Valeria Gagealov (9 decembrie 1931, Galați – 9 februarie 2021, București) a fost o cunoscută actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce, care a urmat cursurile I.A.T.C. între anii 1950-1954. Între anii 1954-2004 interpretează numeroase personaje pe scena Teatrului Național din București. Memorabile sunt rolurile din „Oameni și șoareci” de John Steinbeck, care s-a jucat timp de 13 ani și Sonia din piesa „Camera de alături” de Paul Everac, rol pentru care a primit Premiul de creație în 1983. Totodată, vocea Valeriei Gagealov a fost auzită în zeci de piese de teatru radiofonic. Din filmografia sa se pot aminti rolurile din „Moara cu noroc”, „Serata”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” și „Singurătatea florilor”. Începând cu anul 2001 a fost societară de onoare a Teatrului Național din București.

A fost studenta Irinei Răchiţeanu Şirianu, pe care avea s-o reîntâlnească pe scena Naţionalului bucureştean. Absolvind ca şefă de promoţie, Valeria Gagealov a fost repartizată în acest teatru la terminarea Institutului, în 1954. A creat personaje diverse pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, majoritatea fiind roluri principale.

Puțini mai știu azi că, inițial, actrița a fost căsătorită cu un coleg de breaslă, Constantin Codrescu. Acesta o iubea nebunește însă o gravă problemă de familie i-a făcut să se despartă. „În iarna anului 1951, mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei. (…) Analizele nu explicau vreo cauză a degradării organismului soţiei mele. După un vis premonitoriu, medicii abia atunci au înţeles adevărata cauză a bolii care părea imposibil de diagnosticat. Tot după vis am aflat că mama, când eu lipseam de acasă, îi oferea Valeriei mâncare şi lichide peste care presăra nişte prafuri ciudate. În inconştienţa ei credea că acestea vor duce la o despărţire între mine şi soţia mea. Furia, revolta, disperarea, m-au adus în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată. Intervenţia fratelui meu m-a oprit”, povestea Constantin Codrescu, citat de presă. Chiar dacă, cu greu, tânăralui soție, de numai 20 de ani, lui a scăpat cu viață, relația pe care o avea actorul Constantin Codrescu cu Valeria Gagealov avea să se sfârșească. Ulterior, actorul avea să se însoare cu o altă colegă superbă, Marga Butuc, dar aceasta avea să-l pîrăsească pentru scriitorul Eugen Barbu...

Din 1990, Valeria Gagealov a ales să-şi urmeze al doilea soţ, diplomatul Andrei Magheru, la Ambasada României de la Paris, retrăgându-se cu această ocazie din viaţa artistică. Tot în acel an avea loc ultimul spectacol cu „Drumul singurătăţii" de John Steinbeck, în regia lui Mihai Berechet, şi ultimul în care a putut fi văzută la TNB.

A fost distribuită în partituri generoase şi variate de nume importante ale regiei româneşti cum au fost Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Alexandru Finţi, Mihai Berechet, Mony Ghelerter, Ion Cojar, Horea Popescu. A fost şi Didina Mazu din „D-ale carnavalului" de I.L.Caragiale, şi Margueritte din „Regina de Navarra" de E. Scribe, şi Elena din „Troienele" de Jean Anouilh, Regina Maria din „Regele moare" de Eugène Ionesco, Edna din „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon sau Clitemnestra din „Ifigenia" de Mircea Eliade, pentru a aminti doar câteva personaje din cele pe care le-a întruchipat.

De amintit este şi prezenţa sa ca prezentatoare a Fetivalului Internaţional Cerbul de Aur, ediţiile 1970 şi 1971, pentru care a primit Premiul Special al Juriului pentru Profesionalism şi Eleganţă.

După ce s-a retras de pe scenă, a declarat: „Am iubit această meserie şi am făcut-o cu abnegaţie. M-am despărţit de ea cu sufletul împăcat şi cu sentimentul datoriei împlinite". La revenirea de la Paris, noi roluri i-au fost oferite la Naţional, dar Valeria Gagealov a decis să nu le primească. „Am refuzat rolurile propuse de regizorii Ion Cojar şi Horea Popescu considerând că, după 36 de ani în care am servit cu dragoste şi devotament prima scenă, platourile de filmare, Radioul şi Televiziunea, fără să lipsesc de la vreo repetiţie, înregistrare sau spectacol, este potrivit ca locul meu să poată fi oferit unor tineri talentaţi".

A fost căsătorită cu Andrei Magheru, realizator de emisiuni în TVR., apoi Secretar de stat în Ministerul Culturii și ambasadorul României la Paris, după 1989. În 1969, Valeria Gagialov și Andrei Magheru au prezentat împreună gala de la Festivalul Cerbul de aur Brașov, după care s-au căsătorit. Valeria Gagealov și Andrei Magheru joacă împreună în filme ca „Serata”, „Departe de Tipperary”, „Ultima noapte de dragoste”.

Andrei Magheru, cunoscut prezentator, jurnalist și diplomat, sporadic și actor, s-a născut pe data de 15 aprilie 1935, la București. Fiul lui Ion Magheru, diplomat de carieră din 1924 până în 1954, și a lui Fathme, casnică. Absolvent al Facultății de Limbi Romanice, Departamentul de franceză - Universitatea București, în 1974; cu studii postuniversitare la Facultatea de Jurnalism din București, 1975-1976. Jurnalist, comentator, prezentator din 1964 până în 1984 la Radio și Televiziunea Română. În 1990 a fost redactor-șef la Radio România Internațional, din 1995 până în 1999, consilier și director în Ministerul Afacerilor Externe, din 2001 până în 2004, consilier diplomatic, din 2004 până în 2006 Ambasador, reprezentant permanent al României la UNESCO, din 2006, președintele Grupului Ambasadorilor Francofoni la UNESCO. Ca actor a apărut în filmele: „Serata” - 1971, „Cuibul salamandrelor” - 1977, „Ultima noapte de dragoste” - 1980. Era urmaş al unei familii curat olteneşti intrată în legendă şi prin înaintaşul său, căuzaş şi fruntaş al revoluţiei de la 1848, Gheorghe Magheru. Andrei Magheru a fost la Paris apreciat de asemenea, la rând cu Valentin Lipatti şi Emil Cioran, drept vorbitorul perfect al limbii franceze.
 Andrei Magheru și Valeria Gagealov au locuit în apartamentul-muzeu, care a aparţinut la începuturi Maricăi Sion, soţia lui Mateiu Caragiale.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro