„Parfumul florilor de crin/ Și-albastru cerul e senin/ Cu vraja lor mă-nvăluiesc/ De câte ori te întâlnesc”: Gigi Marga (22 aprilie 1929, București – 9 iunie 2020, New York) a fost o mare cântăreață de muzică ușoară, cunoscută pentru melodii ca „Parfumul florilor de crin”, „Din mici nimicuri”, „Chemare”, „Nu știu ce să cred” etc., concerte în restaurantele din București și din New York, dar și pentru aparițiile televizate de Revelion de dinainte de 1986, an în care s-a stabilit definitiv în Statele Unite.

Georgeta „Gigi” Marga a copilărit la Râșnov. A debutat în cariera muzicală în Corul Patriarhiei și a cântat în corul Filarmonicii „George Enescu”. Tatăl ei a pierit pe când ea avea  doar14 ani. A învățat să iubească muzica încă din copilărie fascinată de glasul mamei sale care cânta deseori de dorul soţului pe care îl pierduse de tânăr. A studiat Științele Economice și Conservatorul, fiind repartizată pe postul de contabil la Întreprinderea Gaz Metan. Dar rigoarea contabilităţii era departe de felul ei de-a fi. A aflat că se organizează concurs pentru Corul Filarmonicii "George Enescu". N-a stat pe gânduri şi s-a prezentat. A fost admisă în urma unui examen cu zeci de candidaţi. Nu i-a fost greu să se adapteze, doar cântase şi în Corul Patriarhiei. Programul lejer de la Filarmonica "George Enescu" a surprins-o. "Ce senzaţie! Să trec de la programul de la Gaz Metan, unde mă trezeam cu noaptea-n cap şi lucram până târziu, la un program lejer! Trebuia să fiu la cântat abia pe la ora 10:00 şi ieşeam la ora două după-amiaza. Mi s-a părut ca o minune, incredibil, de aceea eram mereu prima care ajungea acolo şi plecam ultima. Punctualitatea face parte din reuşita mea profesională", povestea artista.

A renunțat la cor și a fost angajată de casa de discuri Electrecord, unde a înregistrat mai multe piese cu Trio Grigoriu. „Era şi mai mare libertatea, mă duceam numai când aveam imprimări. Electrecordul făcuse deja o schemă cu Trio Grigoriu, Roxana Matei, Rodion Hodovanski şi formasem acolo un nucleu. Am activat în această formulă câţiva ani şi tot în schema aceasta am trecut la Teatrul de Revistă «Constantin Tănase». Vorbim aici deja despre o altă etapă, cu totul schimbată, e vorba despre muzică de scenă", adăuga artista.

Gigi Marga a urmat apoi paşii unei cariere muzicale independente și şi-a dorit să respire aerul pur al scenei. În 1962 a participat la un concurs internaţional care s-a ţinut la Sopot, în Polonia. Aici s-a numărat printre laureaţi, succes care i-a deschis uşile. „Au început să curgă contracte şi am decis să devin liber-profesionistă, să călătoresc peste tot în lume, fie invitată să cânt de una singură, fie în trupe organizate. A fost o perioadă excepţională din cariera mea." A fost căsătorită cu avocatul Nicolae Giurea, care a murit în 1985. Între cei fascinați de vocea sa, s-a numărat, în 1970, și Charles de Gaulle. La un moment dat, Gigi Marga a intrat în depresie pentru că nu a mai avut formație de acompaniament! A refuzat să cânte pe negativ.

Absolventă de Conservator, obişnuia să caute toate cântecele mai greu de cântat ... şi le dădea viaţă. „Eu le cântam pe toate. Ce mi se dădea, aia cântam. Unele piese aveau intervale mai grele, ori, unele fete nu se uitau pe note. Eu le văd matematic. Le cântam pe toate. Mai ales într-o perioadă, când locuiam chiar lângă Radio, se făcuse o obişnuinţă să mă cheme. Ieşea bine, puneam în cântece tot talentul meu. Am colaborat foarte mult cu compozitorul Ion Vasilescu. El avea foarte multă muzică bună, îmi amintesc că eu am lansat una din melodiile lui, Ada Kaleh se chema, o poveste de dragoste dintre o turcoaică şi un român, o poveste care merge oricând, mai ales astăzi. Am încercat să aduc în lumina rampei ce era mai bun din orice lucrare. Asta a fost deviza mea - fie că mi-a plăcut sau nu, am cântat-o cum am ştiut mai bine."

Aflată într-un turneu peste Ocean, iar autoritățile de la București refuzând să-i prelungească viza, a emigrat în SUA în 1986, devenind cetățean american în 1987. S-a stabilit la New York și a continuat să cânte în restaurantele cu specific românesc din zonă, ultima ei apariție publică fiind înregistrată la vârsta de 90 de ani, când a apărut la Festivalul Românilor care s-a ținut pe Broadway.  N-a avut copii, astfel că, la bătrânețe, ca să scape de singurătate, a acceptat să locuiască într-un azil de bătrâni.

A plecat din Romania in 1986, iar de atunci s-a mai intors în țară doar de trei ori. Cea mai recenta vizita a survenit la vârsta de 82 de ani, când  cantareata rezerva cate trei ore pe zi plimbarilor pe jos prin orașul natal. Desi Bucurestiul ii trezea nostalgii, orasul n-a fost prea prietenos cu ea. La doua zile dupa ce a venit in tara, a fost muscata de un caine maidanez. „Ma plimbam pe Splai, pe langa o curte, iar cainii dinauntru au inceput sa ma latre. Latratul lor a starnit alt caine de pe trotuar, care m-a muscat de sold. M-am sprijinit de gard, iar cainii din curte m-au apucat si ei de geanta si au inceput sa traga", povestea Gigi Marga. „Mi-a parut atat de rau, pentru ca eu iubesc enorm animalele. Si data trecuta, cand am fost in tara si am mers la cimitirul unde este ingropata mama, am gasit opt caini pe mormant. Li se dadea de mancare acolo, in niste castroane". Desi muscatura a fost una serioasa, Gigi Marga nu s-a prezentat la doctor. „Daca e sa pier de turbare, macar să o fac intr-un fel interesant", spunea cantareata. Plus ca nici nu a avut timp. A doua zi dupa incident trebuia sa ajunga pe litoral, sa sustina o serie de concerte...

In 1986, Gigi Marga pleca din tara pentru ca nu mai avea pe nimeni aici. Pe soț îl pierduse de un an, apoi isi pierduse si mama. Ii ramanea reputatia, despre care spune ca si-a cladit-o corect. „Am facut scoala de muzica, am cantat in corul Filarmonicii "George Enescu", apoi am progresat si am stiut sa ma fac apreciata. Nu m-am culcat cu pianistul ca sa ajung undeva". Cand a plecat in America nu a facut-o cu gandul de a ramane acolo. I se aprobase sa petreaca trei luni in Los Angeles, ca turista, fiind chemata de niste prieteni vechi. „Acolo se deschidea un local romanesc. Mi-au propus sa cant la deschidere. Acolo era foarte multa populatie de origine romana, erau armenii din orasele Romaniei si mai ales din Bucuresti si Constanta. Si cand m-am prezentat si am cantat „Du-ma acasa, mai tramvai", lumea a izbucnit in plans. Am mai facut o prelungire de sase luni, inca o prelungire de sase luni si am ajuns la punctul in care sederea nu se mai putea prelungi", povestea Gigi Marga. Patronii localului au incercat sa-i faca artistei un contract, insa autoritatile de la Bucuresti nu au vrut sa accepte. „Atunci m-am infuriat. Sigur ca intre timp erau mai multi barbati care imi faceau curte si pentru care insemnam ceva. Si atunci m-am casatorit si am ramas acolo. Plecasem la sfarsitul anului 1986, iar la sfarsitul lui 1987 devenisem deja cetatean american".

O data cu evenimentele din 1989, au început să vină artisti din Romania in turnee americane, Gigi Marga a servit drept punte intre cantaretii din Romania si romanii din America. „Au venit turneele din tara cu Mirabela Dauer, cu Horia Moculescu cu toata trupa din Romania la care ma lipeam si ma puneau la inceputul concertelor pentru ca se vedea de la mine care este pulsul publicului. Si am colaborat de foarte multe ori cu turneele venite din tara si in Canada si in SUA", povestea artista. Printre cei care au vizitat-o permanent s-a numărat și solistul Gheorghe Gheorghiu, care, ulterior, s-a căsătorit și el la New York cu patroana unui restaurant românesc de acolo.

„La New York cant aproape in fiecare seara. Ziua am alte activitati, si, din pricepere sau din chibzuinta imi fac propriile toalete. In serile in care nu cant, ma duc la opera sau pe Broadway. Sau ma duc in centrul monstrului acestuia care e New York. Ma urc in metrou si ma duc in Manhattan. Energia in sine a orasului ma fascineaza, lumea aceasta este un spectacol in sine. Nu ma plictisesc niciodata aici", mai spunea Gigi Marga, când trecuse binișor de 80 de ani.

„În anii copilăriei mele petrecute la Râşnov, Gigi Marga era un nume ce rezona cu cel al unui Marco Polo de succes al familiei." Sunt cuvintele nepotului interpretei Gigi Marga: Sorin Ducaru, fost ambasador al României în Statele Unite ale Americii, apoiambasador la NATO. Diplomatul își amintea cu nostalgie de anii copilăriei, pe când mătuşa Gigi îl fascina prin nonconformism„Nimeni nu a putut-o egala pe Gigi Marga, cu atât mai puţin cineva din familie." El a povestit momentul în care o maşină decapotabilă condusă de o doamnă superbă a oprit la Râşnov, chiar în poarta casei mătuşii sale. „Cred că prima mea amintire din copilărie, legată de Gigi Marga, dincolo de numele cu notorietatea artistică bine cunoscută, a fost o fotografie găsită în albumul familiei, la acea vârstă a marilor curiozităţi când copiii explorează totul. Îmi aduc aminte de frumuseţea izbitoare etalată de acea fotografie şi povestirile mamei despre talentata şi nonconformista verişoară cu viaţă de artist. Îmi aduc apoi aminte cum într-o zi în curtea mătuşii mele din Râşnov a aparut un Ford Capri superb condus de o distinsă doamnă cu un păr superb şi ochelari fumurii. Trebuie să recunosc cu candoare, cu riscul unei impoliteţi ce sper să-mi fie iertată, că mi-a atras atenţia mai întâi maşina. Ca băiat de vreo şapte ani, care învăţa la Şcoala Germană din Râşnov, am învăţat relativ repede germana şi engleza din dorinţa de a putea citi revistele cu maşini pe care colegii de clasă germani-saşi le primeau de la rudele din Germania. Am recunoscut maşina din prima. Eram încântat că motorul suna exact cum mi-am imaginat pentru o maşină sport de putere, şi nu eram prea sigur cum să abordez diplomatic distinsa posesoare spre a-mi permite să deschid capota maşinii. (...) Am aflat imediat că era chiar vestita Gigi Marga, celebra noastră rudă care trecuse să-şi viziteze după mai mulţi ani rudele statornice râşnovene. Nu-mi mai aduc aminte dacă am ridicat sau nu capota maşinii spre a vedea cum arată un motor V6 al anilor '70, pentru că pot marturisi cu aceeaşi candoare că povestirile mătuşii Gigi Marga şi maniera în care le relata m-au captivat de o asemenea manieră încât am uitat de maşină. Povestea despre locuri fascinante, despre care mai citisem câte ceva prin revistele germane, despre Israel unde avusese spectacole recente, despre Orient, Occident, despre ce înseamna să trăieşti, să reuşeşti, departe de casă şi de cei dragi din familie, dar să-ţi păstrezi rădăcinile şi identitatea şi câte şi mai câte... Nu ştiu dacă imediat după aceea, însă este cert că de la acele povestiri m-au interesat şi mai mult culturile, locurile îndepărtate şi m-au captivat şi mai mult călătoriile. Iar după 1989, şi mai ales după începerea unei cariere diplomatice în 1993, am avut şi eu parte de multe călătorii".

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro