Pe unii actori îi recunoști imediat, fără să-i vezi, numai după vocea lor, cu un timbru special. Rodica Negrea (născută pe 25 decembrie 1956, la Târgu Mureș) este, cu siguranță unul dintre aceștia. Actrița minionă - de numai 1,56 metri înălțime! - a alcătuit un cuplu minunat cu colegul ei de scenă, de la Teatrul Mic, Dinu Manolache (vedeta din filmul „Fata Morgana” și nu numai), dispărut din păcate prematur în 1998, din iubirea lor rezultând o fiică, Ilinca. Actrița l-a cunoscut pe Dinu Manolache (1955-1998) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematograficî „Ion Luca Caragiale” în 1980. Amândoi studenți, s-au căsătorit după ce actrița a absolvit și în august 1985 s-a născut fiica lor, Ilinca. Un cuplu îndrăgit în viața artistică, au jucat împreună la Teatrul Mic, în Scaunele de Eugen Ionesco sau Cercul de Arthur Schnitzler.

Actrița este o ardeleancă 100%: „Tata descinde dintr-o veche familie de moti, stabilita demult in zona Clujului. Poate ca numele Negrea vine mai de sus, dinspre Sighet, pentru ca el apare in arhivele locului. Asa mi-au spus cei de la Muzeul memorial cand am sustinut un spectacol dupa biografia unei eroine a rezistentei anticomuniste, femeie greu incercata de istorie. Tin minte ca uneori, cand tata rostea numele fratilor lui - Avram, Ilie, Vasile, Nicolae, Lucretia, Ana, Maria, ele-mi sunau ca o melodie de demult. Sau ca un colind cantat de vocea lui puternica. Mama e de fel din Lechinta, de langa Ludus - vatra dacica de oameni ce-si respecta traditia, dar respecta totodata si obiceiurile celor din jur”.

După absolvirea liceului și a Școlii Populare de Artă din Târgu Mureș, Rodica Negrea a plecat la București să dea admiterea la Facultatea de Teatru. Din 300 de candidați a intrat a cincea, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1980. În anul întâi a fost distribuită în rolul Tillie din spectacolul jucat pe scena Teatrului Mic din Capitală, Efectul razelor gama asupra anemonelor, difuzat și la televiziune, în care, în regia Cătălinei Buzoianu, juca alături de Olga Tudorache. De la absolvire a continuat să joace la acest teatru, până azi. A dat viață unor personaje ca Tereza din Lecția de engleză de Natașa Tanska, Fata lui Niță, A doua matracucă în Niște țărani de Dinu Săraru, Diavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre, Dida în Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu, Zoe în O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale etc. În Lecția de engleză i-a dat replica Leopoldinei Bălănuță.

Debutul în film a avut loc în anul 1977, cu E atât de aproape fericirea. Au urmat: Din nou împreună, Audiență, Urcușul, Cine iubește și lasă, Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii, Ștefan Luchian, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Hacker, etc. În 2004 a apărut în filmul Tv Sex Traffic - rolul Liubei Vișinescu, în 2005 juca în scurt metrajul Buricul pământului, între 2005-2006 a fost Elena Savu în serialul Tv Lacrimi de iubire, în 2006 era Gabriela Stoian din Iubire ca în filme, peste 2 ani era Clara Dinescu din Cu un pas înainte și Greta din Îngerașii, în 2009 interpreta rolul Sultanei din Aniela.

Interesant este că viitoarea actriță a fost, în școală, atrasă și de un domeniu total diferit: „Eu adoram chimia si literatura. Castigam concursuri de chimie, eram, mi se spunea, un talent. Si devoram sute de carti. Parca ma vad cum, in drum spre casa, ma opream la biblioteca orasului si-mi incarcam plasa de nylon cu teancuri de carti. Imi placea si sportul - jucam volei, baschet; desi eram scunda, eram foarte iute in miscari si ma strecuram printre cei inalti. Faceam multa miscare si vara, in vacante, la bunici, intr-o comuna langa Iernut. Ii ajutam sa stranga fanul, sa adape caii, mai incurcam treburile pe la bucatarie. Imi placea, imi place si acum, sa gatesc si ma luam la intrecere cu Dinu care reusea mancaruri mai gustoase. Cand a fost sa aleg, sufletul m-a atras spre teatru. In paralel cu liceul "Unirea" din Targu Mures urmam si Scoala populara de arta. La 17 ani, m-am prezentat la concurs, la Institut, la Bucuresti; n-am intrat de prima data, dar la 18 ani eram deja studenta. Va imaginati ce fericire pe mine si ce mandri au fost parintii mei ca din 300 de candidati castigasem si eu un loc alaturi de ceilalti 5”.

Alice Mănoiu o vedea „cum sta asa, micuță și serioasă, cu mâinile adunate în poală, o imagine a sculpturii lui Brâncuși Cumințenia Pământului". În Efectul razelor gama..., care a rămas cea mai cunoscută aparișie a ei pe scenă, juca împreună cu profesoara ei din facultate: „ Aveam 18 ani si jucam o copila de 10. M-a ales profesoara mea de actorie, d-na Olga Tudorache, pentru Tilly, fetita foarte serioasa ce se refugiaza din haosul de acasa la scoala, ca sa studieze efectul razelor Gamma asupra florilor. O piesa superba, adusa de dumneaei in teatru si montata de Catalina Buzoianu. A fost spectacolul cu care a inceput in 76 seria succeselor rasunatoare ale Catalinei si ale Teatrului Mic, condus pe atunci de Dinu Sararu. Pentru mine era o raspundere imensa sa ma confrunt pe scena cu o asemenea personalitate artistica. Dar si o provocare, o incitare care mi-a prins bine. Va inchipuiti, eu abia intrasem in Institut, veneam direct de la Targu Mures, unde vazusem teatru, ce-i drept, dar nu cu idolii primelor scene din Capitala. Modelele sacre pe care le aveam acum langa mine ma intimidau, dar ma si stimulau. In anul urmator, la Festivalul de teatru contemporan de la Brasov, am luat premiul de debut, iar Olga Tudorache, premiul de interpretare pentru rolul mamei mele din Efectul...". Era intr-un fel efectul harului ei pedagogic asupra mea, cea care avusesem norocul de-a face parte din prima serie pe care o pregatea marea actrita. (...)A fost de la inceput calda, apropiata de noi, materna chiar. Dupa primul ei curs, ne-a adus la toti sandvisuri - ce bine ne-au prins! - si ne-a intrebat pe fiecare ceva ciudat. Era un fel de test psihologic: ce obiect, pe care-l consideram noi ca ne reprezinta cel mai bine, am dori sa-l daruim cuiva. Eu, pentru ca aveam parul lung, de scolarita, am zis ca as oferi o suvita blonda. Colega mea, Adriana Schiopu, a raspuns: o visina. Si intr-adevar, gura ei frumoasa, senzuala, semana cu o visina. Nu mai tin minte ce au daruit baietii: Florin Calinescu, Doru Anca. Eu eram mezina grupei si ma tachinau cu duiosie. Eram o fire retrasa, comunicam greu cu cineva, dar profesoara noastra, in ciuda aparentei ei de gheață ascundea o mare caldura si chiar fragilitate interioara. Ea si Dinu / Manolache, soțul ei/ mi-au descuiat sufletul”.

Într-un interviu tulburător din revista Formula As, Rodica Negrea explica emoționată ce înrâurire a avut asupra ei soțul, Dinu Manolache: „Eu abia intrasem cand el se pregatea sa iasa. Era admirat in facultate pentru farmecul si umorul lui, iubit pentru blandetea cu care stia sa se apropie de oameni, pentru sinceritatea si directetea lui. Pe Mache - cum il alintau toti - il admiram si eu, dar de la distanta, cum fac bobocii cu cei mai mari. N-as fi indraznit sa ma apropii - desi ma atragea, era un baiat chipes - daca n-ar fi facut el primul pas. A venit la noi la repetitii - eu repetam la teatrul Tandarica, in "Till Buhoglinda", impreuna cu Malaele si Poldi: ea era mama, eu eram Nele. Si tot in regia Catalinei. A inceput sa vorbeasca cu mine despre piesa si deodata totul a devenit simplu; cu el simteam ca pot vorbi despre orice, ca sunt ascultata, inteleasa. Reticenta mea de Capricorn - sunt nascuta chiar in prima zi de Craciun - se topea in prezenta lui Dinu. Avea el un dar rar, de-a te face sa te simti bine in preajma-i. O fire joviala, deschisa, prietenoasa, de Taur sociabil (nascut in luna mai). Discutam ore intregi si nu ne mai saturam. Apoi, ne-am casatorit, a venit copilul, am avut toti trei o viata plina, bogata, mergeam la munte, la mare. Petreceam multe ore in teatru, apoi ne vedeam cu prietenii nostri. Casa noastra era mereu plina, el atragea ca un magnet: canta, glumea, era de o energie contagioasa”...

Rolul favorit, pe scenă, în filme dar și în viață, rămâne, însă, unul special: „Rolul cel mai drag inimii mele: cel de mama. Il joc si in teatru, de data asta alaturi de fiica mea, Ilinca. E vorba despre piesa "Desteptarea primaverii", un text minunat, care a mai fost montat cu ani in urma, intr-o distributie cu proaspeti absolventi de teatru, pe-atunci, nume devenite intre timp clasice, ca Mihai Constantin, Stefan Banica Junior, Manuela Ciucur. O noua promotie de actori isi da astazi examenul de diploma cu aceasta piesa si sper sa aiba acelasi noroc. Sunt colegii de actorie ai Ilincai, si ei m-au invitat sa joc alaturi de ei. Dar, fire mandra, dornica sa se afirme fara sprijin matern, Ilinca a tinut sa-mi precizeze: "Mama, noi pe scena suntem doar partenere. Numai acasa ne reluam relatia de familie". Eu o aprob si ii respect declaratia de independenta. Si eu la varsta Ilincai mi-am urmat chemarea spre teatru, desi parintii mei si-ar fi dorit altceva. Mi-am infaptuit visul si nu m-am bazat decat pe fortele mele. Acum, si visul fiicei mele incepe sa se realizeze: a debutat intr-o piesa frumoasa si indragita de public, "Mamouret", cu o excelenta distributie, in frunte cu minunata Tamara Buciuceanu. Echipa de la Teatrul de Comedie a primit-o cu caldura si incredere pe Ilinca, pentru calitatile ei, si nu pentru ca e fiica lui Dinu Manolache si a Rodicai Negrea. A fost sustinuta de colegi si este incurajata, asa cum am fost si eu cand am avut noroc sa debutez la Teatrul Mic, alaturi de inegalabilele Olga Tudorache si Leopoldina Balanuta”.

Ilinca, fiica ei și a lui Dinu Manolache, „a absolvit Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, clasa prof. Adrian Pintea, Florin Grigoraș și Mihai Constantin. În 2016, a primit Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolurile din spectacolul „Anul dispărut. 1989”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro