La 85 de ani, compozitorul Horia Moculescu are în spate o carieră remarcabilă (cu 200 de premii și peste 500 de melodii - să amintim doar „De-ai fi tu salcie la mal...”, lansată în 1974 de Mihaela Mihai, dar cântată pe atunci și de unul dintre instrumentiștii trupei sale, Sergiu Zagardan), dar și o biografie spectaculoasă, care nu o dată a atras atenția ziarelor. Fiul unei italience și al unui ofițer al Armatei Regale, Horia Moculescu a fost blocat de „dosar” atunci când a vrut să dea admitere la Conservator și a trebuit să urmeze Institutul de Mine din Petroșani, singura instituție de învățământ superior care l-a acceptat, asta neîmpiedicându-l să-și urmeze vocația muzicală. A fost căsătorit de patru ori însă consideră că „divorțul este ceva mult mai onest decât căsătoria”, chiar dacă relația cu ultima soție, Mariana, a fost urmată de ani petrecuți la ușa tribunalelor...
Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, la Râmnicu-Vâlcea, mama sa fiind Nidia Copetti, de origine italiană (fiica antreprenorului şi arhitectului italian Antonio Copetti,  stabilit la Râmnicu Vâlcea în anul 1898) , care a murit când Horia avea 11 ani, iar tatăl – Nicolae Moculescu – a fost ofiţer în armata română interbelică. „Mama era nascuta in România, din tata italian si mama romanca. Eu sunt foarte mandru de bunica mea, care de fapt era jumatate romanca, jumatate croata, iar tatal ei, croat, purta un „von“ inaintea numelui, fusese innobilat de Franz Joseph. in acelasi timp, bunica mea era stranepoata, pe linie directa, a mitropolitului Șaguna. Era de langa Sibiu, de la Saliste, si s-a stabilit la Ramnicu Valcea pentru ca bunicul meu, italian get-beget, arhitect, diplomat, a cunoscut-o pe bunica mea, care studia la Trieste. Romania era intr-o perioada de gratie, in 1890-95, cand se construia, cand liberalismul se instaurase cu ajutorul lui Carol. Bunicul s-a stabilit la Ramnicu Valcea, pe Valea Oltului, acolo unde se parea ca dezvoltarea va fi spectaculoasa. Toata Valea Oltului fusese impanzita cu italieni, care se ocupau cu prelucrarea lemnului, lucrau in constructii. Bunicul meu era arhitect si antreprenor si pe banii lui au fost introduse in Ramnicu Valcea apa curenta si canalizarea”, îi povestea Horia Moculescu jurnalistei Alice Năstase Buciuta.

În copilărie, după ce părinții au vrut ca el să învețe vioara, în cele din urmă a luat lecţii de acordeon, pe un instrument muzical trimis de tatăl său, de pe front, în 1943. Remarcabil este faptul că a învățat singur să cânte la acest instrument. A făcut şcoala primară în oraşul natal, apoi a urmat cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieți, actualul Colegiu Național ”Mihai Viteazul”, unde s-a remarcat prin talentul cu care interpreta piese de muzică ușoară la pian și la acordeon. Din cauza ascendenței italiene, după mamă, şi a faptului că tatăl său fusese ofițer în armata română interbelică, nu s-a putut înscrie la Conservatorul din București. Astfel, a urmat cursurile Facultății de Mine din Petroșani, unde a cântat cu orchestra facultății. De aici înainte se va dedica exclusiv muzicii, cântând, mai întâi, ca pianist în București și pe litoralul Mării Negre, iar mai apoi compunând melodii de muzică ușoară. Între anii 1963–1979, are o orchestră proprie, cu care începe să desfășoare activitatea de concerte, turnee în țară și peste hotare. A oferit cu formaţia sa seri legendare la restaurantele Ambasador din Bucureşti (unde a avut-o invitată şi pe celebra bulgăroaică Lili Ivanova, pe atunci la începutul carierei), Modern (până în 1974) şi Marea Neagră din Mamaia. A realizat cu trupa sa numeroase turnee în Canada (de 10 ori), SUA (de 7 ori), Bulgaria, URSS, Suedia, Israel, Danemarca, Cehoslovacia, RFG, Italia.

Horia Moculescu a A fost căsătorit de patru ori și a avut 2 copii: Ion Horia, cu penultima soție Ana-Maria (Ionuț, 1977, București - 2008, Berlin) și Nidia, cu ultima soție, Mariana (1990, București). Pe una dintre neveste, o suedeză, Ulla, a cunoscut-o la mare: „Când am mers să-mi depun actele, să mă însor, a venit unul la mine şi mi-a zis că, dacă vreau să le obţin repede, să spun că nu plec din ţară. În trei luni le-am obţinut. Oricum, nu aveam de gând să plec". Dimpotrivă, a venit Ulla în România: „Eu cantam la Modern pe vremea aceea, la mare, pentru ca timp de 9 ani am cantat acolo, si aveam, seara de seara, intre 300 si 700 de oameni in gradina la Modern. Multi erau invidiosi pe mine, ziceau ca acolo se varsa conducta cu suedeze. Asa o cunoscusem si pe sotia mea, la Pelican. Era posesoarea celei mai mini rochii de acolo. si avea niste picioare foarte frumoase! In ’66 ea avea 23 de ani, era o splendoare… si s-a indragostit de mine, si a inceput o naveta Stockholm – Bucuresti. Greseala a facut-o ea, in 1970, cand a hotarat sa se mute in Romania, cu un an mai devreme decat ar fi trebuit. (...) Pentru ca nu aveam casa. Si atunci am trait cu niste chirii exorbitante. Educatia fetei s-a facut dezechilibrat. De exemplu, am convenit cu maica-sa ca ea sa se ocupe de Jeanette la engleza, atat. si eu ma ocupam de romana, de matematici, de tot. Iar fata avea la engleza nota 6, si la romana 10. Fetita a avut si un accident monstruos de masina, era pe trecerea de pietoni, in fata la Spitalul Grigore Alexandrescu. A suferit 6 operatii de transplant…. Sigur ca, neoficial, am fost declarat cel mai bun tata din Bucuresti. Ma duceam zilnic si o plimbam de 3 ori pe zi, cu o targa pe roti. Am luat-o apoi si cu mine la mare, si stateam cu ea pe marginea piscinei, de dimineata pana seara”.

Altă nevastă, prima, Reli, era foarte geloasă și îl bănuia că are o aventură cu o solistă celebră: „Cantam la Ambasador si terminam la ora 2 noaptea. Mai stateam un pic sa ne dispara muzica din urechi, sa ne tragem sufletul, ca eram transpirati si, cand ajungeam acasa, o gaseam pe Reli sub plapuma, gafaind. Pana am aflat ca ea ma urmarea la local, se uita cand am terminat si, cand vedea ca plec, ca ma imbrac, o lua la fuga spre casa. Noi stateam destul de aproape, pe Corbeni. Deci de la Ambasador faceam 10 minute pana acasa. Atat de geloasa era!”.

A treia nevastă era artistă: „Dupa aceea m-am casatorit cu o actrita de la Cluj, cu Ana, mama baiatului meu, Ionut. Dar Ionut avea probleme cu ochii (se născuse cu mari probleme de vedere), iar in ’87 ea, speriata de cutremurul din ’77 si de cel din ’86, si permanent preocupata de dezastrul care s-ar fi putut intampla cu ochii lui Ionut, fiind plecata cu un contract in Germania, mi-a spus: „Horia, n-as vrea sa ma mai intorc. Hai sa ramanem aici“. „Nu raman!“, i-am spus. Aveam deja 50 de ani si imi era foarte greu sa admit ca ma duc in Germania sa devin vanzator la un magazin. Ca n-ai de unde sa stii daca vei putea face ceva cu meseria ta! Sigur, eu faceam o meserie nelegata de limba, cantam la pian, stiam sa scriu muzica, sa orchestrez, dar cred ca pe toti ne guverneaza un spirit de taran: iti convine ca te cunoaste lumea cand vrei sa deschizi o usa…”.

În Germania, Ana s-a recăsătorit, dar abia după 1989 a reușit fiul ei să ajungă la ea, in acest interval Horia Moculescu fiindu-i și tată, și mamă, și infirmier: „”Fiul lui Moculescu se născuse aproape orb. Purta ochelari fumurii, căci cu un ochi nu vedea absolut deloc, iar la celălalt avea dioptrii -13, adică enorm. S-a chinuit toată viața cu vederea, a fost operat de câteva ori în Germania, unde locuia cu mama lui, Ana Maria. Toate cheltuielile au fost suportate de tatăl său vitreg, Klaus Carmienke, arhitect de profesie, care l-a ținut și la studii, în Berlin. Horia îmi zicea adesea că se simte prost că de fiul lui are grijă altcineva. Ionuț era un bărbat foarte deștept, a făcut Politologie, avea și doctoratul luat”.

Deși o vreme, din cauza scandalului cu ultima soție, cea de a patra, a fost nelipsit din paginile tabloidelor, compozitorul spune că, în tinereţe, nimeni n-a aflat despre relaţiile lui amoroase, lăsând să se înţeleagă că a ştiut să le ascundă foarte bine. „Sunt vertical şi onest, cunoscut doar de mine şi de prietenii intimi. Da’ am avut patru neveste. A doua a ştiut de prima, a treia de primele două, iar a patra a ştiut de toate trei". Ultima l-a aruncat în gura presei şi l-a forţat chiar să meargă la OTV. A fost nevoit să se apere, să arate ce se întâmpla în casa din Brezoianu, în care locuiau foştii soţi.

Înainte de ’90, compozitorul câştiga mult. Asta şi pentru că legea drepturilor de autor funcţiona mult mai bine. Leafa lunară oscila între 15.000 şi 16.000 de lei, cam patru salarii foarte mari de atunci. Nu reuşea să facă mare lucru cu ei în ţară, dar cheltuia în străinătate pe lucruri care nu se găseau la noi. Fire francă, nu-şi ascunde o pasiune mai puţin cunoscută: jocurile de noroc. Joacă la ruletă, dar respinge ideea de barbut. E parior de mic, dar zice că ştie să-şi fixeze o limită. Niciodată nu joacă mai mult de 200 de lei...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro