Nicu Constantin (31 iulie 1938, Carmen Sylva / Eforie Sud – 15 septembrie 2009, București) a fost un mare actor de comedie, dar și un personaj cu o biografie extrem de colorată, pe care puțină lume o cunoaște. Privirea lui sașie era marca sa tipologică, exploatată cu multă abilitate atât la televiziune, în scheciuri memorabile, cât și în filme sau în spectacolele de revistă. Dar destinul l-a făcut să treacă prin tot felul de experiențe incredibile. Între altele, i-a salvat viața lui Alexandru Arșinel cu ajutorul unei... cutii de conservă!

Provenea dintr-o familie mixtă, tipică pentru Balcanii începutului de secol XX. Tatăl său, Tudor Constantin, era aromân și provenea din localitatea albaneză Corcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său. Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.

Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, rămas orfan după marea foamete provocată de secetă și care avea apoi să ajungă pe unul din cele mai mari petroliere din lume, „Independența", găsindu-și sfârșitul o dată cu scufundarea acestuia în Bosfor.

De mic, Nicu Constantin practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de alune la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară etc. Banii astfel câștigați devenind o sursă serioasă pentru întreținerea familiei sale și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel. Chiar dacă și-a dat seama că are o înclinație către lumea teatrului și a cinematografiei, Nicu Constantin a urmat sfatul tatălui său și s-a înscris la Școala de Construcții din Brașov. Din păcate, costurile erau destul de mari, iar familia nu își permitea să îi achite lunar căminul, mâncarea și transportul băiatului, așa că l-au transferat la Școala medie tehnică de Marină din Constanța. După ce a terminat școala, Nicu a mers la București, unde a urmat cursurile Liceului „Matei Basarab”, în timp ce lucra pe post de electrician și mergea la Școala Populară de Arte.

Pentru Nicu Constantin primele înclinații spre lumea artei încep să apară la vârsta de 12 ani când avea ocazia, o dată cu venirea concediilor de vară, să vadă la Eforie o serie întreagă de mari artiști: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Ștefănescu-Goangă, George Niculesc Bassu, Șerban Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu etc. Tot pe atunci învață de la sora sa, Constanța, lungi poeme de câte 30-40 de strofe, pe care le recită fără cusur la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor făcându-se astfel imediat remarcat. Primul spectacol a fost însă ținut în Școala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul „Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric „Mâine vom fi pe mare", în care lua peste picior pe cei din conducerea școlii. Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu. Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, „Melodia constănțeană". În 1954 vine la Bucureşti, unde o cunoștință a familiei îi promisese un loc la circ după ce sperase să fie cooptat în Ansamblul de Estradă al Armatei. Acolo însă, nu i-a fost permisă angajarea, fiind minor, drept urmare se angajează la Întreprinderea „Electromontaj”, pe post de electrician. Destinul face să-l întâlnească în București pe fostul lui profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care va închega o brigadă artistică în întreprindere, numită „Scurtcircuit”.

În 1959, s-a petrecut marele eveniment al tinereții sale artistice: a apărut la TVR alături de Margareta Pâslaru și Marina Voica într-o emisiune dedicată în special tinerilor artiști nedescoperiți încă. Cu această ocazie, Nicu avea să interpreteze „Holteiul” de George Mihalache. În anul următor, Nicu Constantin și-a încercat norocul la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Deși pe listă apăreau peste 250 de candidați, erau scoase doar două locuri pentru tinerii actori. Nicu a fost unul dintre cei doi candidați merituoși care au obținut o poziție în cadrul teatrului, loc de muncă pe care l-a păstrat până în 2000, când a fost nevoit să iasă la pensie.

Devenit actor profesionist, între 1960 și 2000, a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Printre reprezentaţiile de succes susţinute aici în cei 40 de ani de activitate se numără spectacolele „Pagini alese din revista de altădată”, „Revista dragostei”, „La Grădina „Cărăbuș”, „Colibri music-hall”, „Nu aduce ziua ce aduce noaptea”, „Jos pălăria”, „Vino să ne vezi diseară”, „Costică, ne vede lumea!”, „Uite că nu tac!”, „Lasă supărarea-n hol”, „Grand Music-Hall de Bucarest”, „Nimic despre elefanți”, „Cafeaua cu lapte de adio”, „Salutări de la Vasile”, „Mi se pare că mă-nsor!”, sau „Savoy, Savoy!”. În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”, publicul admirându-l în „Vânzătorul de păsări”, de Carl Zeller. În palmaresul înregistrărilor lui Constantin simpaticului actor se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.

La împlinirea a 50 de ani de carieră, Nicu Constantin era elogiat, în cadru festiv, de scriitorul Fănuş Neagu: „Alături de Nicu sau numai în preajma lui te simţi ca într-o vară fermecată. El trece pe uliţele lumii purtând pe umeri (...) pasărea sublimă a libertăţii. Dacă nu s-ar fi născut, nu avea cum să fie inventat. Mulţumesc lui Dumnezeu că l-a alcătuit şi l-a înzestrat cu puterea de a schimba tristeţea în voie bună. Vorba spusă de el cu mlădieri curbe şi întoarceri ce ating perfecţiunea (şi perfidia meseriei!) te unge la inimă. Dansator şi cântăreţ, în egală şi drăcească măsură, Nicu Constantin pune în oameni bobul sau scânteia de fericire din nimic, sublima clipă în care sufletul atinge, poate, perfecţiunea verbului a fi".

Din prima căsătorie – din anul 1967 – , cu Florenţa, avocată și fiică de preot, Nicu Constantin are un fiu, regizorul Răzvan Constantin, iar Măndița Constantin, cea de-a doua soție, alături de care s-a cununat civil în 1986, una dintre cele mai cunoscute voci ale Teatrului de Operetă, i-a fost alături până în ultima clipă marelui actor. După dispariția reputatului actor, o parte din ținutele de scenă,  textele și melodiile interpretate de Nicu Constantin au ajuns în posesia unui tânăr actor de la Teatrul „Constantin Tănase”, Nae Alexandru, iar cea care a făcut alegerea a fost chiar partenera de viață a actorului, Măndița Constantin. „Miracolul cutremurului din 1977 a fost un bebeluș de 4 luni pe care l-au găsit în viață după 7 zile, sub dărâmături. Copilul a fost găsit în brațele bunicii, moartă, după 7 zile de la cutremur. Povestea o știu chiar de la el, Nae Alexandru, azi actor la Teatrul de Revistă. Am făcut împreună cu Nae un show-hit, «Ziua Judecății», miercuri seară, vreo câțiva ani. Nae e miracolul…”, povestea prezentatorul de televiziune Dan Negru.

„Teatrul de revistă este cel mai greu teatru care se face pe acest pământ. Este singurul teatru cu trei pereţi, al patrulea fiind publicul. Nu există actori de revistă şi actori de dramă, există actori buni şi actori proşti”, spunea Nicu Constantin cândva...

Contemporanii și prietenii săi își amintesc o mulțime de momente memorabile petrecute în compania marelui artist. Alexandru Arșinel a trecut împreună cu el printr-o experiență uluitoare: „Țin minte ca, prin ’68, eram amindoi pe litoral. Intr-o dimineata, eu fiind pescar, ne-am gindit sa mergem cu barca pe mare, sa prindem guvizi. Zis si facut. In larg, cam la o jumatate de kilometru de tarm, s-a stirnit o furtuna extraordinara, cu valuri foarte mari. Colac peste pupaza, a sarit si unul dintre dopurile prin care se evacua apa. Mie imi era rau, eram aplecat peste marginea barcii, lesinat. In clipa aceea, Nicu a inceput sa scoata apa cu o cutie de conserve. Si, la un moment dat, la cit de rau imi era, am vazut ca el, de fapt, nu arunca apa afara din barca, ci tot in barca, pentru ca ii cazusera ochelarii si nu mai vedea unde arunca. Ii zic: <Ce faci, mai Nicule?>. Iar el, haios, zice: <Pai, nu vezi ca arunc apa?>. <Pai, unde o arunci, tot in barca?>. Iar el, foarte ravasit, imi spune: <Aoleu, stai ca nu am ochelarii, ii pun acum!>. Cu mare greutate am reusit sa ajungem la mal, iar Nicu era epuizat de efortul depus. Daca nu golea barca, probabil ca stateam trei zile pe apa“.

Viașa sentimentală a actorului a fost marcată și ea de tot felul de întâmplări. „Prima dragoste a fost una platonica. Nicu Constantin, elev la Scoala de Marina, s-a indragostit de o picolita, draguta foc, pe care o chema Nuti. Era rupta din soare, domnule! De fapt era rupta de linga Snagov, ca de acolo se tragea, din comuna Turbati. Mi-am si zis ca de-aia am turbat eu dupa ea. Fata era cu vreo doi-trei ani mai mare decit mine si m-a acceptat, ca eram fitos. Am cintat cu chitara pe plaja pina am vrajit-o. Seara ma duceam dupa ea, dar luam si chitara dupa mine, ca sa nu ma confunde. A fost prima iubire curata din viata mea.“

„Apoi a aparut Speranta, care insa a disparut brusc din viata mea. Dupa 30 de ani de la idila noastra, am reintilnit-o. Eram intr-un turneu in Germania, la Koln, si intr-o zi stateam la masa cu un impresar. Pe nevasta-sa o chema Speranta. Si mi s-a aprins becul. Seara, la spectacol, Speranta a venit la cabine. M-a intrebat: <Ma mai recunosti?>. Eu, smecher, i-am zis: <Mai Speranta vietii mele, nu stiu, eu cred ca speranta este cea mai mare tirfa din lume! De ce? Pentru ca ea, ca si marea, traieste cu toata lumea!>“.

In anul 1967, Nicu Constantin s-a casatorit cu Florenta, prima sa sotie, care i-a daruit un baietel, Razvan. Din nefericire, dupa 15 ani de mariaj, cei doi au divortat. „Pe vremea aceea, venea des pe la noi prin casa un tip care avea o patiserie vizavi si ne servea la masa. Deseori ne cumpara si bere. Pentru el a facut prima mea nevasta o pasiune galopanta si negindita... A fost un moment greu, dar civilizat, pentru ca ne-am spus <la revedere> si am divortat“, a povestit maestrul.

In anul 1979, Nicu Constantin a cunoscut-o pe ultima lui sotie, Mandita. „Daca nu o aveam pe Mandita, un om cu spirit gospodaresc, care stie sa dramuiasca cu chibzuinta banii, un om cumpatat, linistit si cu grija de mine, nu cred ca puteam sa-mi revin usor dupa acel upercut al Florentei, care ma doborise fulgerator la pamint. Ei ii datorez revenirea mea din deruta care m-a facut sa ma pierd in mine“, a marturisit actorul.

Un alt moment pe care actorul a vrut sa il dezvaluie a fost perioada in care a intrat in politică, la nivelul de jos. Desi a dorit sa respecte dorinta tatalui sau de a evita acest compromis, Nicu Constantin s-a lasat dus de val. La 22 de ani, a devenit secretar al UTM in Teatrul „Constantin Tanase“. „O singura data am vorbit cu Ceausescu, dar am trait o senzatie de groaza cind m-am apropiat de el. Era o repulsie care ma determina sa tremur in fata lui. Cind am cintat, in fata lui, la Snagov, cântecul C-o pila, tremuram tot. El nu intelesese ca nu vorbesc despre o copila, ci despre… o pila si alesese chiar el cintecul“,..

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro