - mulți cinefili și-l amintesc din uimitoarea sa prestație actoricească în calitate de senzațional interpret al lui Vlad Țepeș, dar cunoscătorii și cercul său de prieteni îl știau și ca un pictor aparte sau ca un mare om de spirit, care făcea senzație la conclavurile cu amicii, cum era și profesorul de română, jurnalistul și poetul buzoian Marius Râpeanu, fiul faimosului fruntaș țărănist Alexandru Râpeanu. Discret peste măsură, actorul a suferit enorm în ultimul deceniu de viață din cauza destinului fiicei sale, frumoasa actriță Ana-Maria Sileanu.

Ștefan Sileanu (15 noiembrie 1939, Cislău, Buzău – 28 martie 2020, București) a debutat în anul 1965, după absolvirea IATC.În timpul studenţiei la teatru, l-a avut ca profesor pe Dem Loghin, al cărui asistent era Dem Rădulescu, despre care îşi amintea că a venit la clasă şi le-a zis: „Copii, scrieţi: «Modestia este haina cea mai de preţ a actorului!»“. A jucat teatru la Teatrul Național din Târgu Mureș și la Teatrul Nottara din București. În 1979 a interpretat rolul titular în filmul istoric „Vlad Țepeș” în regia lui Doru Năstase. Filmul a fost produs de Casa de Filme 5 sub direcția lui Dumitru Fernoagă și realizat la Buftea, în Centrul de Producție Cinematografică București. Actor de o mare expresivitate, a avut și o altă mare pasiune, pictura, având de-a lungul anilor câteva apreciate expoziții personale. De altfel, actorul a început şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu", dar a renunţat după doi ani.

În cinematografie, s-a remarcat cu prestațiile sale din fime ca „Prin cenușa imperiului” (1976) - rolul Siteavul, „Buzduganul cu trei peceți” (1977) - banul Mihalcea, Războiul Independenței (serial TV, 1977), „Am fost șaisprezece” (1980), „Burebista” (1980) - Boian, „Înghițitorul de săbii” (1982),  „Adela” (1985) - Tuliu, „Duminică în familie” (1988), „Chirița în Iași” (1988), „Șobolanii roșii” (1991),  „Crucea de piatră” (1994) - Comisarul, „Craii de Curtea Veche” (1996) - Ministrul de Externe sau „Păcală se întoarce” (2006).

Din 1976, s-a remarcat pe scena de la Teatrul '„Nottara'' din Bucureşti, unde şi-a desfăşurat cea mai mare parte a carierei artistice. Aici a jucat în spectacolele "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă'' de Horia Lovinescu, ''Zodia turnătorului'' de Jean-Claude Carriere, titlu sub care regizorul Octavian Greavu a reunit piesele ''Girodina'', ''Circuitul normal'' şi ''Uşa'' ale dramaturgului francez Jean-Claude Carriere, ''Război şi pace'' după Tolstoi (rolul prinţului Andrei Bolkonski) sau''Pădurea'' de Alexander Ostrovski (regizor Tudor Mărăscu), în care a jucat alături de fiica sa, Ana-Maria Sileanu.

Începând cu 1992 s-a dedicat şi pasiunii sale, pictura, participând la numeroase expoziţii colective şi individuale, între care cele din: Bucureşti (1999); Târgu Mureş (2000); Căminul Artei Bucureşti (2001); Galateea, Bucureşti (2003); Muzeul Naţional Cotroceni (2006); expoziţia "Bolta de lumini", Galeria Regală a Casinoului Sinaia (2010); Sala Savoy a Teatrului de Revistă ''Constantin Tănase'' (2011), Galeria de artă din Râmnicu Vâlcea (2014). A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1994.

Ştefan Sileanu se retrăsese în ultimii ani la țară, într-o casă din apropiere de Bucureşti. Nu avea probleme de sănătate, era doar îngrijorat în ultima vreme de pandemie. Se izolase, alături de soţie, în casa de la ţară. „Eu, vara, stau în Deltă, la Sfântu Gheorghe. Am făcut un film acolo şi mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am luat acolo o căsuţă acum nişte ani. Îmi împart existenţa: şase luni în Deltă şi şase luni într-o casă aproape de Bucureşti, la Cocioc, comuna Periş“, povestea actorul, în 2012, în revista Jurnal spiritual. „Îmi place foarte mult la ţară. Mi-am construit un atelier micuţ, în care mă simt foarte bine, ascult muzică, pictez“, povestea actorul. „Cu teatrul am terminat demult. Am fost solicitat, dar m-am refugiat foarte tare în pictură şi găsesc că e un mod de viaţă mai puţin stresant“, declara actorul la senectute.
„Ştefan Sileanu a ilustrat în teatru un paradox. Imaginea de om puternic, cu forţa fizică şi morală, cu puterea de a învinge în orice bătălii şi conflicte pe scenă fiind în fond opusă insului căruia-i place să trăiască mai degrabă retras, fără zgomotul şi publicitatea care împresoară în această lume şi pe cei care vor şi pe cei care nu vor. Talentul lui a produs însă operă, iar acum la despărţire mulţi dintre noi îşi vor da poate seama că n-au făcut tot ce merita pentru el...“, a scris criticul de teatru Doina Papp.

În memoria cinefililor, Ştefan Sileanu rămâne cu rolul titular din filmul istoric ,,Vlad Ţepeş“ (1979), în regia lui Doru Năstase. Personajul  l-a urmărit însă în întreaga carieră. Îl mai jucase la Teatrul din Oradea, într-un spectacol care se numea „Vlad Ţepeş în ianuarie“, în regia Magdei Bordeianu. „Am jucat acest rol vreo doi ani, deci mi-era oarecum apropiat. În 1977, se împlinea un secol de la Războiul de Independenţă. Se realiza un serial de televiziune despre acele evenimente. Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram călare pe un cal superb, aveam barbă neagră. Doru Năstase mi-a spus atunci: «Măi, Ştefane, ce-ar fi să încercăm noi o nebunie?! Dar trebuie să-ţi dai jos barba». Mi-a explicat că este vorba de nişte probe la filmul «Vlad Ţepeş», filmul pe care îl pregătea“, a povestit actorul, în interviul din „Jurnal spiritual“, realizat de Loreta Popa.

„Mi-am dat jos barba, am dat probe grele filmate la Buftea“, îşi amintea cu plăcere Sileanu perioada filmărilor la „Vlad Ţepeş“. În timpul acestora, l-a ajutat mult faptul că ştia să călărească, pentru că exersase şi pentru „Buzduganul cu trei peceţi“ (1977), în regia lui Constantin Vaeni, unde interpretase un personaj formidabil, pe banul Mihalcea. Filmările la „Vlad Ţepeş“, cu multă figuraţie şi cu armată, s-au întins vreme de doi ani. Regizorul Doru Năstase era foarte priceput în manevrarea acestor mase de figuranţi, pentru că lucrase şi pentru filmele lui Sergiu Nicolaescu mulţi ani.

Ştefan Sileanu s-a apropiat de personajul legendarului „domnitor- vampir“, despre care spunea că avea o cruzime aproape nefirească pentru noi, în zilele noastre, dar firească în timpul lui Ţepeş. Rolul i-a adus, în final, multe satisfacţii, printre care şi obţinerea, în 1979, a unui premiu de interpretare al Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN).„Ţepeş era un voievod, nu un vampir. Lumea vorbeşte azi, ce bine ar fi dacă ar veni un Vlad Ţepeş, cum a zis şi Eminescu în secolul trecut: «Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne?!»“, sublinia el.

Criticul de film Valerian Sava a declarat, pentru „Adevărul“, că cea mai importantă calitate a lui Ştefan Sileanu, de neuitat, a fost şi rămâne aceea de a fi fost şi de a fi grav fără a fi retoric, cu profunzimi în reverberaţii cvasi-muzicale, nu prin poză contrafăcută. „Atât prin vocea inconfundabilă, cât şi prin mimică, gestică şi mişcare, a fost şi e de neîntrecut în transmiterea emoţiilor de durată, a sugestiilor care nu se uită, precum ecourile care rămân mult după ce rostirea şi acţiunea s-au încheiat, când personajul a ieşit de mult din cadru“, a explicat Valerian Sava.

De asemenea, criticul de film Irina Margareta Nistor, la rândul ei, a subliniat că Ştefan Sileanu a dublat şi desene animate, fapt despre care s-a ştiut mai puţin. „A fost un Vlad Ţepeş fără cusur, într-un film de acum 40 de ani, in regia lui Doru Năstase şi cu niste colegi de afis remarcabili, precum Emanoil Petruţ, Ernest Maftei, Constantin Codrescu, Silviu Stănculescu, George Constantin, Mihai Pălădescu sau Alexandru Repan cu care a fost coleg de scenă la Nottara o viaţă! (...)Aş fi vrut să-l fi sărbătorit pe acest mare actor mai vizibil, pe 15 noiembrie, când împlinise 80 de ani, cât au împlinit şi peliculele celebre «Vrăjitorul din Oz» sau «Pe aripile vântului». Era făurit din praful de stele, la care a urcat acum!“, a conchis Irina Margareta Nistor. 

...În ultimul deceniu de viață, actorul a suferit enorm din cauza pățaniilor fiicei sale, superba actriță Ana-Maria Sileanu. Nenorocirea a intrat în casa cunoscutului actor în anul 2013, când Andreas, nepotul său în vârstă de cinci ani, pe care Ștefan Sileanu îl creștea lângă Periș, ar fi fost luat din curtea unor vecini, unde se juca, chiar de către tatăl său, ajutat de bunicul patern. Cel care a pus planul la punct ar fi fost chiar ginerele actorului, care locuieşte în Suedia. Ana Maria Sileanu (care atunci avea 34 de ani), fiica actorului, a fost cea care a relatat ce i s-a întâmplat lui Andreas, pe care tatăl şi bunicul său l-ar fi dus în Suedia. Mama mai spune că cei doi s-ar fi folosit de paşaportul fratelui mai mic al băiatului pentru a-l trece frontiera. Ana-Maria şi soţul său aveau custodie comună asupra copilului. 

În 2004, actriţa Ana Maria Sileanu s-a căsătorit cu Mihai Cojocaru, un medic de origine română stabilit în Suedia. Au avut parte de o căsnicie inițial foarte fericită şi din mariajul lor s-au născut doi băieţi: Andreas (5 ani) şi Arthur (3 ani). În 2012, însă, totul s-a schimbat. Soţul actriţei a spus că vrea să renunţe la carieră şi să se mute alături de familia sa într-o comunitate de hippioţi. „La un moment dat, a devenit vegan. Îmi forţa copiii să nu mai mănânce carne. Eu îi duceam la diferite restaurante şi la dădeam acolo ce nu aveau acasă: carne. Nu poţi priva un copil de proteine animale”, a povestit Ana Maria Sileanu pentru ziarul Click. Relaţiile dintre cei doi soţi au devenit foarte încordate, iar Ana-Maria s-a speriat de evoluția evenimentelor. Cum soţul ei insista ca familia să-l urmeze în noua sa comunitate, în toamna lui 2012 Ana-Maria s-a întors în România. Ea nu a reuşit să vină în ţară decât cu fiul cel mare, Andreas, deoarece soţul său a ascuns paşaportul fiului cel mic, Arthur.

În România, Ana-Maria a introdus acțiune de divorţ, dar după şase luni instanţa română a decis că nu este în competenţa justiţiei române să judece dosarul. Actriţa însă nu renunţă şi a făcut apel. În paralel, ea a depus cerere de ordonanţă prezidenţială la Judecătoria Sectorului 1 pentru a-l putea aduce de urgenţă în România pe fiul cel mic. Dar, până la urmă, totul i-a ieșit pe dos! Enorm a suferit de pierderea nepoților și bunicul Ștefan Sileanu, care se atașase enorm de cei doi băieței...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro