Ochii mi s-au deschis într-o realitate nouă, sticloasă, iar mintea a început să accepte ceva ce refuza de atâta timp. Am învins, dar mă simt înfrântă. Existenţa nu poate fi nobilă decât în banalitatea ei.

Cu cât te adânceşti mai mult în activitățile simple, cotidiene, cu cât te dedici mai mult mâncatului, dormitului şi a altor asemenea nevoi esenţiale, cu atât eşti mai mulţumit de sine. Singurele plăceri pe care ți le permiți într-adevăr sunt dintre cele mai comune. Fericirea rămâne un aspect abstract şi fals. Am fost crescuţi să credem în ceva ce nu există şi nu vom obţine niciodată, frustrându-ne pe parcurs şi trăind astfel în van. Cu cât renunţi mai degrabă la încercarea de a o atinge, cu atât vei dobândi mai ușor liniştea sufletească după care tânjim cu toţii.

Orice altceva este o iluzie deşartă. Acceptarea vieţii, în deplinătatea ei defectuoasă, este, paradoxal, singurul lucru de făcut. Lupta cu propria-ţi soartă, zbaterea solitară în mlaştina visurilor, dorinţele, impulsurile, toate acesea sunt moarte dinainte să te fi născut. Sunt zadarnice. La fel ca existența în sine. Tu nu exişti pentru tine, ci pentru ceilalţi. Te naşti prins în lanţul omenirii, iar orice tentativă de scăpare nu-ţi face rău ţie, ci celor din jurul tău. Cea mai mare pedeapsă pe care ţi-o poţi aplica este, deci, să continui să trăieşti, ştiind că nu eşti înzestrat cu vreun scop anume, că fiinţa ta nu are puterea de a schimba imensitatea timpului şi a spaţiului. Ne naștem ca să murim, nu ca să devenim nemuritori. Realizarea acestui lucru reprezintă, de fapt, maturizarea eului. Eşti doar un om. Existenţa ta, o clipire de-a Universului.

Viaţa în sine nu sălășluiește în extraordinar, ci în banalul de zi cu zi. Iar întoarcerea spre sine însuşi este singurul mod veritabil de a o trăi. Da, poţi avea parte de momente frumoase, înălţătoare, aparte, pe care, în naivitatea ta, le vei confunda cu fericirea, însă ele nu sunt menite să dureze. Primește-le cu recunoștință, dar nu rămâne ancorat în ele. Încăpăţânarea condiţiei umane de a le face să dureze ne provoacă, practic, dezrădăcinarea, deziluzia. Nefericirea nu este absenţa fericirii, care nu există, ci negarea ei. Iar dacă fericirea nu există, atunci nu există nici durerea și suferința.

Toate trec, abateri din drumul către nicăieri.

Toate acestea le-am învăţat într-o singură noapte, culminarea a douăzeci şi şapte de ani de vieţuire, pe când stăteam singură, întinsă în pat, aşteptând, zadarnic, să-mi vină somnul. Într-o fracţiune de secundă, mi-am dat seama că tot zbuciumul meu de până atunci a fost inutil, la fel şi neliniştile, grijile şi gândurile mele despre un viitor care nu mi-a fost şi nu-mi va aparţine niciodată, preocupări meschine și atât de lumești. Singura pe care o puteam controla era mintea mea. Astfel, transformând-o dintr-o armă de răsucit în răni, într-un aliat de nădejde, puteam să-mi schimb nu cursul vieţii, ci perspectiva asupra ei, şi să duc astfel o existență liniştită, liniară, fără aşteptări şi, deci, fără dezamăgiri.

Împăcarea cu sinele, iertarea şi iubirea pentru mine însămi rămâneau singurele lucruri pe care mi le datoram, dar şi pe care mi le refuzasem constant, îndreptându-le exclusiv spre exterior, pentru atâta amar de vreme. Acceptând faptul că nu aveam să schimb lumea, că nu voi avea parte de măreţie, de bani, putere şi glorie, de o iubire ca în filme, ori de spectaculos şi de senzaţional, voi fi plătit preţul suprem de a-mi fi petrecut norocul în cercul strâmt care mi-a fost desemnat.

Iar barca ce mă va fi purtat, zi după zi, tot mai aproape de capătul Acheronului îşi va fi văzut lin de drumul ei sinuos.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro