Născută pe 7 ianuarie 1933 (alte surse indică 1935 sau 1936) la Podari, Dolj, lângă Craiova, viitoarea actriță Ioana (Salciana Eugenia) Bulcă a fost singură la părinți. Copilărind la Sibiu, pe care îl consideră orașul ei natal, adorată de părinți, a avut parte de o educație aleasă, învățând engleza și franceza, luând lecții de canto și pian, pregătindu-se încă de mică să devină actriță. Pe timpul când era studentă la I.A.T.C.,, la  doar 18 ani si jumatate, fiind abia în anul I, se prezintă la un casting pentru filmul „Moara cu noroc", adaptare după romanul  cu același titlu al lui Ion Slavici, și este descoperită de marele regizor Victor Iliu, care afirmă spontan când o vede  prima oară „Asta-i Ana lui Slavici!" și toate celelalte actrițe care veniseră la probă sunt trimise acasă. Filmul lui Victor Iliu a fost și cel care i-a adus consacrarea. Era tânără și frumoasă, cu cozi foarte lungi, nefardată și dornică de afirmare. Jucând cu multă naturalețe alături de monștri sacri ai ecranului ca Geo Barton, Constantin Codrescu sau  Colea Răutu.  Din aceeași generație cu Florin Piersic, promoția 1957, a format cu acesta un cuplu actoricesc de invidiat, atât în film cât și în teatru.

Timp de peste 60 de ani a fost actriță a Teatrului Național din București și a jucat în multe filme. Filmografia ei cuprinde colaborări cu regizori și actori de marcă ai cinematografiei autohtone de dinainte de 1989: Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis sau Iosif Demian în filme ca drama "„Zodia Fecioarei " -1966, filmul istoric " Mihai Viteazul" - 1970, comedia  „Astă seară dansăm în familie "- 1972 sau, după 1989, interpretând rolul Aristizza din „Restul e tăcere " realizat de Nae Caranfil în 2007. A abordat cu o ușurință debordantă o largă paletă interpretativă. În stagiunea Teatrului National 2008/2009 , când era trecută de 76 de ani, putea fi admirată în rolul Lotta Bainbridge din piesa „Așteptând la Arlechin" de Noel Coward. Culmea, în perioada 1984-2007, nu mai primise niciun rol în filme!

Publicul nu a știut niciodată ce frământare a fost în sufletul ei de câte ori primea un nou rol. „Ca actriţă însă sunt de-o emotivitate ucigătoare... În primele zile de filmare la Mihai Viteazul, Sergiu Nicolaescu se înfuria, pentru că de cum se punea lumina, mi se umpleau ochii de lacrimi. Pe urmă s-a obişnuit, sau poate a început să mă cunoască... Adevărul e că am lucrat foarte bine cu el şi mă bucur că m-a distribuit şi în noul lui film. E un regizor care ştie ce să ceară fiecărui actor în parte. Ştie ce poate da fiecare. lar pentru mine şi asta e foarte important. Pentru că fac parte din acea categorie de actori care „dau prea mult”, care supralicitează. Regizorul deci trebuie să aleagă din ceea ce fac şi chiar să mă înfrâneze la un moment dat. Fiecare actor are nevoie de acel „ochi” care să vadă şi să selecţioneze, dar la mine asta e strict necesar... Ceea ce mi se pare însă până şi mie foarte ciudat — mă întreb cum li s-o fi părând altora — este că această timiditate şi emotivitate sunt dublate de un exces de personalitate. O personalitate care, bună sau rea, nu ştiu, este oricum foarte puternică, foarte precisă şi foarte greu de stăpânit. Din fericire nu sunt „o recalcitrantă” şi, în momentul în care un regizor îmi inspiră încredere, mă las dirijată aşa cum vrea el. De altfel (asta nu e o noutate) până la urmă filmul aparţine regizorului. Actorul e o materie cu care el lucrează. Un aluat sau o piatră tare, oricum o materie, pe care el o modelează cum vrea. Au existat şi există mulţi actori mari de teatru, care pe film n-au dat nimic. Şi eu cred că de vină nu e decât mâna regizorului. Bagheta. Pentru asta îl admir atâta pe Sergiu Nicolaescu. El ştie să meargă drept la actorul care-i trebuie. Pentru Doamna Stanca n-am făcut decât probe fotografice, de exemplu. Pentru Margareta — rolul din Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte - nici atât. Nici nu ştii ce sentiment bun, de siguranţă, de încredere, îţi dă acest „fleac”, de a fi distribuită fără să treci prin încercarea — după mine umilitoare — a probelor...”

Bogată a fost și viața ei sentimentală. S-a iubit cu bărbați celebri, iar până în 1975 a fost căsătorită cu faimosul actor și cascador Szobi Cseh, cunoscut mai ales din filmele lui Sergiu Nicolaescu. L-a cunoscut pe Szobi când filma la „Mihai Viteazul”, pentru rolul Doamna Stanca primind premiul UCIN pentru cea mai bună interpretare feminină. Fostul „Buză de Iepure” din filmele cu Mărgelatu, cascadorul a spus povestea din perspectiva lui: „Hoața aia mică de Ioana Bulcă m-a ales pe mine. Ne-am împrietenit, deși avea un copil de 5 ani. Iar eu n-aveam nici 30 de ani. După trei ani, m-am însurat cu ea. Și am stat împreună încă trei ani… Eu eram un provincial nepriceput cu femeile. M-am dus pentru 60 de minute la ea și a durat șase ani ca să scap. Din șase ani cât am fost un cuplu, am stat doar vreo trei împreună, fiindcă fugeam încontinuu, era egocentrică, geloasă, nu puteam sa fac nimic”, a povestit Cseh, care a divorțat de actriță pentru a se căsători cu Simona, cea care avea să-i dăruiască doi băieți și să rămână alături de el toată viața. Interesant este că, după ce a fost concediat de Sergiu Nicolaescu, Szobi a fost angajat, cu ajutorul soției, la Buftea. „După ce s-a mutat acasă la Ioana Bulcă, a trebuit să-și caute de lucru. Cu ajutorul ei a fost angajat o perioadă ca pirotehnist la Buftea. Apoi s-au despărțit, iar Szobi și-a continuat drumul său în cascadorie.”

Fiul Ioanei, Francesco Alessandro Bulcă, care a apărut în filme ca „Serata” - 1971 sau „Astă-seară dansăm în familie” - 1972, a devenit medic primar chirurg, la Spitalul de Urgență Floreasca, din București.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro