În anii 70, după lansarea filmului „Șatra” al lui Emil Loteanu, o adaptare cinematografică a unei proze timpurii a lui Maxim Gorki, orice român, de dincolo și de dincoace de Prut, era îndrăgostit de tulburătoarea actriță brunetă, cu ochi scânteietori, Svetlana Toma. Dar care e povestea ei adevărată? Fiindcă nici măcar nu o chema așa... Svetlana Toma (născută pe 24 mai 1947, la Chișinău, în RSS Moldovenească,parte din uniunea Sovietică) este o actriță din Republica Moldova, cunoscută pentru interpretarea rolului frumoasei țigănci Rada din filmul „Șatra” (1975). A făcut și carieră de fotomodel pentru o agenție italiană, prezentând colecții de lenjerie intimă. A fost distinsă cu titlul de „cea mai bună actriță a cinematografiei moldovenești din secolul XX”. Ea este prima actriță care a apărut fără haine într-un film turnat în fosta URSS...

Svetlana Toma s-a născut în municipiul Chișinău, cu numele de Svetlana Fomiciova. Mama sa, Ida (Ita) Suhaia - a fost o participantă la mișcarea ilegalistă comunistă din Basarabia în anii 1930. Svetlana și-a petrecut o parte din copilărie și adolescența în municipiul Bălți, unde a absolvit în anul 1965 Școala medie nr. 16. Apoi a studiat la Institutul de Arte din Chișinău (1965-1969). În anul 1966, pe când era încă studentă, a debutat ca actriță (în rolul Ioanei, fiica ciobanului Iluță) în filmul „Poienile roșii”, produs de studioul „Moldova-film” și regizat de Emil Loteanu. Tot regizorul Loteanu a fost cel care i-a schimbat numele în cel de Svetlana Toma. Svetlana avea 18 ani, era studentă la Drept și s-a îndrăgostit de mentorul ei, mai mare cu 12 ani ca ea. Mama lui Loteanu locuia la București și îi trimitea multe hăinuțe frumoase de acolo...

Emil Loteanu (6 noiembrie 1936, Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova – 18 aprilie 2003, Moscova) a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) și Luceafărul (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins.

În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chișinău. „Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți", își amintea fratele său, Marcel Loteanu. A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-Film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. 

În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. El a fondat "Asociația experimentală de creație Phoenix-M", revista de teatru și film "Lanterna Magică", fiind și autorul emisiunii televizate "Se caută o stea". De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu sunt protagoniștii din „Șatra” - Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, dar și Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc.

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961). Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Așteptați-ne în zori (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi: Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca Poienile roșii (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, Această clipă (1968) și Lăutarii (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internațional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor și al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978) și filmul "Dar tu ești rău" cu Mihai Cernat în rolul principal. Colaborarea sa cu studioul "Mosfilm" a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Șatra (1976) despre viața rromilor de la începutul secolului al XX-lea, și „Gingașa și tandra mea fiară” (1978), ecranizare a nuvelei "O dramă la vânătoare" de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979). Participă apoi la regizarea a două episoade ale filmului „Anna Pavlova”, despre viața faimoasei balerine.

În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune „Luceafărul”, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat „Găoacea”, în care are în distribuție numeroși interpreți din România: Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu, etc. A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean. În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Orașul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinți (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc. 

Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de poezie Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un mare talent poetic, a sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.

După despărțirea de Emil Loteanu și absolvirea studiilor la Institut în anul 1969, Svetlana se căsătorește cu Oleg Lacin, colegul ei de grupă, plecând împreună la Tiraspol, acolo unde se fondase un nou teatru de tineret. La scurtă vreme, Oleg moare tragic, iar Svetlana revine la Chișinău, ca actriță la Teatrul dramatic „A.P. Cehov”. Din căsătoria sa cu actorul Oleg Lacin, are o fiică, Irina Lacina, născută la Bălți, devenită și ea actriță notabilă. Revenită la Chișinău, Svetlana Toma continuă să joace în filme. Abandonează în anul 1976 scena de teatru în favoarea rolurilor din filme, fiind angajată de studioul cinematografic „Moldova film” și distribuită de Emil Loteanu în mai multe filme regizate de el.

Rolurile care au consacrat-o ca actriță de film sunt Ioana din „Poienile roșii” (1966), Rada din „Șatra” (1975) și Veronica din „Luceafărul” (1986). Ca o recunoaștere a interpretării sale de excepție, Svetlana Toma a obținut Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma „Cea mai bună actriță a festivalului” (pentru rolul său din filmul „Șatra”) la Festivalul Internațional de filme din Panama (1977), Diploma Uniunii Cineaștilor și Comitetului de stat pentru cinematografie pentru cel mai bun rol feminin (Chișinău, 1979) din filmul „Vreau să cânt”. În anul 1999, împreună cu alţi actori a luat parte la proiectul „Cântă stelele de teatru şi cinema”, în cadrul căruia a interpretat câteva melodii retro.

Ultima dată, a fost căsătorită - din 2000 până în 2005 - cu Andrei Aleksandrovici Vișnevski. Svetlana Toma locuiește în prezent la Moscova și este... vegetariană. Dar nu aceasta este explicația pentru fabuloasa ei frumusețe! Sau, poate, faptul că iubește foarte mult pisicile...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro