În 1976, un tânăr actor se remarca în filmul regizorului Andrei Blaier „Prin cenușa imperiului”, realizat după un roman al lui Zaharia Stancu. În acest lung-metraj, cu acțiunea în anul 1917, când Imperiul Austro-Ungar începea să se destrame, el îi dădea replica lui Gheorghe Dinică, din distribuție mai făcând parte și alți mari actori, precum Cornel Coman, Ștefan Sileanu, Irina Petrescu, Ernest Maftei sau Constantin Rauțchi. Totul este privit din perspectiva a două personaje ce se deplasează aproape fantomatic „prin cenușa imperiului” austro-ungar, surprins în agonia de dinaintea dispariției sale: Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr încă nealterat de mizeriile din jur, și Diplomatul (Gheorghe Dinică), un cinic cu pretenții de noblețe. La fel ca al său Darie din „Prin cenuşa imperiului”, Gabriel Oseciuc a pornit să vadă lumea. Şi dus a fost. Plecarea „afară" va fi declanşat „fisurarea oglinzii" în două, aşa cum - cu o nesfârşită nostalgie spunea cândva el însuși în Tribuna noastră, gazeta românilor din Montreal, Canada.

Gabriel Marian Oseciuc s-a născut la 8 noiembrie 1950 la Constanța. A fost căsătorit pe rând cu actrițele Eugenia Dan și Cornelia Pavlovici (cu ultima între 1978-1984), aceasta din urmă fiind apoi, vreme de 12 ani, după emigrarea sa, soția interpretului de muzică folk Victor Socaciu. 

În copilărie și adolescență, Oseciuc a făcut figurație în producțiile care se filmau în Brăila. Crescut de o bunică din acest oraș, participă la un casting pentru „copil blond, cu ochii albaștri, care să arunce cu cuțitul” și primește rolul în filmul „Codin”, co-producție româno-franceză după textele lui Panait Istrati, regizată de Henri Colpi și cu Alexandru Platon în rolul principal. În 1971, după terminarea liceului, se angajează la Teatrul Fantasio din Constanța. Debutează în rolul Câinelui prost în piesa de comedie muzicală pentru copii „Muschetarii Măgăriei sale” de Ion Lucian, producție în regia și coregrafia lui Cornel Patrichi.

Având-o ca profesoară pe Zoe Anghel Stanca, Oseciuc urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” între 1973-1976, perioadă în care Constantin Vaeni îi oferă rolul principal din filmul „Zidul” (1975). Criticul de film Eva Sîrbu scria atunci, după premieră: „(...) chipul de adolescent firav al lui Gabriel Oseciuc din Zidul n-ar fi ajuns probabil până la noi cu toate sensurile descifrate fără «ochiul» atent al lui losif Demian. În acest caz mai cu seamă, caracterul colectiv al actului de risc și curaj, numit debut, se simte cu forță de exemplu. Căci aici un regizor debutant și-a sprijinit filmul pe un interpret debutant, un tânăr care nu avea altă zestre decât talentul lui încă nedemonstrat și acel chip pe care Vaeni a știut să-l vadă în perspectiva personajului”.

„O camera care nu exista, zidita, de existenta careia stiu doar cativa oameni, fireste, ilegalisti, conspiratori, unde se tipareste un ziar in clandestinitate, Romania libera, un ziar comunist, antifascist. Cand se intra in acest spatiu, in care personajul Victor, al lui Oseciuc, ramane singur cu sine, in probabil cea mai grea situatie existentiala a unui om - a ramane in pustiu sau mai rau, intr-un spatiu inchis, claustral, a ramane singur cu sine ani de zile, aceasta situatie scenaristica genereaza un fenomen de relativizare a spatiului si a timpului. Aici avem dilatarea timpului si a spatiului, o lupa spatio-temporala care este pusa pe personaj si pe spatiul claustral. Este un spatiul al realismului magic. Timpul care creste, creste in urma lui Victor deformeaza spatiul. E un alt univers acolo, care pare mai puternic si mai real decat cel exterior. Legatura cu lumea exterioara - pentru ca exista o lume - este presa. E ca si cum Victor creeaza, de acolo, din singuratatea lui, prin gestul tiparirii manuale a foii cu cerneala care pleaca undeva in lume printr-o gaura, lumea din afara”, explica in avancronica unei difuzari recente la tv Cristian Tudor Popescu.

Filmul care l-a consacrat definitiv a fost „Prin cenușa imperiului”. Acțiunea filmului începe în anul 1917, „în Bucureștiul vremelnic ocupat” de armatele germane și austro-ungare. Comandatura germană a rechiziționat o turmă de oi, le-a încărcat într-un tren de marfă, a încărcat de asemenea câteva vagoane cu fân balotat și a cerut poliției să-i trimită de urgență 15 oameni pentru a avea grijă de oi pe drum. Un comisar capturează 15-20 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă trupelor germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre cei arestați se afla și Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr țăran șchiop care abia sosise la București. În prima noapte, Diplomatul (Gheorghe Dinică), un individ declasat ce pretindea că fusese consul, dar care era de fapt „nene la o casă de fete”, măsluitor de cărți și escroc, încearcă să fure banii tânărului și naivului Darie și este înjunghiat de acesta.

Trenul trebuia să părăsească România la Orșova, urmând a fi preluat de acolo de Direcția Căilor Ferate Austro-Ungare. Capătul de linie urma să fie prima graniță nemțească. La auzul veștii, naivul Darie are o explozie de bucurie nereținută la gândul că va călători și va vedea lumea. În timpul călătoriei, Darie trebuie să aibă grijă de cel pe care îl înjunghiase. Diplomatul îl poreclește „Scaurus” („picior strâmb” în limba latină) și-i spune că-l va sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Spelbul (Cornel Coman), un transilvănean care dezertase din armata austro-ungară și dorea să ajungă în Moldova pentru a se înrola ca voluntar în armata română, îi dezvăluie lui Darie planul său de evadare din tren. În noaptea următoarea, pe o ploaie torențială, Siteavul (Ștefan Sileanu) încearcă să fugă, dar este urmărit de frizerul Dodu (Ferenc Bencze). Între cei doi era o relație de dușmănie din cauza faptului că ambii o iubeau pe Angelica, soția frizerului. În încăierare, Dodu este ucis și aruncat în Dunăre. Tot în aceeași noapte, Spelbul încearcă să evadeze înainte de trecerea Dunării, dar este capturat și împușcat, după ce Diplomatul dezvăluise nemților planul pe care-l auzise întâmplător.

A doua zi, în semn de bunăvoință pentru că i-a ajutat, ofițerul neamț (Károly Sinka) îl lasă pe Darie să viziteze timp de patru ore orașul în care au oprit; în caz că nu se va mai întoarce militarii germani amenință că-l vor ucide pe diplomat. Tânărul se plimbă prin localitatea distrusă de război, pe ale cărei străzi se aflau oameni spânzurați. El este tras în casă de o sârboaică văduvă (Irina Petrescu), care-i dă de mâncare, îi spală hainele și îi dă o pereche de bocanci. Darie se întoarce apoi la tren. Diplomatul îi spune că sanitarul neamț i-a dezvăluit că trenul nu merge în Germania, ci în Balcani; oile trebuiau duse pe front, iar prizonierii urmau să fie folosiți la săparea tranșeelor.

Apropiindu-se de linia frontului aflată în Bitolia, trenul trece peste o mină aflată pe calea ferată și deraiază în urma exploziei. Printre cei care au murit este și Siteavul. Se dau lupte între militarii nemți și partizanii sârbi, iar aeroplanele bombardează zona în care deraiase trenul. În timpul atacului aerian, Diplomatul și Darie fug și se ascund într-o pădure. Un țigan scripcar bătrân (Ernest Maftei) care încercase să se țină de ei este împușcat de soldați. Scăpați de soldații nemți care îi păzeau, cei doi vor să meargă în direcții opuse: Darie, căruia i se făcuse dor de țară, vrea să se întoarcă acasă, în timp ce Diplomatul dorește să ajungă în Italia, spunând că nu-l așteaptă nimeni acolo. Cei doi pornesc înspre România, traversează păduri și munți. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii sârbi. Luați prizonieri de sârbi, ei sunt eliberați de conducătorul partizanilor (Cornel Gîrbea) care le indică direcția către țară.

În timpul drumului, Darie are halucinații și este îngrijit de Diplomat. Ajunși la un râu, ei intră acolo să se scalde, iar un turc le fură hainele în acest timp. Cei doi sunt salvați de două grecoaice (interpretate de Florina Cercel și Elena Albu), care îi duc la casa lor din munți. Bărbații celor două femei fuseseră luați de nemți cu trei ani în urmă. Grecoaicele le dau de mâncare și de băutură, precum și haine, apoi fac dragoste cu ei. Cei doi pleacă cu un tren de marfă și ajung pe malul bulgăresc al Dunării. Bat la ușa unei case și sunt primiți de un pescar român (Boris Ciornei). Diplomatul îi dă pescarului o mahmudea de aur furată de la grecoaice pentru a-i trece Dunărea cu o luntre. Pescarul îi lasă nurorii sale moneda ca zălog. Ei ajung cu bine pe malul românesc, dar luntrașul este împușcat de grăniceri la întoarcere.

Darie și Diplomatul merg cu o căruță și ajung la București. Ei intră într-o cafenea, dar sunt capturați iarăși de comisarul Marinescu. Diplomatul umpluse Bucureștiul cu bancnote false, iar autoritățile puseseră un premiu pentru prinderea sa. El îi spune lui Darie că vor scăpa după ce-l vor mitui pe comisar cu mahmudeaua furată de la nora pescarului sârb. Dezgustat de comportamentul Diplomatului, Darie aruncă moneda într-un canal. În timp ce Diplomatul este disperat, tânărul întâlnește în mulțime un militant socialist și se alătură luptei muncitorești....

Gabriel Oseciuc s-a nascut la Constanta, tatal sau fiind din Pascani iar mama din Galati. Cu toate acestea, el are o legătură strânsă cu orașul Brăila, unde a stat multă vreme la bunica sa. Părinții nu au au fost de acord cu opțiunea actoricească. Tatăl său a vrut ca el să devină inginer iar mama sa a dorit ca el să imbrățișeze cariera de medic. Filmul care l-a impresionat și l-a determinat să devină actor a fost „Titanic", realizat de Jean Negulescu, regizorul american de origine română, în anul 1953. În 1977, a avut rolul principal în filmul „Aurel Vlaicu”, regizat de Mircea Drăgan. A fost coleg de generație cu George Mihaita, Vladimir Gaitan, Florian Pittis, Geo Costiniu și Mircea Diaconu. El a fost supranumit „un James Caan al României” la vremea respectivă (anii 70-80). În 1986, el părăsește țara, emigrând în Germania, și astfel toate filmele sale sunt interzise sau puse la index. Destinația sa finală a fost Canada.

Din 1995 lucrează ca regizor colaborator pentru TV Radio Canada, CTV, TVA, TV5, Canada și SUA. În prezent este actor de televiziune și cinema, membru U.D.A. Montréal, membru A.C.T.R.A. Canada și regizor membru A.R.R. Québec. Lucrează ca regizor și producător independent la Montréal dar și în alte locuri din lume, realizând filme documentare, reportaje și interviuri de artă și cultură.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro