Rodica Popescu Bitănescu (născută pe 5 august 1938, la Răsuceni, în județul interbelic Vlașca, corespunzând Ilfovului de astăzi) este actrița de o mare naturalețe care a jucat în numeroase comedii la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, dar și în multe filme de succes („Eu, tu și... Ovidiu”, „Tufă de Veneția”, „Miss Litoral” etc.). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1960, la clasa profesor A. Pop Marțian. 

După absolvire, a jucat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi şi la Teatrul „Barbu Delavrancea“ din Capitală. Din 1966 până în prezent, spectatorii s-au bucurat de prezenţa ei pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. A jucat în zeci de roluri, fiind rând pe rând Ines din „Castiliana“ de Lope de Vega, Lucetta – „Bădăranii“ de Carlo Goldoni, Calipsiţa – „Coana Chiriţa” după Vasile Alecsandri, Manuela – „Travesti” de Aurel Baranga, Monti – „Moartea ultimului golan” de Virgil Stoenescu, Lina – „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară” de Eugen Barbu, Argentina – „Trei fraţi gemeni veneţieni” de Aldo Mattiuzi Collalto, Liuba – „Faleza” de Julius Edlis, Lucy – „Rivalii” de Richard Sheridan, Bucătăreasa - „Legenda ultimului împărat” de Valentin Nicolau, Bonita – „Aşteptând la Arlechin” de Noel Coward. În anul 2000 actriţa şi-a asumat „rolul“ de regizor şi dramaturg, a scris şi regizat propriile piese „Cinci femei de tranziţie“, „Încă-i bine“ și „Viaţa de cimitir“, toate jucate cu mare succes pe scena Naţionalului bucureştean.

Au fost , însă,momente foarte grele cand salariul de actor abia daca ii ajungeau sa supravietuiasca. „Cand am devenit actrita, incet, incet au inceput sa se indrepte lucrurile. Am fost repartizata la Iasi pe un salariu mic de tot. Ca sa-mi ajunga banii de la o luna la alta, ii plateam unei vecine sa ne faca acelasi fel de mancare: salata orientala. Cand l-am cunoscut pe sotul meu, Bitanescu, la aproape 35 de ani, mi-am facut primul palton din viata mea. Cu acela am innebunit Bucurestiul. La gat aveam si o blanita de vulpe”, a mărturisit actrița.

Rodica Popescu Bitănescu a debutat în cinematografie în 1975, cu filmul „Comedia fantastică“, scris şi regizat de Ion Popescu-Gopo, în care a jucat alături de George Mihăiţă şi Dem Rădulescu. A mai jucat în „Premiera”, „Eu, tu şi Ovidiu”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Rămân cu tine”, „Femeia din Ursa Mare”, „Am o idee”, „Ciocolată cu alune”, „Zbor periculos”, „Cucoana Chiriţa”, „Lacrima cerului”, „Harababura”,,,Dumbrava minunata’’, precum şi în ecranizările pentru televiziune „Commedia dell`Arte”, Fata şi caruselul”, „Escu”, „Bolnavul închipuit”. În anul 2008 a apărut în serialul Tv ,,Îngeraşii’’, în rolul Florance.

Actriţa a declarata în nenumărate rânduri că nu râde niciodată fără motiv: „Eu nu sunt veselă decât când am motiv. Dar la fel de repede şi plâng“. De altfel, a și declarat: „Nu vreau să plâng în emisiunea asta. Ce poate să rămână din tata decât un om chinuit. Un om bolnav. Aş vrea să trecem peste asta pentru că nu vreau să întristez pe nimeni”, a spus Rodica Popescu Bitănescu când a fost întrebată de Denise Rifai despre tatăl său, care a suferit din motive politice în anii 50, când a fost internat la centrul de „reeducare” de la Pitești.

Actrița a avut o copilărie și o adolescență chinuite. „Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărică de prune şi magiun. Am făcut gimnastică de disperare, ca să mă fortific. Am fost o tipă foarte ambiţioasă. Nu aveam timp de panică. Trebuia să mă duc acasă, să iau hârtiuțe mici de ziar, să le fac cu apă şi făină, să fac pungi pe care le vindeam, că lumea nu avea. Eu nu am avut timp să mă vait. Nu m-am văitat niciodată”, a povestit ea.

Mai târziu, a trecut printr-un episod dificil după ce... a băut o cană de cafea: „Eram într-o deplasare cu teatrul la Zimnicea şi m-am dus la o colegă într-o cameră de hotel şi m-a tratat cu un ness rece. L-am bău pe nerăsuflatet, că era cald vara. Am mers la alta, mi-a dat şi ea o cană de cafea, atâta mare, am băut-o şi pe aia, eu fiind ageamie la cafele. Mă duc la cealaltă după un timp, mă tratează iar cu o cafea mai rece şi am băut cam cum ar fi vreo nouă cafele naturale, în aproximativ trei sferturi de oră. După care am plecat la teatru şi aveam nişte nervi, eu care sunt un om civilizat aşa, aveam nişte draci în mine, nu ştiu de unde. Aveam matineu şi mă enervau toţi, îmi venea să mă iau de cineva, după aia, seara, nervii crescuseră rău”, îşi aminteşte artista.„Plecăm toţi să mâncăm, dar eu aş fi plecat la hotel. «Nu, nu, stai la masă, Rodica!» Şi face prostia să mă invite unul la dans, un coleg. Şi era vals. Şi când m-a învârtit de două ori, sigur că eu făcusem o tensiune îngrozitor de mare. Eu nu mi-am dat seama de aia aveam nervii aia. Şi când m-a învârtit, am zis: «Vreau să plec la hotel, că am nişte nervi…» Şi m-am dus la hotel şi m-am întins. Şi, cum stăteam pe pat, îmi sărea când o mână, când un picior. Şi atunci eu am vrut să aţipesc. Era trei noaptea, veneau pe rând toţi şi mă păzeau, că şi-au dat seama că pot să pățesc ceva. Toţi ziceau: «Tensiune mare. Şi, la un moment dat, aţipesc. Şi vine o tâmpită de actriţă: «Ce faci, mamă, dormi?!» Mă, când m-a întrebat, nu știu ce era să-i fac, pentru că m-a trezit din somnul ăla… Şi mi-a spus lumea după aia: «Rodica,  tu nu ştii ce tensiune ai avut!»”, a adăugat Rodica Popescu Bitănescu.

Deși, în general, a fost îndrăgită de colegii de teatru, a avut și unele conflicte cu câteva colege. Aimee Iacobescu a acuzat-o pe Rodica Popescu-Bitănescu că în calitate de regizoare la Teatrul Național lucrează doar cu cine dorește. În acest scandal, Aimee Iacobescu a fost susținută de Cezara Dafinescu, prietena pe care câțiva ani mai târziu a acuzat-o că îi datorează bani. „Am auzit despre nemulţumirile lor, că le discriminez, că favorizez pe alţii etc. Aimee a ieşit la pensie de 15 ani. În piesă are rolul unei femei fatale. Ea nu-şi dă seama că a îmbătrânit? Se vrea femeie fatală la 68 de ani! Cezara, la fel, e pensionară. Mi-a fost impusă într-o piesă de conducerea teatrului. A dat probe, că nu mai juca nicăieri. Teatrul are şi actori angajaţi, care trebuie să joace”, a declarat Rodica Popescu-Bitănescu, în urmă cu mai mulți ani. Totuși, nu a păstrat resentimente: „Îmi doresc să aibă odihnă şi linişte. Dumnezeu să-i ierte păcatele lumeşti. Pot să vă spun că noi, colegii care am cunoscut-o, înţelegeam durerea ei. Ştiam de boala pe care o avea de câţiva ani. A jucat până când boala a făcut-o să nu mai poată urca pe scenă”, a spus Rodica Popescu Bitănescu pentru un post de televiziune.

Actrița se poate lăuda cu o căsătorie fericită, întinsă pe durata a jumătate de secol, cu juristul Mircea Bitănescu. Ea aa dezvaluit ca este la fel de indragostita ca in prima luna de relatie cu sotul ei si a acceptat sa dezvaluie secretul unui mariaj aproape perfect: „Cand l-am vazut pentru prima data, m-am topit. Era blond cu ochii albastri, arata foarte bine. M-am indragostit la prima vedere si am avut norocul ca si el sa ma placa. Am fost doi ani impreuna, timp in care l-am testat in toate felurile posibile pentru a ma asigura ca fac cea mai buna alegere, apoi l-am luat de sot. Nu imi pare rau, am facut cel mai bun lucru. Am un sot nemaipomenit, am fost o femeie rasfatata de natura. Ne mai certam si noi, ca oricine, dar chestii minore. Ne-am respectat mereu, nu ne-am jignit niciodata. Nici dupa atata timp nu ne-am plictisit unul cu celalalt”, a declarat Rodica Popescu Bitanescu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro