Rodica Mureșan, născută pe 4 iunie 1947, la Ploiești, ea absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1978. A debutat pe marele ecran în anul 1977, cu rolul reginei Elisabeta a României, în filmul serial „Războiul de independență”, regizat de Sergiu Nicolaescu. A fost soția regizorului Mircea Mureșan (1928-2020), premiat la Cannes în 1966 pentru „Răscoala”, și este mama actriței Cesonia Postelnicu (din prima sa căsătorie, cu actorul Sorin Postelnicu, emigrat în Germania după 1990).

Încă din timpul studiilor a jucat la Teatrul de Stat Arad, in piese ca „Viața e ca un vagon” de Paul Everac, „Cerere în căsătorie” de A.P. Cehov, ca și intr-un spectacol de poezie populară. A participat, apoi, la spectacolul de poezie „Mugur alb și roz și pur” de la Teatrul Dramatic George Bacovia din Bacău, înainte de a începe să studieze actoria. In liceu a făcut coregrafie. După absolvire a fost repartizată la Teatrul Dramatic din Constanța, unde a rămas pana in 1980. A jucat in „Capcana de nichel” de Eugen Lumezianu și in „Cel care primește palme” de Leonid Andreev.

Din 1980 este actrița a Teatrului Național din Capitală, unde a jucat în piese precum: "Cavoul de familie" de Pierre Chesnot (regia Sanda Manu, 1980), "Gimnastică sentimentală" de Vasile Voiculescu (regia Al. N. Toscani, 1980), "Tinereţea lui Moromete", adaptare după Marin Preda (regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981), "Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu, după Vasile Alecsandri (regia Horea Popescu, 1981), "Jocul ielelor" de Camil Petrescu (regia Sanda Manu, 1986), "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu (regia Mihai Berechet, 1983). Tot pe scena TNB, Rodica Mureşan a jucat în piesele "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare (regia Anca Ovanez Doroşenco, 1984), "O trilogie antică - Troienele" după Euripide şi Seneca (regia Andrei Şerban, 1990), "Patrihoţii" după Vasile Alecsandri (regia Mihai Manolescu, 1991), "Livada de vişini" de A.P. Cehov (regia Andrei Şerban, 1992), "Ondine" de Jean Giraudoux (regia Horea Popescu, 1994), "Profesionistul" de Dusan Kovacevic (regia Horea Popescu, 1997), "Bacantele", după Euripide (regia Mihai Măniuţiu, 1997), "Generaţia de sacrificiu" de I. Valjean (regia Dinu Cernescu, 1999), "Omul din La Mancha" după Miguel Cervantes (regia Ion Cojar, 2001), "Aşteptând la Arlechin" de Noel Coward (regia Ion Cojar, 2002), "Sâmbătă, duminică, luni", de Eduardo de Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007).

Debutul pe marele ecran a avut loc in filmul „Întoarcere la dragostea dintâi”, regizat de soțul sau, Mircea Mureșan. Au urmat O lebădă iarna (rolul Lebăda), tot in regia lui Mircea Mureșan, Secretul lui Bachus (Avocata Bica Barbu), regia Geo Saizescu, in 1983, Sosesc păsările călătoare (Dr. Iulia Râmniceanu), regia Geo Saizescu, O lumină la etajul zece (Maria), regia Malvina Urșianu in 1984, Promisiuni ( Profesoara), regia Elisabeta Bostan, Racolarea (Spioana), regia George Cornea, in 1985, Vara Sentimentală (Inginera), regia Francisc Munteanu, in 1986, Liceenii Rok`n Roll (Mama Getei), regia Nicolae Corjos, in 1990, Miss Litoral (Elvira), regia Mircea Mureșan, in 1991, A doua cădere a Constantinopolului (Inginera), regia Mircea Mureșan, in 1994, Sexy Harem Ada Kaleh (Inginera), regia Mircea Mureșan in 2001.

Primul ei soț, actorul Sorin Postelnicu s-a născut la Brașov, pe 10 mai 1945, și este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, în anul 1967. A jucat la debut câteva roluri dificile (cum este Ned Darell din „Straniul interludiu”, de Eugene O’Neill ori Aemilian, din „Romulus cel Mare”, de Friedrich Durrenmatt). La Teatrul „George Bacovia” din Bacău, unde își începe cariera, intrepretează roluri diverse, pe care le abordează cu originalitate și cu neîndoielnică forță artistică; „ceea ce îl deosebește însă de alți colegi de breaslă este capacitatea înnăscută de a rezona cu versul și totodată de a transmite receptorului nu doar fiorul poetic în sine, ci și pe acela al melodicității simțirii și trăirii poetice autentice”. Un exemplu incontestabil în acest sens îl reprezintă spectacolul „Clavirele plâng în oraș” (inspirat, după cum o arată titlul însuși, de lirica bacoviană), spectacol a cărei regie este semnată chiar de  Sorin Postelnicu.

Din palmaresul său nu lipsește nici incursiunea în lumea filmului, actorul debutând în 1964, în filmul „Cartierul veseliei”, urmat de „Zodia fecioarei”, (1966, alături de nume ca Ioana Bulcă și Cristea Avram) de „Profetul, aurul și ardelenii”(1978, cu Ilarion Ciobanu și Mircea Diaconu) și de „Stop-cadru la masă”(1980, Anda Călugăreanu, Dorina Lazăr).

Meandrele drumului său artistic cunosc sinuozități pe la teatrele din Arad și Giurgiu (fiind premiat pentru rolul Emil, intrepretat pe scena teatrului „Ion Vasilescu” într-una dintre puținele drame semnate de Tudor Popescu, „Lungă poveste de dragoste”), pentru a poposi, în cele din urmă, la teatrul Giulești din București (în prezent, teatrul Odeon). Poezia rămâne în continuare una dintre cele mai mari iubiri ale sale (din martie până în noiembrie 1988, Sorin Postelnicu înseamnă o prezență constantă și importantă la întrunirile Cenaclului de dramaturgie ale revistei „Teatru”, aplecându-se asupra unor texte cum sunt: „Vărul Shakespeare”, de Marin Sorescu, „Decorațiuni interioare”, de Nae Caranfil, „Jertfa”, de Alexandru Sever). 

Atras și de teatrul radiofonic, numele lui se leagă de o pleiadă de roluri, fie ele de prim-rang sau de întindere mai mică, de o varietate de personaje cu care actorul a reușit să se identifice, cu empatia-i desăvârșită, până la capăt: povești precum Din legendele popoarelor: „Bătrânul luntraș” (rolul temnicerului, alături de Emil Liptac, Traian Stănescu, într-o dramatizare de Margareta Feraru, după o poveste coreeană), „Taina celor trei feciori”, de Dan Văiteanu, (rolul Pădurean, alături de Mircea Albulescu, Dan Condurache, Horia Căciulescu regia artistică Dan Puican, regia muzicală Timuș Alexandrescu), „Mituri, legende, povești: Cetatea” (rolul Novac, alături de Răzvan Ionescu, Jeanine Stavarache, scenariu radiofonic de Octavian Mândruț,), „Calea Victoriei”, de Cezar Petrescu (rolul Ion Ozun, alături Constantin Codrescu, Ica Matache, Fory Eterle, artist emerit, Eusebiu Ștefănescu dramatizare radiofonică de Nicolae Popescu), „Mari spectacole – mituri în dramaturgia universală: Oedip la Colona”, de Sofocle, (rolul solului, alături de Mircea Albulescu, Lucia Mureșan, regia de studio Crenguța Manea, regia artistică Titel Constantinescu), „Nunta însângerată”, de Federico Garcia Lorca, (rolul Leonardo, alături de Irina Răchițeanu-Șirianu, artistă emerită, Costel Constantin, Virginia Mirea), „Geniu pustiu”, de Mihai Eminescu, (rolul Toma Nour, alături de Adrian Pintea și Valeria Seciu dramatizare radiofonică de Zoe Anghel Stanca, regia de studio Rodica Leu, regia artistică Cristian Munteanu), „Vama dorului”, de Panait Istrati, (rolul Spilca, alături de Constantin Cojocaru, Virginia Mirea, adaptare de Zoe Anghel Stanca, după nuvela „Spilca”, regia de studio Rodica Leu, regia artistică Cristian Munteanu), „În lumea dreptății”, de Ioan Alexandru Brătescu Voinești (rolul Andrei Rizescu, alături de Gheorghe Cozorici, George Constantin, Simona Bondoc, dramatizare radiofonică de Claudiu Cristescu).

După despărțirea de Sorin Postelnicu, Rodica Mureșan s-a căsătorit cu un important regizor, mai vârstnic ca ea cu 19 ani. Mircea Mureșan (Mircea-Nicolae-Ioan Mureșian, 11 noiembrie 1928, Sibiu – 24 aprilie 2020, București) a absolvit în 1955 Regia la IATC, dobândind consacrarea cu „Răscoala” (1966), film premiat la Festivalul de la Cannes. A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974-1989. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare incursiuni în domeniul documentarelor. El a rămas definitiv în memoria cinefililor datorită serialului „Toate pânzele sus“, care a încântat copilăria şi adolescenţa multor generaţii.A făcut filme de referinţă,cum ar fi „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii” sau „Baltagul”, în care rolul Vitoriei Lipan a fost jucat de o mare actriţă italiană - Margarita Lozano, 

În perioada 1939-1947 a urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1947, a fost angajat ca actor de ansamblu al Teatrului Orăşenesc. Acesta a devenit, în 1948, Teatrul de Stat Sibiu, iar tânărul Mureşan a fost încadrat, prin concurs, actor titular. Între 1951 şi 1955 a urmat cursurile Institutului de Artă Cinematografică, secția Regie. Filmografie: “Partea ta de vină” (1963), “Răscoala” (1966), “K.O.” (1968), “Baltagul” (1969), “Asediul“ (1970), “Bariera” (1972), “Porţile albastre ale oraşului” (1973), “Toate pânzele sus” (serial TV, 1976), “Împuşcături sub clar de lună” (1977), “Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), “Întoarcere la dragostea dintâi” (1981), “Lumini şi umbre” (serial TV, 1982), “O lebădă iarna” (1983), “Horea” (1984), “Maria şi marea” (1988), “Miss Litoral” (1991), “A doua cădere a Constantinopolului” (1994), “Sexy harem Ada Kaleh” (2001), “Azucena – Îngerul de abanos” (2006) Între 1974 şi 1989 a fost vicepreşedintele Asociaţiei Cineaştilor din România. Între 1996 şi 2014 a fost director general la DACIN SARA (“Drepturi de Autor în Cinematografie - Societatea Autorilor Români din Audiovizual”).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro