Dan Spătaru a fost nu doar un mare cântăreț, cu un respect imens pentru scena pe care a slujit-o cu har decenii la rând, din epoca „Măicuța mea, îți mulțumesc” până la „Drumurile noastre”, dar și un bărbat seducător după care au oftat nu puține femei sensibile din România și nu numai. (Este cunoscută povestea sa romantică de tinerețe cu actrița rusoaică Natalia Fadeeva. După ce au jucat împreună în co-producția „Cântecele mării”, cei doi au avut o scurtă aventură, întreruptă violent de soțul artistei, un cunoscut cosmonaut sovietic, care l-a amenințat cu pistolul pe cântărețul român.)

Până să-și găsească iubirea sa de o viață - distinsa doamnă Sid(oni)a, care l-a vegheat cu devotament până în ultimele sale clipe - seducătorul Dan Spătaru a zburat, cum se spune, din floare în floare. Una dintre frumusețile cu care a făcut o vreme pereche a fost o colegă de scenă, Pompilia Stoian, care a făcut senzație la festivalurile muzicale din a doua parte a anilor 60 cu piesa „Prieten drag”, despre care mulți au speculat că ar fi fost o dedicaie specială pentru însuși Dan Spătaru.
Peste ani, Pompilia Stoian a negat cu jumătate de gură relația, afirmând: „„Ne-am iubit platonic, însă ne-am iubit! Și acum păstrez ursulețul alb pe care mi l-a dăruit atunci”, Însă, până la urmă, în anul 1968, Pompilia s-a căsătorit cu un alt bărbat, neamțul Till, pe care l-a urmat în Germania. Dan Spătaru a suferit enorm după dragostea pierdută: „Am auzit de la o bună prietenă a mea că, în ziua în care m-am căsătorit, Dan a fost la biserica unde urma să aibă loc evenimentul -Biserica Amzei Era răvășit și vorbea cu voce tare: „Pe mine cui mă lași?”. Eu nu am știut nici măcar că a fost acolo”,
Culmea, după numai trei ani, Pompilia avea să înțeleagă că a făcut o mare greșeală și s-a despărțit de primul ei soț. Dar er prea târziu și prea departe ca să se refacă vechea relație.
„M-am gândit pentru un moment să mă întorc în țară, dar eram orgolioasă și nu aș fi putut să apar cu coada iîntre picioare. Așa că am rămas în Germania”. Au trecut niște ani și Pompi, cum o alintau apropiații, a devenit doamna Lemperle fiindcă s-a măritat din nou cu un medic stomatolog, căruia i-a dăruit o fetiță – Dominique – și alături de care are și acum un mariaj tihnit. Viața în străinătățuri a fost plină de satisfacții profesionale. Cântăreața și-a continuat cariera muzicală cu turnee naționale și internaționale și a inregistrat disc după disc.  La un moment dat, însă, a ales să devină profesor de limbi străine, dar si-a continuat pasiunea pentru artă, învățându-și elevii actorie și cucerind cu dei diferite premii.
Pompilia Stoian a fost descoperită pe scena unui cămin cultural în cadrul unui festival studențesc. În 1966, cântăreața a fost revelația Festivalului de la Mamaia cu piesa „Prieten drag”, compusă de Radu Șerban, pe textul lui Constantin Cârjan. Pentru a linisti publicul entuziasmat, a fost nevoită să încalce regulamentul concursului și a decis să facă un bis, aplaudat la scenă deschisă.
Viitoarea artistă s-a născut pe 20 martie 1943, la Bucureşti. A crescut într-o casă din Strada Educaţiei nr. 40, ce se afla vizavi de Spitalul Colentina în apropiere de strada Lizeanu. Din păcate, clădirea a fost demolată. Tatăl său, Emil Stoian era topograf şi, înainte de venirea regimului comunist, fusese ofiţer în armata regală (din cauza acestui fapt a făcut şi un an de închisoare). Mama sa, pe care o chema tot Pompilia, era casnică şi era înzestrată cu mult talent artistic. Constanţa Contescu, bunica maternă, împreună cu mama şi sora mamei, Maria, cântau foarte frumos. Pompiliu Contescu, bunicul matern, era sculptor de mobilă de lemn şi cânta la vioară. De la vârsta de 4 ani, Pompilia Stoian a început să înveţe limba germană. Copil fiind, a studiat pianul şi baletul. De asemenea, a cântat şi în Corul de Copii Radio.
Într-un interviu din 2011 acordat revistei Formula AS, Pompilia Stoian mărturisea nostalgic: „… Întânirea mea cu muzica s-a petrecut însă mult mai devreme, în copilărie. Bunica, mama şi sora mamei aveau obiceiul să cânte aproape în fiecare seară, pe mai multe voci. Alegeau cu predilecţie romanţe sau cântece vechi, de care îşi aducea aminte bunica. Mama cânta la muzicuţă, se râdea cu poftă, se povesteau anecdote…Vărul meu, Dan, şi cu mine, stăteam cu gurile căscate de admiraţie. Mama şi mătuşa (Maria n.n.) erau soliste în corul CFR – mama altistă, matuşa soprană. Trăiam emoţii incredibile când le vedeam şi le ascultam în spectacole. Cred că aveam 6 ani când am cântat pentru prima oară pe scenă cântecul „Vara, vara, primăvara”. Ştiu că-mi plăcea foarte mult să cânt. Mama avea ureche absolută şi era foarte atentă să intonez corect. În plus, aveam o voce cu un volum pe care îl foloseam la maximum. Când ma jucam pe strada cu copiii, vocea mea se ridica din grup, traversa pereţii, ajungea pâna la urechile mamei, iar ea, agitată, iesea din casă, ca să-mi atragă atenţia că, dacă nu micşorez volumul… s-ar putea să răguşesc. Pe tata nu l-am auzit niciodată cântând, dar era un mare admirator al concertelor ad-hoc pe care le dădeau bunica, mama şi mătuşa….”

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro