George Constantin (3 mai 1933, București – 30 aprilie 1994, București) marele actor de teatru și film, tatăl actorului Mihai Constantin (din „Liceenii”; mama lui era sora Tamarei Buciuceanu, o cântăreață de operă), a dat cu banul dacă să intre la Teatru sau nu, a avut o carieră impresionantă, dar a fost distrus de problemele cu casa din care era evacuat după 1990.

La început, soarta i-a fost potrivnică și, în copilărie, pe fundalul războiului și al evoluției societății, a trebuit sî îndure tot soiul de privațiuni materiale. S-a născut pe data de 3 mai 1933 la București, într-o familie simplă, tatăl său fiind șofer, iar mama sa fiind casnică. George Constantin avea o soră mai mică, Maria, pe care a făcut tot posibilul să o protejeze de foametea și sărăcia anilor care aveau să vină. 
Cei patru au fost nevoiți să locuiască într-o casă sărăcăcioasă din Regie, care în acea vreme era considerat un cartier rău famat al Capitalei. Tatăl actorului avea să se stingă din viață atunci când acesta avea doar câțiva ani, familia fiind nevoită să se mute într-o casă din cartierul Ghencea, unde a îndurat sărăcia și foametea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. George Constantin a luat pentru prima oară contact cu arta scenică în 1943, atunci când a început să frecventeze Cinematograful „Muncă și lumină” din cartierul Uranus.

La doar 15 ani dorește să urmeze cursurile școlii profesionale Întreprinderea de Construcții de Avioane (ICAR). În timp ce învăța despre piesele avioanelor și modul în care să ajusteze anumite părți componente, Dar viața la școala profesională i-a schimbat în cu totul alt mod destinul. Într-o zi fastă,  o profesoară de la Școala Pedagogică din București, Ella Butffy, a venit în vizită la școală pentru a face o selecție a elevilor înscriși care să se potrivească trupei de teatru pe care dorea să o înființeze. 
Viitorul actor și-a dorit din tot sufletul să urmeze o carieră în teatru, motiv pentru care a interpretat o scenă memorabilă din comedia „O scrisoare pierdută” în momentul în care a trebuit să dea probele pentru acea trupă de amatori. Juriul a fost atât de impresionat încât i-a oferit imedia un loc în trupa de teatru, acesta urmând să fie începutul unei cariere de succes. În 1951, George Constantin a încercat să intre la Institutul de Teatru și Film, însă a fost respins.

Deși a fost dezamăgit după această ratare, asta nu l-a oprit din a continua să încerce, iar în anul următor participă din nou la probele pentru admitere,  urmând să obțină un loc în clasa lui Nicolae Bălțățeanu. Alături de profesorul său, Ion Cojar și Vlad Mugur au fost cei doi asistenți universitari care au reușit să îl formeze pe George Constantin ca pe un actor complex.
Cariera în teatru a stat la început sub semnul hazardului: Când am dat examenul de admitere la Insitutul de Teatru în 1951, am căzut. Anul următor, ca să fiu şi mai sigur, am dat şi la Teatru, şi la Cinematografie. Am reuşit la ambele. Țin minte, am mers cu Gheorghe Cozorici în Piaţa Universităţii şi am dat cu banul unde să mergem. Ne-a căzut Teatrul”, povestea actorul mai târziu

George Constantin rcă pe scena teatrului într-un rol principal pe data de 26 septembrie 1954, la insistențele lui Vlad Mugur, cel care l-a încurajat pe tot parcursul anilor de studiu. Piesa a fost un real succes, urmând ca în 1956 viitorul actor să finalizeze cu succes cursurile Institutului de Teatru, alături de alte nume mari care au revoluționat cinematografia și teatrul din România - „Generația de Aur”. 
În anul 1960, actorul și-a clădit o familie alături de mezzosoprana Iulia Buciuceanu, sora actriței Tamara Buciuceanu. Aceasta provine dintr-o familie de basarabeni, devenind imediat îndrăgostită de lirica românească, activând fără probleme în domeniul operei. Ca rezultat al acestei relații conjugale s-a născut fiul lor, Mihai, pe data de 30 septembrie 1964, cel care avea să interpreteze rolul lui Ionică din populara serie de filme „Liceenii”. 

În afară de rolurile memorabile de pe scena Teatrului Nottara, George Constantin avea să-și dedice o parte din carieră și filmului. Un rol memorabil l-a făcut în pelicula lui Lucian Pintilie „Reconsituirea”, filmul de debut al lui George Mihăiță și al regretatului Vladimir Găitan. A jucat și într-una din cele mai importante realizări cinematografice de după 1990, „Cel mai iubit dintre pământeni” (ecranizare după romanul cu același titlu al lui Marin Preda), alături de Ștefan Iordache.

O relație specială a avut cu colega sa de teatru Liliana Tomescu (vedeta din „Adio, Charlie!”). Aceasta rememora la un moment dat: „Cât despre colegii de teatru, mă bucură să-ți spun că am jucat foarte mult cu George Constantin. Foarte mare actor! Cu George aveam o comunicare ne-mai-po-me-ni-tă! La fiecare spectacol ne înțelegeam din priviri! Era un fel de duel intre noi. Care ajunge mai sus cu performanța, cu interpretarea rolului pe care-l atacam în acea seară! Dintre toate spectacolele în care am jucat cu el, cel mai cunoscut și poate cel mai longeviv a fost "Pygmalion" - piesa nemuritoare a lui Bernard Shaw. După fiecare spectacol, după ce se domoleau tunetele de aplauze din sală, rămași dincolo de cortină, noi ne faceam unul altuia câte o adâncă plecaciune în semn de omagiu pentru performanța celuilalt”. Dacă între cei doi va fi fost și altceva asta va rămâne pe veci ascuns dincolo de cortină...
Marele actor a urcat pentru ultima oară pe scena teatrului în 1994, jucând rolul lui Harpagon în piesa „Avarul” de Molière.

Finalul vieții a fost unul nedrept. George Constantin, alături de soția sa, Iulia Buciuceanu, și fiul, Mihai Constantin, a locuit aproape întreaga viață într-o casă naționalizată, repartizată cândva de comuniști. Revoluția din 1989 și schimbările din societatea anilor 90 l-au pus în postura de a se lupta cu un sistem dur. Actorul fusese pus în fața situației de a fi dat afară din casa în care a locuit decenii întregi. Sub amenințarea evacuării forțate, dar și în urma unor probleme de sănătate, George Constantin nu a mai făcut față presiunilor. În 30 aprilie 1994 avea să plece din această lume trist și mâhnit, la doar 60 de ani.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro