Lucia Mureşan (31 ianuarie 1938, Cluj Napoca - 12 iulie 2010, Cluj) era descendenta unei remarcabile familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de scriitorul prelat Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului. A avut, însă, o adolescență nefericită. Tatăl său, Leontin Mureșan, a fost un mare magistrat, până să fie arestat, în 1948; mama sa a lucrat ca bibliotecară, deși era profesoară de istoria artelor. S-a ambiționat însă și, după terminarea liceului, a ales teatrul. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu-Şirianu, cu rolul Sonia, din spectacolul cu piesa „Unchiul Vanea” de Cehov. A avut colegi de promoţie pe George Motoi și Eugenia Popovici.

A avut șansa întâlnirii cu mari intelectuali: „Vă vine să credeţi că la Cluj, unde m-am născut, într-o mare familie de Mureşeni şi Triteni i-am cunoscut pe părintele Ion Agârbicenu, pe Lucian Blaga, pe profesorii Liviu Rusu şi Ion Mărgineanu, apoi pe Tudor Vianu la Bucureşti pe care l-am avut profesor, pe George Călinescu, pe Tudor Arghezi, pe Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Ion Ladea şi Lucia Ladea Piso, pe Zoe Dumitrescu Buşulenga.” Pe filosoful și poetul Lucian Blaga îl întâlnise în adolescență la Cluj, la Biblioteca Universitară, când mergea în vizită la mama ei, care lucra acolo. A frapat-o omul care stătea tot timpul tăcut la o masă, citind.

A început școala la Sibiu, unde bunicul ei, preot, avea să țină locul tatălui plecat la război. După 1944, Leontin Mureșan s-a reîntors de pe front, iar familia s-a reunit la Cluj, unde Lucia își va continua clasele primare și va fi colegă cu viitorul academician Ionel Haiduc. Prigoana anilor ’50, despre care ea nu știa mare lucru, dar simțea mai mult decât alții, a maturizat-o rapid. Trei ani simțise lipsa tatălui întemnițat la Gherla și Aiud, apoi dus la muncă forțată în Bărăgan. A absolvit Liceul Nr. 2 (fost „Mihai Eminescu”) cu diplomă de excelență, iar în 1954 a fost admisă la IATC după ce luase câteva lecții de teatru cu distinsul profesor Ștefan Braborescu. În perioada studenției, stă în gazdă la sora mamei.

Înzestrată cu multe daruri, mai întâi a facut un curs de balet la Opera din Cluj. Deși ai săi o doreau medic, a ales actoria: „Am fost un copil răsfăţat de dragostea familiei mele de Mureşeni şi Triteni din mijlocul Transilvaniei. Bunicii, unchii, mătuşile, verii şi verişoarele, părinţii mei şi sora mea ne întâlneam cu imensă bucurie la toate sărbătorile din calendarul creştin şi ne bucuram să fim împreună. Cred că pentru mine au contat enorm anii aceştia de viaţă într-o familie mare, pentru care vacanţele erau poveşti minunate, cu ieşiri în natură, care mi-au rămas în minte şi în suflet”, spunea Lucia Mureșan.

După absolvirea IATC, pleacă cu toată promoţia la Piatra Neamţ, apoi joacă la Cluj, începând cu anul 1958. Aici și-a făcut debutul ca actriță în același an, interpretând la Teatrul Național din oraș rolul Domnica Radu din piesa „Secunda '58” de Dorel Dorian. Pe această scenă a mai jucat rolurile Ofelia din „Hamlet” de William Shakespeare și Ondine din piesa cu același nume de Jean Giraudoux. În 1965 intră în echipa Teatrului „Constantin Nottara” din București; trupa de aici, alcătuită de către directorul Horia Lovinescu (pus în funcție cu doar un an înainte), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Ion Marinescu, Ștefan Iordache, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan.

A debutat lângă Ion Marinescu în rolul Ismena din „Antigona” lui Jean Anouilh, apoi cronicarii de specialitate au început să vorbească tot mai mult despre Julia din „Echilibru fragil” de E. Albee și despre Umbra din „Noaptea umbrelor” de H. Lovinescu, despre Desdemona din „Othello”, în regia lui Cornel Todea, sau despre Marie-Jeanne din „Citadela sfărâmată” tot a a lui Lovinescu.

Dacă spectatorii și-o aminteau deseori pe Ranevskaia lui Cehov, actrița o păstrase undeva în sufletul ei pe Stana lui Agârbiceanu, o țărancă din Transilvania, personaj cu mare încărcătură emoțio­nală. La premiera spectacolului, montat în toamna lui ’72 de Ion Olteanu, veniseră și părinții ei de la Cluj. Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia „Micul infern” de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie.

Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice. În film a jucat cu precădere roluri secundare. Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958; sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate.

Și-a început activitatea didactică devreme, îndrumată de Sandina Stan, Beate Fredanov și Ion Șahighian, în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul 1997 funcția de decan al Facultății de Arte. În 2002, a devenit profesor și decan al Facultății de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din București.

Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931–2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și ca fotograf personal al lui Nicolae Ceaușescu. Împreună, au avut un băiat. Ion Miclea, „omul cu ochi de vrăjitor”, era perceput de mulți doar ca fotograful lui Ceaușescu, dar albumul lui despre SUA a fost prefațat de președintele american Gerald Ford… Actrița a călătorit mult cu teatrul sau alături de soțul ei, artist fotograf prezent la numeroase expoziții inter­na­­ționale, un privilegiu rar îna­inte de decembrie ’89 - Praga și Moscova, Köln, Paris și Lisabona sau Atena şi Salonic. Chiar și Mexic… Au trăit 40 de ani şi o frumoasă „aventură în doi cu un partener superb”. „Şi în viaţa asta am fost o femeie fericită: mi-am făcut meseria cu patimă, am trăit cu bărbatul pe care l-am iubit… Am trăit zile, seri, nopţi de vis, am cunoscut oameni extraordinari, am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi cum sunt şi ale mele, cum să nu fiu fericită?”, povestea actrița. „Pe atunci, se făcea teatru cu o pasiune nebună, cred că eram singura categorie din România care muncea de dimineaţă până noaptea şi ne plăcea la nebunie. Jucam în două săli şi erau câte opt – nouă spectacole pe săptămână la fiecare sală. Erau cozi la bilete. N-am jucat niciodată cu sala goală. Fiind împărţiţi pe categorii, aveam normă şi trebuia să joc 180-250 de spectacole pe stagiune. Mergem în turnee, jucam sâmbăta, duminica, aveam câte două spectacole...” Critica i-a apreciat „calitățile de ingenuă dramatică, un stil de interpretare ale cărei finețe și transparență se întemeiază pe refuzul oricărei dulcegării”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro