Vladimir Găitan (2 februarie 1947, Suceava – 10 noiembrie 2020, București) A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1970). În timpul studenției, este ales de Lucian Pintilie pentru rolul din Reconstituirea, în care a jucat împreună cu George Mihăiță. A fost director al Teatrului Nottara și al Teatrului de Comedie. În facultate, mentorii săi au fost profesorii George Carabin și Elena Negreanu.

Actorul a avut parte de multe regrete în decursul vieții. „Mi-am dorit foarte mult copii. Când am hotărât să facem copii, am avut un necaz foarte mare. Soţia a avut probleme grave de sănătate. Şi-am pierdut şapte copii, şapte sarcini, în diverse etape, chiar şi copil născut”, declara Vladimir Găitan, despre drama care i-a marcat existența.Până la urmă însă, Dumnezeu le-a ascultat ruga și le-a dăruit doi copii. Fata lui, Gloria Găitan, i-a moștenit talentul și i-a călcat pe urme. În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de ea, pe scena Teatrului de Comedie, în piesa ”Soare pentru doi”. Băiatul, în schimb, a ales domeniul financiar.

Întrebat care este marele său regret, actorul a mărturisit, la un moment dat, că nu se simțea extrem de mândru de faptul că, la un moment dat, a ales calea politicii. „Pentru că am intrat în politică şi poate nu acolo unde trebuia. Oricum, cred că noi, actorii, ar trebui să rămânem în zona profesiei noastre. Iar acum, constat, mai mult decât oricând, că toată munca mea de-o viaţă e tratată cu dispreţ, egală cu zero. Mă întreb de ce n-am făcut o altă profesie ca să-mi asigur o bătrâneţe normală? Când mă gândesc că am îndurat atât de multe, când mă gândesc la frigul din nopţile de filmare, când nu primeai niciun ceai. La „Ultima noapte”, când am filmat sus la Fundata erau minus 30 de grade, ne uda să ne patineze hainele şi în trei minute îngheţa mantaua pe mine. Aveam nişte pungi de nailon pe care le puneam pe dedesubt ca să nu ajungă umezeala la piele. Astea au fost condiţiile noastre. Iar azi mă izbesc de dispreţ oriunde mă duc. Peste tot găseşti un funcţionar care te iubeşte şi cinci care şterg cu tine pe jos… Plus că nu-ţi ajunge pensia aia nenorocită de 13 milioane ca să-ţi plăteşti datoriile. Pentru noi, povestea cu telenovelele a fost salvatoare, deşi ne-au judecat atâţia oameni… Dar a fost ca atunci când eşti în larg cu rechinii pe lângă tine şi vezi că vine o corabie să te salveze”, declara Vladimir Găitan, pentru adevarul.ro, în cadrul unui interviu din anul 2011.

„Eu cred în ideea de educație. Cu ce vezi acasă cu aia mergi și tu în drumul tău după aceea. Și în casa mea a fost dragoste între mama și tata. Au fost doi oameni care au trecut peste obstacole împreună și s-au iubit extraordinar. Din păcate, i-am pierdut în opt zile pe amândoi.  Au venit așa una după alata. Exemplul lor l-am urmat cu soția mea și suntem de 45 de ani împreună.”, mărturisea actorul, în urmă cu ceva timp.

Actorul a mai povestit, despre frumoasa unguroaică, faptul că între ei a fost dragoste la prima vedere... El i-a furat iubita coleguli său de scenă, Vlad Rădescu (cu care, însă, a rămas prieten toată viața), iar cei doi s-au căsătorit doar trei luni mai târziu. „Stăteam pe terasa restaurantului Astoria cu trei colegi și beam bere. Am văzut niste picioare superbe și am întrebat ale cui sunt. Mi s-a spus că n-am nicio șansă, pentru ca este iubita colegului meu de cameră, Vlad Rădescu. Ca sa nu mai lungesc povestea, i-am cam furat iubita. Am înțeles ca ei doar se cunoșteau, iar ea venise în ziua respectivă să-l invite la masă”, a mai spus regretatul actor.

A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a jucat în piese precum ”Mutter Courage” de Bertholt Brecht (1972), ”Trei surori” de A.P. Cehov (1975), ”12 oameni furioși” de Reginald Rose (1977), ”Cinema” de Jean Anouilh (1979), ”Pierrot” de Moliere (1980), ”Turnul de fildeș” de Viktor Rozov (1981). Chiar și după anul  1990, Vladimir Găitan a continuat să apară pe scena teatrului pe care l-a iubit, iar spectatorii l-au putut urmări în piesele ”Amphitrion” de Moliere, ”Fuga” de Mihail Burgakov, ”Anna Karenina” de L.N. Tolstoi, ”…escu” de Tudor Mușatescu, ”Poker” de Adrian Lustig, ”Soare pentru doi” de Pierre Sauvil, ”Revizorul” de N.V. Gogol, ”Pescărușul” de A.P. Cehov. De asemenea, a jucat și pe scena Teatrului ”Nottara”, în piese precum ”Întâlnire la Sunles” de Jean Anouilh, regia Geo Saizescu (1994), ”Îngeri în America” de Tony Kushner, regia Theodor Cristian Popescu (1998).

După ”Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie (1969), au urmat roluri în foarte multe filme: ”Căldura”, regia Șerban Creangă (1969), ”Puterea și adevărul”, regia Manole Marcus (1971), ”Săgeata căpitanului Ion”, regia Aurel Miheles (1972), ”Ceața”, regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ”Pe aici nu se trece!”, regia Doru Năstase (1975), ”Din nou împreună”, regia George Cornea (1978), ”Năpasta”, regia Alexa Visarion (1982), ”Zbor periculos”, regia Francisc Munteanu (1984), ”Omul cu cercel de aur”, regia Joachim Hassler (1984), ”Întunecare”, regia Alexandru Tatos (1985), ”Racolarea”, regia George Cornea (1985), ”Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu (1986), ”Omul zilei”, regia Dan Pița (1997), ”Musafirul de duminică” de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ”Roberta”, regia Valentin Hotea (2000), ”Detectiv fără voie”, regia Silviu Jicman (2002).

O colaborare îndelungată a avut cu regizorul Sergiu Nicolaescu, acesta distribuindu-l în foarte multe dintre filmele realizate: ”’Zile fierbinți” (1975), ”Accident” (1976), ”Pentru patrie” (1977), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”Duelul” (1981), ”Întâlnirea” (1982), ”Wilhelm Cuceritorul”, co-producție franco-română (1982), ”Noi, cei din linia întâi” (1985), ”Francois Villon — poetul vagabond” (1987), ”Mircea” (1988), ”Coroana de foc (1990), ”Oglinda — Începutul adevărului” (1993), ”15” (2005), ”Goldberg — Supraviețuitorul” (2008), ”Poker” (2010).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro