Mulți români l-au redescoperit pe marele actor Gheorghe Visu în rolul pitoresc dintr-o telenovelă - „State de România”, însă cinefilii și-l reamintesc în partiturile memorabile din filme de lung-metraj ca „Faleze de nisip”, „Tată de duminică” sau „Să mori rănit din dragoste de viață”. Gheorghe Visu, născut în București pe 2 iulie 1951, a studiat la Liceul nr. 25. Încă din adolescență a avut mai multe pasiuni, precum desenul și chitara, însă la maturitate a ales să studieze Arta actorului, la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“.

Datorită calităților sale fizice și actoricești cu totul speciale, Gheorghe Visu a fost descoperit de producătorii din cinematografie și distribuit alături de actori și actrițe cu nume foarte cunoscutemari, precum Radu Beligan, Valeria Seciu, Draga Olteanu, Matei Alexandru, Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică, Marin Moraru. În 2016 și 2017 a fost recompensat cu nu mai puțin de șapte premii de interpretare (în film și teatru), în special pentru rolul Hogaș din filmul „Câini” (2016).

În teatru a debutat de foarte tânăr, ca elev și apoi ca student al I.A.T.C., la Teatrul Național din București, iar după absolvirea facultății (1974) a sevenit angajatul acestei prestigioase instituții, jucând în piese ca „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971, - „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet, 1972, „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare, regia Mihai Berechet, 1975, „Căsătoria” de N.V. Gogol, regia Sanda Manu, 1976, sau „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, regia N.Al. Toscani, 1977 - în triplu rol: Champagne, Santinela, Cadet.

„Am avut două copilării. Nu aveam gașcă. O copilărie în care mă uitam cu puțină invidie la niște vecini care spuneau că învață două limbi la școală. Copilăria mea adevărată a început când ne-am mutat în Giulești. Mă făceam simpatic și profesorilor. Nu am fost niciodată un rebel. În clasa a XII-a a avut o perioadă în care am zis că nu am nicio zi de chiul, nu am nicio corigență și am început să nu mai merg la școală. Toate astea până într-o zi când mama a venit mai devreme acasă. A fost ultima dată când mama mi-a mai dat o palmă. Aveam preaviz de exmatriculare.”, a povestit actorul.

Într-un interviu cu Silvia Kerim din 2008, pentru Formula As, actorul dădea o cheie prețioasă pentru autenticitatea sa în rolul din telenovelă: „Eu am fost ceea ce se cheama "un baiat de cartier". Am copilarit in Giulesti. Acolo mi-am facut scoala, liceul.

- Dar iubirea fata de sportul extrem tot acolo s-a produs? V-am vazut facand „zidul mortii", adica mergand in cerc, in viteza, nebuneste, pe motocicleta, pe un zid inalt pe care-l incercuiati cu capul in jos - asta in filmul lui Lucian Bratu, Mireasa din tren. V-am vazut apoi si circar, trapezist, in filmul lui Veroiu, Sa mori ranit din dragoste de viata. V-am vazut - nu mai stiu unde - facand scamatorii ca un iluzionist veritabil...

- Asa am fost de mic! Mi-a placut sa fac de toate. Am facut baie in toate baltile, am mers pe motocicleta de la 25 de ani - e o pasiune a mea! Am invatat scamatorii de la maestrul Ovidiu Ren, imi placea sa merg pe jos, sa ma misc cat mai mult... Din pacate, de cand cu State Potcovaru, n-am mai avut timp de relaxare. Am filmat cu totii luni in sir, uneori si ziua si noaptea. Si sambata si duminica... Vorbiti despre autenticitatea personajului meu... Ca sa ma apropii cat mai bine de el, cei din echipa mi-au oferit un ajutor tare pretios! Si anume, au filmat, in diverse ipostaze, un personaj adevarat, deosebit de pitoresc, mucalit, dar si demn, fost caldarar, acum om de afaceri, pe nume... Tamango. E binecunoscut intr-o anumita lume. I-am studiat gesturile, mersul, vorba... ”.

La emisiunea tv „Rețeaua de idoli”, actorul și-a amintit cu nostalgie despre debutul la 14 ani, în serialul de televiziune „Cireşarii“ – unde a fost propus la casting chiar de Constantin Chiriţă, autorul romanului. „Idolii mei au fost Ștefan Iordache și Dan Nuțu. Mai ales pe Ștefan Iordache îl urmăream în tot ceea ce făcea. Veneam, ca și el, cu câteva ore înainte de spectacol, intram în haina noului eu, personajul din acea seară și îi imitam fiecare gest. Ștefan, care era foarte superstițios, avea un adevărat ritual înainte de a intra publicul să-și ocupe locurile…(… ), mergea în mijlocul scenei, aștepta să se aprindă luminile și privea sala încă goală. Repeta din text, făcea probe întotdeauna ca și cum ar fi pentru prima dată dincolo de cortină, se transpunea aproape în altă lume, una în care publicul și el se lăsau în egală măsură acoperiți de poleiala pe care o simțeau atunci când năvălea magia spectacolului”, a povestit Gheorghe Visu.

„Toți marii actori, sau, hai, toți cei buni, au avut o stea a lor. Și eu am avut o stea a mea și nu cred că meritam mai mult”, spune cu modestie Gheorghe Visu.Întrebat cum l-a schimbat rolul lui State Potcovaru, actorul a spus că: „În afară de partea materială, e foarte plăcut să vezi că îți dă cineva bună ziua în supermarket. Am căpătat un anumit tip de încredere în mine, în felul meu de a face comedie. Am regretele mele profesionale, sunt destul de multe și nu uit. Îmi pare rău, eu eram destul de plin de sine, și regret că atunci când aveam 30 de ani nu eram mai maleabil. Dacă aș putea schimba ceva, aș termina măcar Liceul de Muzică. Nu-mi place să vorbesc despre mine, despre ce simt eu. Îmi place să trăiesc alte povești și cred că de asta am făcut meseria asta de actor. Nu mai țin minte de ce m-am apucat de meseria asta până la urmă", a dezvăluit Gheorghe Visu. Printre cele mai noi recente proiecte ale sale s-au numărat spectacolul "Maria de Buenos Aires", de la Teatrelli, în regia lui Răzvan Mazilu, a cărui premieră a avut loc în februarie 2021, și filmul Dear Dad” (2021), în regia lui Ioachim Ciobanu.

În urmă cu câțiva ani, atunci când a anunțat că se retrage din activitate ca să poată petrece mai mult timp cu nepotul său, Gheorghe Visu a dezvăluit că suferă de o afecțiune pulmonară cauzată de fumat. „Sunt bine. Nu sunt perfect sănătos, dar nici nu am o boală gravă care să mă termine. Pot să mai stau cu problemele astea 20 de ani. Apropo de zvonul asta, am primit un telefon de la o colegă care mă întreba dacă am ciroză. E o prostie. Am o boală de fumător, dar e o afecțiune respiratorie pe care am stopat-o. De aia m-am lăsat de fumat și, sincer, îmi pare rău. Fumatul e o atitudine, nu un viciu. Eu m-am lăsat fără să ezit că așa a trebuit. Să fumezi nu înseamnă doar să bagi în ține gudron și nicotină... Ai nevoie de fumat când faci o pauză la repetiții, când nu-ți iese ceva. Parcă îți limpezești gândurile și o iei de la capăt. La filmări la Buftea, de exemplu, totul mergea la foc automat, repede, repede, repede și chiar era binevenită o țigară”, a declarat Gheorghe Visu în urmă cu ceva timp, pentru Wowbiz.ro.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro