Actrița Tora (Teodora) Vasilescu și regizorul (și romancierul) Mircea Daneliuc sunt doi mari artiști contemporani, care au realizat împreună câte va filme de excepâie, între care „Proba de microfon” (1981), au fost o vreme căsătoriți dar, apoi, au divorțat, dovedindu-se două temperamente incompatibile.

Tora Vasilescu s-a născut în anul 1951 la Tulcea și a avut parte de o copilărie în care perioadele idilice au fost dublate de episoade cumplite: „Bunica a fost prima dragoste necondiţionată, pentru că între 3 şi 5 ani jumate am crescut la ea. Avea ghiocei în grădină. M-am dus odată în vizită în satul Iazurile din judeţul Tulcea, la casa unde am copilărit, iar vizavi e un cimitir. Am intrat să aprind o lumânare la bunica şi, când am ajuns la mormânt, am găsit un singur ghiocel. (...)Mama, care era pe jumătate rusoaică, lucra şi locuia la Palas, în Constanţa, unde erau ferme mari. Venise odată în vizită la ţară, dar nu ştiam că era acolo şi mi-a povestit că plângeam după colţul casei că nimeni nu mă iubeşte, că mama m-a părăsit. Nu înţelegeam că ea trebuia să câştige bani. Copilăria mi se pare acum un loc inaccesibil. (...) Tata, care se numise Wagner, a fost un om generos. El era de origine germană şi şi-a schimbat numele după ce s-a întors din URSS, din Donbas, unde a fost închis într-un lagăr. Avea un comportament specific educaţiei germane: „Ein Mann, ein Wort“/ „Un om, un cuvânt“. M-a învăţat corectitudinea, bunul simţ, disciplina şi curăţenia. Făcea şi lecţiile cu mine. (...)Mulţi nemţi născuţi în Dobrogea au fost deportaţi. Tata avea 17 ani atunci. Trebuia să plece o soră cu trenul, dar au făcut schimb în ultimul moment. Îmi povestea şi cum mâncau doar coji de cartofi în lagăr. S-a îmbolnăvit acolo şi a murit aici la 39 de ani de cancer la plămâni, când eu aveam doar 14 ani. În ultima vreme, îi făcusem injecţii cu morfină...”
Tora Vasilescu a vrut să dea la Teatru după ce, elevă de liceu fiind, în 1969 a luat locul I pe țară, recitând o poezie  de Ana Blandiana: „„Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă/ Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr“. Proba principală la teatru era recitarea şi, luând medalia de aur, Tora era sigură că o să intre la IATC la Bucureşti. Dar... „Erau cinci locuri şi am fost a şasea. Intrase fata prim-secretarului de la Braşov”. A fost, însă, remarcată și, imediat, a ajuns la teatrul din Satu Mare, ca un fel de premiu de consolare: „Pentru că n-am intrat la facultate, eu, Virginia Rogin şi încă cineva am fost invitate la Teatrul din Satu Mare. În anul ăla, am jucat cinci roluri principale într-o stagiune. Am luat şi salariu, mi-au dat şi o garsonieră”. Apoi, s-a produs dezastrul: „Atunci am avut un prieten de origine maghiară cu care era să mă căsătoresc. După aia, el a plecat în Israel. Şi eu am rămas însărcinată....”. 
Înaintea plecării la Satu Mare, depusese însă actele pentru a se căsători cu Charlie, un cetățean american, pe care îl prezentase și familiei, la Tulcea, dar la care a renunțat, pentru că mirajul scenei era mult mai puternic, dar și pentru că iubitul din USA putea avea probleme cu autoritățile țării sale, fiindcă lșucrase într-un serviciu secret al US Army.
...Mai târziu, s-a căsătorit cu marele regizor Mircea Daneliuc, cu care a și lucrat foarte mult în filme, ceea ce nu a scutit-o de episoade pline de echivoc, precum celebra scenă a sărutului cu Ștefan Iordache dintr-un film: „Eram la filmări la „Glissando“, pe care îl regiza Daneliuc, soţul meu de-atunci. Trebuia să sar dintr-un birou întunecat, să-l surprind pe Iordache şi să-l sărut. Îmi aduc aminte că Daneliuc era lângă mine şi mă tot împingea să înaintez. Mi-am zis: „Dacă joc prea bine, cine ştie ce o să gândească soţul, dar, dacă nu fac bine, filmăm încă o dată“. Şi am sărit. Ştefan, care era o persoană pudică, nu se aştepta – numai când mai bea era mai dezinvolt. A fost surprins şi a uitat replica. Noi eram prieteni de familie cu el şi soţia, Mihaela Toniţa...”.
După divorțul de Mircea Daneliuc, s-a recăsătorit cu Alain Vrdoljak, cetățean francez de origine croată.
...Mircea Daneliuc, primul ei soț, se născuse pe 7 aprilie 1943, dintr-o mamǎ catolicǎ și un tatǎ creștin ortodox, la Hotin, în Basarabia. După 1944, când Uniunea Sovietică ocupă din nou Basarabia, familia se refugiazǎ în România. Rudele rǎmase în ținutul cedat rușilor intră în procesul de „purificare etnică” și sunt deportate și exterminate în lagǎrele din Siberia. Mai târziu, autorul se va ocupa de aceste destine în romanul „Strigoi fǎrǎ Țarǎ". La Câmpulung Moldovenesc, este exmatriculat din liceu fiindcă îl ia la pumni pe un coleg care îl înjurase. Întâmplător, era fiul primului secretar PCR al județului...
Se transfeă, totuși, la alt liceu și, la absolvire, renunță la planurile de a intra la Medicină și dă la Teatru, dar pică,m având „origini nesănătoase”. Intră la Franceză. După alte eșecuri, este admis la Teatru abia în 1965, la secția Regie de film. Ca regizor, este văzut ca un personaj inconfortabil, într-o continuă luptă cu cenzura comunistă. Filme ca „Vânătoarea de vulpi”, „Croaziera”, „Proba de microfon”, „Iacob” sau „Glissando” reprezintă tot atâtea lupte istovitoare cu cenzura ideologică. După 1989, când își făcuse deja mulți dușmani în lumea filmului, peliculele sale continuă să apară dar sunt, în general, ignorate, intrate fiind într-un consens general al tăcerii. Se refugiază în lumea scrisului, romanele sale autobiografice atrăgând și mai multă ostilitate din partea confraților, care se regăpsesc în aceste pagini în portrete deloc flatante...
Pe plan personal, după divorțul de Tora Vasiklescu, se recăsătorește cu mai actrița Cecilia Bârbora, mai tânără ca el cy douăzeci de ani.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro