Ce personaj fantastic! Boema bucureșteană a avut în Nuni Anestin un reprezentant de vază, acesta fiind o personalitate complexă pe plan artistic, nu doar un pitoresc stâlp de cafenea”. Ion Tudor (Nuni) Anestin (1 iulie 1941, Craiova – 21 septembrie 1989, București) a fost un actor interesant, care provenea dintr-o familie de artiști craioveni, fiind fiul caricaturistului Ion Valentin Anestin (1900–1963). Fața lui plină de cicatrici a determinat regizorii de film să-i ofere mai ales  roluri negative.

Pe vremea când era student la Teatru, Nuni a ajuns la tribunal în urma unui conflict violent. A făcut câțiva ani de închisoare, fiind deținut la Jilava și Gherla. S-a căsătorit apoi cu Iulia Vraca, fosta soție a actorului George Vraca. Între anii 1974 și 1977 a fost actor la Teatrul Dramatic „G. A. Petculescu” din Reșița, împreună cu a doua soție a lui, actrița Lelia Columb, care a fost și cea de a doua soție a lui Colea Răutu. Ca și tatăl său, Nuni Anestin a fost și caricaturist. Caricaturile sale se gǎsesc acum expuse la restaurantul hotelului Marshal din București.

Nuni avea un chip extrem de expresiv. Fața lui plină de cicatrici a determinat regizorii de film să-i ofere mai ales  roluri negative. Astfel, în „Ultimul cartuș” (1973) joacă rolul banditului Pavel, în „Pruncul, petrolul și ardelenii” îl interpretează pe banditul Freddie Calhoun, în „Duelul” (1981) este interlopul Gogu Ologu, iar în „Misterele Bucureștilor” (1983) este „omul Strigoaiei”. În perioada 1972-1987 a apărut în peste 20 de pelicule de lung-metraj, inclusiv în „Mihail, câine de circ”, „Dreptate în lanțuri”, „Secretul lui Bachus”, „Revanșa” sau „Înghițitorul de săbii”.

„L-am cunoscut pe Nuni prin intermediul nașului meu, celebrul Fănuș Neagu. Avea Fane un talent aparte să strângă în jurul lui toată protipendada artistică, dar și sportivă. Iar băutura era un suport al naibii de eficace la dezlegat limbi, la depănat amintiri. Cu predilecție, în Triunghiul Bermudelor, cum îi plăcea lui Fănuș să-și definească zona în care locuia, între localurile Poiana, Doina și Bolta Rece”, își începea Cristina Sima evocarea figurii pitorești a lui Nuni. „Cel mai tare m-a distrat întâmplarea în care actorul, în timp ce schița caricatura unui comesean, la Doina, a retrăit o întâmplare de la Reșița, unde a activat între anii 1974 și 1977 ca actor la Teatrul Dramatic G. A. Petculescu, .

Actrița Lelia Columb, prima lui soție (cu care îl cununase Radu Beligan),, apoi marea iubire a lui Colea Răutu, l-a trimis într-o duminică dimineață la piață, să cumpere o rață, s-o gătească pe varză. Asta după ce îl pusese să promită sus și tare că nu se atinge în acea zi de băutură. Să aibă și ei, în fine, o duminică normală. Spășit, Nuni promite că-ntro oră e acasă. Dar n-a fost să fie. Trecând pe lângă barul preferat cu rața adjudecată în viu la subraț, nu reușește totuși să facă față tentației și îi calcă pragul. „Eu nu beau, a uimit asistența Nuni, dar rața da! Să se mai frăgezească. O votcă pentru ea, te rog și mie un pahar cu apă, a sunat comanda”. Ospătarul nu înțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă votca pe gât. Cum săraca pasăre are un frison, gest pe care Nuni îl decriptează ca fiind de plăcere, repetă comanda. Zvârr, i-o îndeasă și pe asta pe gâtlej. Acușica, rața beată, dar el prea treaz, Nuni se hotărește să recupereze… A tot recuperat să fie vreo jumătate de litru, după care, mustrat de conștiință, vrea să elibereze rața ca să nu-și încheie ziua în oală. „Zboară, vulture”, zice și-o propulsează aiurea, spre înalt. Numai că, sărmana pasăre, etilizată peste măsură, n-a putut zbura. În schimb, a dărîmat toate cele de pe masa vecină”.

Nuni era un povestitor cu har, una dintre anecdotele lui autobiografice celebre fiind legată de întoarcerea dintr-o călătorie în Brazilia, pe care avusese norocul să o facă la sfârșitul anilor ‚70. „Nu pot să cred cât de idiot am fost”, zice Nuni…„Să ai așa o șansă. O dată în viață se întâmplă! Era chiar în timpul carnavalului de la Rio, iar eu nu-mi aduc aminte de nimic! Am doar așa, niște bucăți de peliculă, puse alandala…”. Întrebat cum este posibil, Nuni își începe savuroasa poveste: „Mie mi-e frică de avion, iar drumul a fost îngrozitor de lung… Normal, prin Moscova. La schimbul dintre avioane, ce puteam eu să fac în țara iubitei mele, Votca! Primul pahar a fost de relaxare, după primul zbor, celelalte, de curaj pentru ce avea să vină! Încă 13 ore prin văzduhul-văzduhurilor. Las’ că și pe avion m-am mai cinstit… Chiar nu știu cum am fost livrat la hotel! Ce, mai, în fiecare zi mă trezeam mahmur, mă dureau toate cele și mă dregeam din mini barul din cameră. Mai venea câte o notă, mai comandam ceva de mâncare… Cert este că pe afară, nu am ajuns. Și asta, timp de-o săptămână. Și-așa era treaba cu fusul orar… Dar eu eram, clar, de pe altă planetă. Îmi mai amintesc un crâmpei, când a fost să împachetez la întoarcere… Nu era mare lucru, că nu aveam cine știe ce bagaj. M-a ajutat, parcă, un individ din hotel, că, probabil, cameristele fugeau de mine ca dracu’ de tămâie! Și drumul până la aeroport rămâne în ceață. Ce să mai zic de zbor? Când m-am trezit, eram acasă, bine mersi, cu o mare durere de cap, dar și cu o pagubă pe mână. Cred că, între timp, cineva se îndrăgostise de ceasul meu, că dispăruse! Și era cadou de la Iulia!”, a conchis Nuni. Iulia, fosta soție a renumitului actor George Vraca, dar și cea de a doua a lui Nuni Anestin.

Tatăl lui Nuni, Ion Valentin Anestin (24 decembrie 1900 la Craiova – 6 decembrie 1963, București) a fost, la rândul său, un cunoscut grafician, pictor, sculptor, jurnalist și dramaturg. Bunicul lui, Ion Anestin, prieten cu I.L. Caragiale, fusese un reputat actor, în vreme ce unchii lui au fost Victor Anestin - astronom și Alexandru Anestin - publicist si literat. Tatal, Theodor Anestin, a lucrat ca desenator la Primaria Capitalei, iar actorul si caricaturistul Ion (Nuni) Anestin (1941-1989), fiul lui Ion Valentin, a continuat la rândul său tradiția familiei. S-a remarcat în special pentru caricaturile sale și pentru activitatea de critic de artă. El a urmat, între 1918-1920, Academia de arte frumoase din București, unde l-a avut ca profesor pe sculptorul Frederick Storck. A continuat apoi studiile la Academia liberă de artă, înființată de pictorul Arthur Verona. După 1921, a devenit cronicar teatral și de artă, a scris proză, dramaturgie și publicistică (în publicațiile Epoca, Vremea, Bluze albastre, Cuvântul liber, Adevărul literar și artistic, Timpul, Gluma), dar s-a ocupat și de grafică, în special de caricatură și desen satiric. La inițiativa lui Vladimir Donescu, fostul său coleg de liceu, colaborează între 1931 și 1943 la săptămânalul Vremea, deținând pagina teatrală și prezentarea grafică. În perioada interbelică, Anestin a publicat albume cu gravuri și ilustrații, creându-și un stil propriu, imitat și de alți graficieni. În perioada mai 1940 - septembrie 1944, în revista Gluma Anestin a publicat caricaturi antistaliniste cu legenda „Măcelarul din Piața Roșie”. Din cauza lor, în 1944 Anestin a fost suspendat cinci ani din activitatea ziaristică și apoi a fost arestat. În caricaturile sale au apărut personaje politice românești ca Nicolae Titulescu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ion Inculeț, Alexandru Averescu, Octavian Goga, Gheorghe Tătărăscu sau străine, ca Adolf Hitler sau Benito Mussolini.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro