Marea actriță Clody Berthola (12 august 1913 - 28 decembrie 2007) a avut o viață ca un roman. A fost căsătorită cu un pictor, apoi cu doi mari și celebri regizori (mai tineri ca ea cu zece, respectiv, douăzeci de ani), a iubit scena cu patimă și a fost supranumită „Prințesa inefabilului” pentru stilul ei special de interpretare.

S-a născut la București într-o familie de religie catolică. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie si cu pictorul Ștefan Constantinescu, dar a petrecut de zece ori Anul Nou alături de toți trei! Cariera și viața actriței au fost evocate în volumul „La vie en rose” de Ludmila Patlanjoglu. A fost prietenă cu regizoarea Jeni Acterian, autoarea unui faimos Jurnal. Ultima ei dorință a fost ca Florian Pittiș să rostească un cuvânt de adio...

Paul Morand, scriitorul francez care a părăsit Franţa pentru a se stabili definitiv în România, în vestita perioadă “La Belle Epoque”, scria în memoriile sale, că a cunoscut în România trei femei frumoase: Martha Bibescu (1886-1973), Regina Maria a României (1875-1938) şi pe Clody Bertola (1913-2007).

Considerată una dintre cele mai frumoase femei ale Belle Epoque din România, Clody Bertola avea origini italiene, franceze şi germane şr copilăria şi-a petrecut-o la Chiţorani, o mică localitate de lângă Ploieşti, unde părinţii săi aveau o vie şi unde actrița obişnuia să vină şi mai târziu, pentru a regăsi fericirea şi frumuseţea anilor copilăriei.  „Era acolo un univers al meu, acela al naturii, cu care am fost întotdeauna prietenă, dar şi frumuseţile unei lumi care dispare o dată cu copilăria. Sensul ascuns al acelor clipe m-a urmărit în timp. Plecam spre Bucureşti, în mai, cu o cabrioletă cu roţi mari şi acoperiş, trasă de un cal alb şi de unul cu pete cenuşii. Eu stăteam lângă vizitiu, îmi plăcea mult să mân caii. La Chiţorani am trăit o perioadă de mare fericire. Cocoţate într-un nuc, fiecare pe câte o cracă, obişnuiam să facem băi de soare goale. Eram vestite prin împrejurimi: «A, via Bertola – unde sunt domnişoarele alea goale…»”

Clody Bertola a primit o educaţie religioasă, la un pension catolic din Paris, unde a fost trimisă după sinuciderea tatălui său, însă a fost atrasă permanent de artă. Obişnuia să spună că, atunci câd era mică, îşi dorea să fie dansatoare, însă a ajuns să facă teatru, după ce a renunțat să mai dea examen de admitere la Filosofie. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică şi, pentru o vreme, nu a reuşit să se impună. A debutat la „Bulandra“ şi, treptat, devine celebră în epocă, jucând în special la teatru, dar şi în filme, devenind muză pentru pictori, regizori, poeţi şi actori.
Mama sa o ducea la teatru. încă din copilărie “Când venea Maria Ventura de la Paris, ne ducea la spectacolele ei. Mi-amintesc ce impresie puternică mi-a făcut în «Fedra». Jocul actriţei degaja mister, încât mi-am zis că niciodată nu voi putea face această profesie. De la mama am moştenit tracul. După fiecare premieră spuneam că mă las de teatru. Ideea de a deveni actriţă era foarte străină de mine.” Urmează încă din liceu şcoala particulară a Floriei Capsali, o mare maestră a baletului clasic. Avea în program, exista un curs de artă dramatică, pe care l-au predat Marietta Sadova şi Haig Acterian. După ce a auzit-o rostind o poezie actrița Marietta Sadova i-a spus: «Tu trebuie să faci teatru!» Nu o pasiona actoria, dar într-o zi a luat-o în trăsură şi dus-o să se înscrie la Conservator. A foat distribuită la grupa Mariei Filotti. Dar continua să ia lecţii cu Maria Sadova.

În 1936 a absolvit Actoria, dar multă vreme nu a avut niciun angajament; apoi s-a dus la Compania „Bulandra” unde era director Sică Alexandrescu. „Am început o lungă ucenicie. Am jucat roluri mici, din care am învăţat, probabil, multă meserie. Eram nemulţumită. Am trecut la Teatrul Mic condus de Tudor Muşatescu. Într-o zi a venit un rol mare.” În timpul repetiţiilor pentru rolul Katerina Ivanovna din „Fraţii Karamazov”, unde îl avea partener pe Tony Bulandra, a reuşit să-l irite. Lucia Sturdza Bulandra era în sală şi i-a spus: “Lasse-la Tony, cette enfant sera une grande artiste.” („Las-o, Tony, această fetiţă va fi o mare artistă.”) Fraza a urmărit-o toată cariera ei.

Primul soţ al lui Clody Bertola a fost pictorul Ştefan Constantinescu, mai în vârstă cu 15 ani decât actriţa. „Credea în mine. Era un mare admirator al meu. Cu toate acestea, îi suportam greu gelozia. Ştiam că dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru“, mărturisea actriţa despre primul său soţ.  Următoarea poveste de dragoste din viaţa lui Clody Bertola a fost Liviu Ciulei, mai tânăr cu zece ani decât actriţa, pe atunci student la Arhitectură şi la Conservator. S-au căsătorit la patru ani de când s-au cunoscut şi au format un cuplu formidabil pe scenă, punând, împreună, bazele primei trupe a Teatrului Odeon, în 1947. „Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru“, mărturisea Clody Bertola în volumul biografic ce i-a fost dedicat în 1977. Iar despre începuturile poveştii lor de dragoste spunea: „Am avut o simpatie spontană pentru el. Mă cucerea timiditatea lui plină de farmec. Îi admiram dantura superbă. Obişnuiam să-i spun în glumă: «Hai, inspecţia!», şi atunci începea să râdă cu toată gura, ca să-mi arate dinţii lui frumoşi. Chipul îi era uşor dizarmonios, dar îţi atrăgeau atenţia ochii negri, calzi şi pătrunzători. A început să vină din ce în ce mai des în cabina mea. Vorbea puţin, dar ceea ce spunea era plin de conţinut, mă interesa. Şi încet, s-a înlănţuit ceva. Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru.”

inevitabilul s-a întâmplat. Făceam plimbări lungi pe cheiul Dâmboviţei. Avea o tristeţe, spunea că «toate sunt atât de trecătoare şi la ce bun e totul?». Văzându-l atât de melancolic, mi-am zis în gând «o să vezi tu la ce bun!». Cred că eram pe stradă şi ne-am sărutat şi mi-a mărturisit că este îndrăgostit. Prima lui dragoste am fost eu. Atunci eram căsătorită cu Ştefan Constantinescu. Ştiam că, dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru. Liviu simţea că această căsătorie nu e chiar foarte puternică. Ca instituţie. Mi-a cerut să divorţez şi să fim împreună”.

Însă căsătoria avea să se întâmple de-abia după patru ani. De ce au așteptat atât? Clody Bertola mărturisește cu sinceritate: „Între noi era o diferenţă de vârstă de zece ani. Din această cauză am avut unele ezitări. Cu timpul m-am hotărât că altfel nu puteam să fiu clară, limpede în viaţa mea. Când doi oameni se iubesc nu poate exista niciun obstacol, ei trebuie să aibă curaj să treacă peste prejudecăţi. Iubirea înnobilează când e adevărată. A fost un sentiment pe care nu l-am căutat. El a venit şi eu l-am trăit foarte adevărat şi profund. Consider că a cunoaşte ce e dragostea e o fericire în viaţă. Chiar dacă de cele mai multe ori această stare aleasă este însoţită şi de multă suferinţă.”

Prima lor mare realizare împreună a fost celebrul colectiv „Odeon” şi el s-a născut în 1947, la doi ani de când se cunoscuseră. Printr-o scrisoare emoționantă,Ciulei o chema pe Clody la Bucureşti să-i dăruiască un teatru, cel pe care i-l construise tatăl său „Plecasem în străinătate cu sora mea, Letiţia, care se mutase în Anglia. Liviu îmi scria: «Vino, ca să facem un teatru extraordinar. Am o piesă pentru tine. Întoarce-te, te rog, ca pe Dumnezeu!» Şi, pentru că îl iubeam pe Liviu şi îmi punea un teatru la picioare, m-am întors. Liviu m-a dus la Sala Mică a Teatrului Nottara, construit de tatăl său pentru el, şi mi-a spus: «Ăsta e teatrul tău, vei juca tot ce vrei. Tot ce pierdem aici financiar, putem câştiga cu Sala Mare, unde e cinematograf». Trupa noastră era foarte tânără. Împreună cu mai cunoscutul George Calboreanu, se aflau cu noi Corina Constantinescu, Nicolae Tomazoglu, Dan Nasta, Dem Savu, Marietta Rareş, Aurora Şotropa. Lucram sub regia Mariettei Sadova. Eram foarte entuziasmaţi. Ne preocupau ideile noi despre teatru. Într-un cuvânt, formam aceeaşi familie spirituală. Repetiţiile erau adevărate sărbători. Stăteam toată ziua în teatru şi lucram aproape în exaltare. Ne pierdeam în eroii pe care-i jucam. Nu ştiam de noi decât ca personaje din piesă.”

Viața ei pe scenă alături de Liviu Ciulei a însemnat în permanență și o lecție de teatru, pentru că atunci, sub îndrumarea lui, a avut curajul să-și schimbe stilul: „Liviu venea cu o concepție modernă, profund realistă, în timp ce jocul meu era marcat de clasicism. Ciulei mi-a cerut să părăsesc rostirea calofilă în favoarea uneia care să servească ideea. „Nu privi spre cer – spunea Liviu. Vreau să privești partenerii direct în ochi și să exprimi ferm și cinstit ceea ce ai de gând să faci.“

Un amănunt interesant este că, după căsătoria cu Liviu Ciulei, Clody s-a mutat în noua casă cu tot cu fostul soţ, unde Ştefan Constantinescu a rămas până în ultimele zile ale vieţii sale. „Ştefan mi-a fost soţ, prieten şi tată. Liviu îl admira mult pentru gustul său rafinat. Obişnuia să-l consulte întotdeauna când lucra la un spectacol“, povesteşte actriţa în „La vie en rose cu Clody Bertola“. Nici al doilea mariaj nu a durat însă. Ruptura a intervenit din cauza slăbiciunii lui Ciulei pentru o altă femeie, „care de fapt nu a contat deloc în viaţa lui“, episod pe care, din orgoliu, actriţa nu l-a putut depăşi. Dar, deşi căsătoria se încheie, povestea dintre Clody şi Ciulei s-a transformat într-o caldă prietenie şi o relaţie profesională îndelungată. 

Ultimul bărbat din viaţa actriţei a fost Lucian Pintilie, alături de care Clody a peste trăit 40 de ani, până la finalul vieții. Povestea lor de dragoste a început tot pe scenă, unde Pintilie, cu douăzeci de ani mai tânăr, conducea echipa care filma piesa de „Omul care aduce ploaia“, în care Clody deţinea rolul principal. „M-a fascinat lipsa lui totală de formalism, aproape de proastă creştere. Mă atragea la el nebunia, «golănia» lui plină de spiritualitate. Felul de a gândi original despre artă, despre oameni. Felul de a trăi fără compromisuri“, mărturisea Clody peste ani.

„Nu este ușor să lucrezi cu Lucian Pintilie, dar valoarea rezultatului te ajută să depășești momentele grele, cu atât mai mult cu cât Pintilie reușește să fie un tiran-vrăjitor, care-și farmecă interpreții prin marea lui ardere și credință în ceea ce face. Are o mare putere de convingere și de seducție asupra actorilor. Ei sunt pur și simplu electrizați când repetă cu el”, își amintea Clody despre lucrul cu Pintilie, comparându-l cu stilul lui Liviu Ciulei: „Liviu este tolerant. Aș putea spune că este opusul lui Pintilie. Are o răbdare de fier, o tenacitate rară în a trece peste obstacole. Liviu îl conduce pe actor cu blândețe, cu delicatețe și cu marea lui răbdare și nu se lasă până nu ajunge la imaginea dorită.”

Clody era deja divorţată de Liviu Ciulei când s-a apropiat de Pintilie, „fiinţa puternică care m-a cucerit şi m-a dominat total“. Şi de această dată, printr-un mister încă nedesluşit, între Ciulei şi Pintilie se leagă o prietenie şi o respect profund. „Pe Lucian, Liviu îl socotea cel mai deştept om pe care l-a cunoscut. L-a chemat să lucreze la Bulandra, l-a sprijinit“. În mod ciudat, cei trei bărbaţi care i-au fost soţi au avut şi puterea de a-i rămâne alături lui Clody dincolo de orice convenienţă socială trecută sau prezentă. O dovadă este faptul că, timp de un deceniu, actriţa a petrecut Anul Nou alături de toţi trei soţi.

Cariera în teatru a actriţei a scris istorie şi i-a atras supranume precum „Inegalabila“, „Unica“, „Doamna Teatrului“, „Prinţesa Inefabilului“. A jucat şi în filme, în coproducţia româno-franceză „Ciulinii Bărăganului“, în „Facerea lumii“, „Felix si Otilia“ de Iulian Mihu, „Ciprian Porumbescu“ şi „Profetul, aurul şi ardelenii“. Pierderea vederii a despărţit-o brusc pe Clody Bertola de scenă, iar în ultimii ani de viaţă, pe care i-a petrecut oarbă, a suferit cumplit din cauza durerilor provocate de o nevralgie de trigemen. A plecat pe scena eternității în noaptea de 27 spre 28 decembrie, la 94 de ani, iar în testamentul său a lăsat şi câteva dorinţe speciale: a dorit ca la ultima ceremonie să vorbească doi colegi la care a ţinut enorm, pe care îi considera „fiii“ săi spirituali, Victor Rebengiuc şi Florian Pittiş. Cei doi i-au fost alături în distribuţia spectacolului care a făcut istorie în teatrul românesc, „Lungul drum al zilei către noapte“, de Eugene O’ Neill, montat în 1976 de Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra. Cei doi actori jucau în spectacol chiar rolurile fiilor eroinei principale. Actriţa a mai cerut ca, după aceea, cenuşa ei să fie dusă în orăşelul Assisi, din Italia, unde să fie aruncată „peste dealurile înverzite de acolo“. 

Dar viața ei fabuloasă a cunoscut și multe drame. La „colectivizare“, pianul din casa de la Chiţorani a fost aruncat de comunişti, fără explicaţii, în vie, iar moşia i-a fost confiscată.„Era acolo un univers al meu, acela al naturii, cu care întotdeauna am fost prietenă, dar și frumusețile unei lumi care dispar odată cu copilăria. Sensul ascuns al acestor clipe m-a urmărit peste timp”, povestea Clody Bertola peste ani, amintindu-și că verile, la Chițorani, dansa… „Era jocul meu favorit. Sau poate că în felul meu refăceam prin acest joc drumul ancestral al dansului către teatru.” În perioada interbelică, Chiţoraniul devenise o zonă rezidenţială aparte, aici aflându-se casele şi vilele unor ingineri, actori şi avocati celebri din Ploieşti şi Bucureşti. Tot din cauza „dosarului”, Clody Bertola a pătimit şi în timpul căsătoriei cu Liviu Ciulei care era considerat cu „origini nesănătoase“ pentru că era născut într-o familie de aristocraţioameni bogați. Zece ani nu i se va permite să facă regie, iar în 1972, va fi destituit de la direcţia Teatrului Bulandra, în urma scandalului provocat de interzicerea spectacolului „Revizorul“, în regia lui Lucian Pintilie, de către cenzură. În urma aceluiaşi scandal, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost îndemnat să plece din ţară, având interdicţia de a mai lucra în România, fapt care îl determină să se expatrieze în 1975. La rândul său, Liviu Ciulei a părăsit România în 1980.

...Într-o zi n-a mai recunoscut Bucureştiul şi drumul ei din fiecare zi, din Piaţa Kogălniceanu, unde locuia, până la Teatrul Bulandra. Și-a anunat retragerea din teatru și s-a pensionat. Trusa sa de machiaj i-a dăruit-o actriței Marianei Mihuț...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro