În anii 70, Teatrul Nottara avea doi tineri actori de mare succes - Emil Hossu și Ștefan Iordache. Drumurile lor - în teatru dar și în viață - au fost, însă, cât se poate de diferite, doar Emil Hossu rămânând fidel scenei de pe Bulevardul Magheru, în vreme ce Ștefan Iordache a oscilat mai apoi între Teatrul Mic și platourile cinematografice.

Emil Hossu (24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului – 25 ianuarie 2012, București) provenea dintr-o familie greco-catolică și și-a explicat originea într-un interviu: „Sunt maramureșean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în București de foarte multă vreme”. După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră însă confiscate.

În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, suferind de o maladie incurabilă.

Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la IATC abia din a treia încercare. A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.

A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu, colega de scenă de care l-a legat o mare dragoste. Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu au fost un cuplu atât în viață, cât și pe scenă. Timp de zece ani, cei doi îndrăgiți actori au jucat împreună, cu sala plină, în piesa „Doi pe o bancă'.


Primele sale roluri au fost la teatrul radiofonic. Ulterior a devenit actor la Teatrul Nottara din București. A avut prestații remarcabile în filme cunoscute cum ar fi Secretul lui Bachus (1984) și Sosesc păsările călătoare (1985).

Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

Actorul a pierit chiar făcându-și cu har meseria, în seara zilei de 25 ianuarie 2012, cu câteva minute înainte de începerea spectacolului „Aniversarea”, în timpul repetiției generale, pe scena Teatrului Nottara. Infarctul și-a cerut atunci jertfa. Ultimele cuvinte ale actorului au fost dedicate soției multiubite: „Te iubesc, Catrinel”...

'Toată viața noastră o păstrez vie. Pentru mine nu s-a întâmplat nefericitul eveniment. Simt mereu pierderea ca și cum s-ar fi întâmplat recent! Sigur că timpul a mai atenuat puțin din intensitatea durerii, dar toate amintirile sunt vii. Iar cea mai vie amintire este cea a momentului în care am realizat că el nu mai e. Și amintirea asta rămâne vie și intensă în fiecare zi a vieții mele”, a mărturisit recent Catrinel Dumitrescu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro