„Pentru mine, romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am cântat-o, am adunat-o şi am risipit-o”, declara, la un moment dat, marea cântăreață Ioana Radu, într-un interviu. „Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-Munte, că e curată precum apa de izvor”, îi spunea Nicolae Iorga, acestor elogii alăturându-li-se și George Enescu - „Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele...”.Puține mari cântărețe din România au avut un destin așa de complicat! Ioana Radu (17 februarie 1917 – 19 septembrie 1990) a fost sora altei mari interprete - Mia Braia (ceilalți frați mai mari fiind Gigiu și Nuna) și a doua femeie motociclist din România! Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia viitoarei artiste. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.

Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După o căsătorie la o vârstă fragedă li după un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, își părăsește soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.

În ianuarie 1936 sosește în București. Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul surorii sale Mia Braia, deja lansată pe scena muzicală), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați. La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”. În final, au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (faimoasă apoi sub numele de scenă Rodica Bujor). Comisia, condusă de muzicianul Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei Române), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a și ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.

Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program muzical împreună cu Petre Alexandru și Mia Braia, folosind numele Jana Radu și fiind acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”. Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă sui pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei lui Vasile Julea.

După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni. A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj. De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio. După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga”, se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”, „Princiar”, „Motanul negru”, „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită o perioadă), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase și Petre Ștefănescu-Goangă), se dedică interpretării romanței românești.

După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București. În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu, care conducea u impresionant ansamblu format din 80 de instrumentiști..

A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969). Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele „Aș vrea iar anii tinereții” (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și „În chioșc fanfara cânta” (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film, mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) regizorul de film documentar Pompiliu Gîlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”, ce are drept personaj principal artista.

Destinul îi rezervă, la un moment dat, un moment cumplit. Într-un turneu, în anul 1961, pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață. Din acel moment, Ioana Radu rămânând cu picioarele imobilizate și având nevoie de un cadru pentru a se putea deplasa.

Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a susținut în 1967 la Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.

Ioana Radu a susținut, într-un interviu acordat ziaristei Carmen Dumitrescu, că a fost „a doua femeie motociclistă din România". Declarația a fost făcută ca răspuns la o întrebare a ziaristei legată de lucrurile mai puțin știute despre artistă. Interviul a apărut în paginile revistei Flacăra din 13 martie 1987. La un moment dat, mărturisea într-un interviu că s-ar fi făcut şofer, dacă n-ar fi iubit atât de mult cântecul. Chiar a fost a doua femeie motociclist din Romania, cu carnet obţinut în perioada interbelică. Se spune că, în timpul bombardamentelor de la Bucuresti, din Al Doilea Război Mondial, Ioana Radu și-a luat motocicleta și a fugit spre Ardeal îmbrăcată în costum de motociclist.

Ioana Radu mărturisea că s-a căsătorit cu toţi bărbaţii pe care i-a iubit. După căsătoria din adolescenţă cu profesorul de muzică Romeo Rădescu au urmat alte patru cununii. Artista a adunat un palmares de cinci căsătorii. „Am fost căsătorită de cinci ori cu acte in regulă. De două ori m-am căsătorit cu acelaşi bărbat. Nu mi-a plăcut niciodată dragostea fără acte”, spunea Ioana Radu. Nu a avut copii.

Pe 8 februarie 1987, la Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar „Omagiu romanței”, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață ai artistei. Printre invitații care au cântat pe scenă s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache. Ceaușescu o aprecia în mod deosebit și o chema adeseori la evenimente private. Mia Braia şi Ioana Radu au avut permanent o relație tensionată dar au incercat să se împace la bătrâneţe. Se spune chiar că ar fi încercat să convieţuiască în America, acolo unde Ioana Radu venise în vizită , la jumătatea anilor 80. Împăcarea surorilor rivale în muzică a durat doar câteva luni. Ioana Radu s-a întors în ţară, se spune, la insistenţele lui Nicolae Ceauşescu, un mare admirator declarat al cântăreţei. Acesta i-a trimis în SUA celebrul Boeing prezidenţial pentru a reveni în ţară. Cele două surori care nu s-au înţeles niciodată au reuşit să îşi pună împreună vocile într-un un singur cântec: ”Ciobănaş cu 300 de oi”, o înregistrare radio care a făcut istorie. 

După teribilul accident din 1961, Ioana Radu a mai trăit 29 de ani, dar se deplasa tot mai greu. Şi-a dus viaţa într-un apartament modest din Capitală, unde era vizitată rar. Puțini știu că Ioana Radu a fost o microbistă înfocată. A iubit echipa de fotbal din Giuleşti şi s-a declarat „rapidistă eternă”. Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro