Teatrul și filmul românesc au avut în George Motoi un slujitor de seamă, care s-a ilustrat în peste 100 de roluri, între care cel titular din filmul „Marele singuratic” din 1977, ecranizare a romanului omonim al lui Marin Preda, rămâne unul de referință....Cea mai ciudată poveste de dragoste din teatrul românesc - marele actor George Motoi și frumoasa Cezara Dafinescu au întrerupt o căsnicie de durată, pe fondul unor zvonuri malițioase, apoi fiecare și-a refăcut viața sentimentală, ea cu un milionar, el cu o fostă studentă, mai tânără cu 34 de ani...
Familia lui George Motoi (născut pe 22 ianuarie 1936, în localitatea Kardam, din Cadrilater – dispărut pe 4 martie 2015) s-a refugiat în România după cedarea Dobrogei de Sus în vara tragică a anului 1940. Cursurile primare le face în comuna Dudești, din județul Brăila, acolo unde s-au stabilit părinții lui după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila dar și, în paralel, frecventează Școala Populară de Artă din același oraș.
Deși, nimeni nu-i dădea vreo șansă, în anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A absolvit cursurile de aici în 1958, la clasa profesoarei Irina Răchițeanu-Șirianu. După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Se transferă apoi la Teatrul din Bacău, unde are o primă mare realizare, jucând rolul titular din „Don Carlos” de Schiller.Este remarcat în turneele făcute la București ca un strălucit interpret Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare, în regia marelui Vlad Mugur, alături de care pleacă în 1964 la Teatrulu Național din Cluj, unde Interpretarea rolului „Caligula” din piesa lui Albert Camus îl consacră definitiv. Radu Beligan îl invită să vină la Teatrul Național din București, ofertă acceptată, mai ales că primul său mentor, Vlad Mugur, pleacă din țară și se stabilește în Occident. În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu, pentru care a jucat în patru filme importante: "Serata" (1971), "Trecătoarele iubiri" (1974), "Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu" (1979), "Liniştea din adâncuri" (1982). Lăpuşneanu este unul dintre rolurile cele mai importante pe care le-a avut în cinematografie. Un alt film de neuitat este "Adela" (1985), al lui Mircea Veroiu, unde l-a interpretat pe medicul Emil Codrescu, de care se îndrăgosteşte tânăra Adela (Marina Pricopie), rol pentru care a primit Marele Premiu al Festivalului de la San Remo.
Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrița Cezara Dafinescu, împreună cu care are o fiică. După divorțul de Cezara, George Motoi s-a recăsătorit cu mai tânăra actrița Gigliola Brăileanu. A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București, ambele femei din viața lui participând la ceremonia funerară. După numai doi ani, Giliola a încetat subit din viață, iar fiica actorului a pierdut procesul de moștenire cu mama mamei sale vitrege....
Biografia sentimentală a lui George Motoi rămâne marcată de relația, uneori exagerat de tumultuoasă, cu colega sa de teatru, Cezara Dafinescu (fiica unui general din Sibiu), una dintre cele mai frumoase femei din România ale anilor 70-80, celebră pentru ochii săi albaștri, absolut tulburători. Dar aveau temperamente diferite - el introvertit, ea extrovertită... „Sigur că l-am iubit pe George într-un fel anume. Eram mai tânără decât el / cu 12 ani/. Căsnicia a fost extraordinară, dar a fost acea căsnicie dintre doi oameni cu temperamente diferite. George este foarte sobru, foarte rece, cel puţin cu mine... De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim și aievea și să formăm un cuplu, în viață și mai târziu, și pe scenă. El a fost «Făt Frumosul» pe care îl așteaptă orice fată să vină pe un cal alb. Îi voi fi mereu recunoscătoare, pentru tot ce mi-a dat. Nu știu când și cum s-a stins dragostea noastră...” După 23 de ani, Cezara l-a părăsit pe Motoi și s-a recăsătorit cu potentul om de afaceri Gelu Fronea. Dar nu a avut parte de prea multă fericire, fiindcă acesta și-a pierdut viața în 2003, într-un stupid accident de motocicletă, când rula cu doar 60 km/h. După divorţul din 1997, George Motoi s-a recăsătorit cu Giliola Brăileanu, actriţă şi ea a Teatrului Naţional din Bucureşti, mai tânără cu 34 de ani. De altfel, înainte de a-i fi soţie, Giliola i-a fost mai întâi studentă.
Timp de 15 ani, Cezara Dafinescu i-a fost parteneră de scenă lui Florin Piersic. "Oamenii ne iubeau atât de mult, încât şi atunci când eu, jucând-o pe Wanda, amanta lui Mircea, Florin Piersic, în «Gaiţele», mă aplaudau, deşi n-ar fi trebuit, pentru că eu o jucăm pe amantă... în sală erau numai soţii, dar ele mă plăceau pe mine, într-un rol de amantă..”, spune celebra actriţă. „Florin mi-a cerut la un moment dat să-l las pe George şi să mă mărit cu el, dar eu râdeam şi nu l-am luat niciodată în serios!”
În 1997, revista VIP - reluată în 2015 de site-ul Wowbiz.ro - dezvaluia ca adevaratul motiv al separarii dintre Motoi si Dafinescu ar fi fost infidelitatea Cezarei: "Cu toate ca, in aparenta, mariajul parea o continua luna de miere, incet-incet el s-a erodat. Barfele despre legaturile extraconjugale ale Cezarei au facut ani in sir deliciul lumii mondene bucurestene”. Revista evoca si o legatura extraconjugala care i-ar fi avut protagonisti pe Cezara Dafinescu si un alt actor cunoscut, Costel Constantin: "Superba actrita a fost acuzata ca i-ar fi sedus pe unii dintre partenerii ei de teatru si film printre "victime" numarandu-se si cunoscutul actor Costel Constantin. Una dintre scenele cele mai penibile a avut-o ca protagonista pe sotia lui Costel Constantin, Mihaela, care, recunoscuta pentru gelozia ei, i-a cerut directorului de atunci al teatrului sa intrerupa reprezentatiile cu piesa “Campionul” unde sotul ei juca alaturi de Cezara. Mihaela a mers pana intr-acolo incit a cerut interzicerea turneelor cu acest spectacol deoarece, credea ea, Cezara si Costel ar fi continuat actiunea spectacolului si mai tirziu, in camera de hotel".
Cezara i-a adresat o scrisoare emoționantă la dispariția lui George Motoi survenită pe data de 4 martie 2015: „Totul în viaţă vine pe neaşteptate şi aşa se întâmplă până la sfârşitul ei! ...De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim şi aievea şi să formăm un cuplu, în viaţă şi mai târziu şi pe scenă. El a fost «Făt Frumosul» pe care îl aşteaptă orice fată să vină pe un cal alb… Şi, pentru că era mai matur decât mine (12 ani), în mare parte mi-a modelat cariera cu experienţa lui. Alături de el am învăţat că adevărata inteligenţă este asemenea unui izvor, de-a pururi nou, fermecat, adevărata inteligenţă este mereu copleşită de uimire.
Am învăţat de la el că libertatea nu este dreptul de a face ce vrei, ci de a face ceea ce se cuvine. Ea este asumarea unui risc. Înseamnă răspundere, şi de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. Dar, mai cu seamă, George m-a învăţat că în teatru trebuie să intri pe uşa din faţă.
Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru tot ce mi-a dat, dar… Sentimentele noastre, chiar şi cele mai puternice, mor… şi te uiţi la femeia care ai fost acum câţiva ani cu indiferenţa şi curiozitatea cu care priveşti o femeie străină.
Nu ştiu când şi cum s-a stins dragostea noastră. Destinul nostru atârnă de un gest, de un cuvânt, la început cel mai mic efort este de ajuns să-l ţină în loc, apoi trebuie să pui în mişcare un mecanism gigant. Cum spunea André Maurois în «Climate»: «Bănuielile cuibărite în sufletul cuiva, aşezate în şir ca minele una după alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive.» O mare dragoste nu reuşeşte să lege de tine fiinţa iubită, dacă nu ştii în acelaşi timp să-i umpli viaţa cu o bogăţie de sentimente mereu reînnoite.
Cu George am rămas prietenă. Suntem doi oameni care s-au iubit cândva, au un copil împreună şi nu e vina noastră dacă sentimentele s-au mai schimbat cu trecerea anilor. A-l renega pe George ar însemna să mă reneg pe mine, pentru că într-o perioadă a vieţii mele, el a fost ALESUL. Drum bun dragul meu, porneşte cu lumina spre stele şi IARTĂ-MĂ! EU TE-AM IERTAT DE MULT! Cezara“.
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Familia lui George Motoi (născut pe 22 ianuarie 1936, în localitatea Kardam, din Cadrilater – dispărut pe 4 martie 2015) s-a refugiat în România după cedarea Dobrogei de Sus în vara tragică a anului 1940. Cursurile primare le face în comuna Dudești, din județul Brăila, acolo unde s-au stabilit părinții lui după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila dar și, în paralel, frecventează Școala Populară de Artă din același oraș.
Deși, nimeni nu-i dădea vreo șansă, în anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A absolvit cursurile de aici în 1958, la clasa profesoarei Irina Răchițeanu-Șirianu. După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Se transferă apoi la Teatrul din Bacău, unde are o primă mare realizare, jucând rolul titular din „Don Carlos” de Schiller.Este remarcat în turneele făcute la București ca un strălucit interpret Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare, în regia marelui Vlad Mugur, alături de care pleacă în 1964 la Teatrulu Național din Cluj, unde Interpretarea rolului „Caligula” din piesa lui Albert Camus îl consacră definitiv. Radu Beligan îl invită să vină la Teatrul Național din București, ofertă acceptată, mai ales că primul său mentor, Vlad Mugur, pleacă din țară și se stabilește în Occident. În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu, pentru care a jucat în patru filme importante: "Serata" (1971), "Trecătoarele iubiri" (1974), "Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu" (1979), "Liniştea din adâncuri" (1982). Lăpuşneanu este unul dintre rolurile cele mai importante pe care le-a avut în cinematografie. Un alt film de neuitat este "Adela" (1985), al lui Mircea Veroiu, unde l-a interpretat pe medicul Emil Codrescu, de care se îndrăgosteşte tânăra Adela (Marina Pricopie), rol pentru care a primit Marele Premiu al Festivalului de la San Remo.
Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrița Cezara Dafinescu, împreună cu care are o fiică. După divorțul de Cezara, George Motoi s-a recăsătorit cu mai tânăra actrița Gigliola Brăileanu. A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București, ambele femei din viața lui participând la ceremonia funerară. După numai doi ani, Giliola a încetat subit din viață, iar fiica actorului a pierdut procesul de moștenire cu mama mamei sale vitrege....
Biografia sentimentală a lui George Motoi rămâne marcată de relația, uneori exagerat de tumultuoasă, cu colega sa de teatru, Cezara Dafinescu (fiica unui general din Sibiu), una dintre cele mai frumoase femei din România ale anilor 70-80, celebră pentru ochii săi albaștri, absolut tulburători. Dar aveau temperamente diferite - el introvertit, ea extrovertită... „Sigur că l-am iubit pe George într-un fel anume. Eram mai tânără decât el / cu 12 ani/. Căsnicia a fost extraordinară, dar a fost acea căsnicie dintre doi oameni cu temperamente diferite. George este foarte sobru, foarte rece, cel puţin cu mine... De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim și aievea și să formăm un cuplu, în viață și mai târziu, și pe scenă. El a fost «Făt Frumosul» pe care îl așteaptă orice fată să vină pe un cal alb. Îi voi fi mereu recunoscătoare, pentru tot ce mi-a dat. Nu știu când și cum s-a stins dragostea noastră...” După 23 de ani, Cezara l-a părăsit pe Motoi și s-a recăsătorit cu potentul om de afaceri Gelu Fronea. Dar nu a avut parte de prea multă fericire, fiindcă acesta și-a pierdut viața în 2003, într-un stupid accident de motocicletă, când rula cu doar 60 km/h. După divorţul din 1997, George Motoi s-a recăsătorit cu Giliola Brăileanu, actriţă şi ea a Teatrului Naţional din Bucureşti, mai tânără cu 34 de ani. De altfel, înainte de a-i fi soţie, Giliola i-a fost mai întâi studentă.
Timp de 15 ani, Cezara Dafinescu i-a fost parteneră de scenă lui Florin Piersic. "Oamenii ne iubeau atât de mult, încât şi atunci când eu, jucând-o pe Wanda, amanta lui Mircea, Florin Piersic, în «Gaiţele», mă aplaudau, deşi n-ar fi trebuit, pentru că eu o jucăm pe amantă... în sală erau numai soţii, dar ele mă plăceau pe mine, într-un rol de amantă..”, spune celebra actriţă. „Florin mi-a cerut la un moment dat să-l las pe George şi să mă mărit cu el, dar eu râdeam şi nu l-am luat niciodată în serios!”
În 1997, revista VIP - reluată în 2015 de site-ul Wowbiz.ro - dezvaluia ca adevaratul motiv al separarii dintre Motoi si Dafinescu ar fi fost infidelitatea Cezarei: "Cu toate ca, in aparenta, mariajul parea o continua luna de miere, incet-incet el s-a erodat. Barfele despre legaturile extraconjugale ale Cezarei au facut ani in sir deliciul lumii mondene bucurestene”. Revista evoca si o legatura extraconjugala care i-ar fi avut protagonisti pe Cezara Dafinescu si un alt actor cunoscut, Costel Constantin: "Superba actrita a fost acuzata ca i-ar fi sedus pe unii dintre partenerii ei de teatru si film printre "victime" numarandu-se si cunoscutul actor Costel Constantin. Una dintre scenele cele mai penibile a avut-o ca protagonista pe sotia lui Costel Constantin, Mihaela, care, recunoscuta pentru gelozia ei, i-a cerut directorului de atunci al teatrului sa intrerupa reprezentatiile cu piesa “Campionul” unde sotul ei juca alaturi de Cezara. Mihaela a mers pana intr-acolo incit a cerut interzicerea turneelor cu acest spectacol deoarece, credea ea, Cezara si Costel ar fi continuat actiunea spectacolului si mai tirziu, in camera de hotel".
Cezara i-a adresat o scrisoare emoționantă la dispariția lui George Motoi survenită pe data de 4 martie 2015: „Totul în viaţă vine pe neaşteptate şi aşa se întâmplă până la sfârşitul ei! ...De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim şi aievea şi să formăm un cuplu, în viaţă şi mai târziu şi pe scenă. El a fost «Făt Frumosul» pe care îl aşteaptă orice fată să vină pe un cal alb… Şi, pentru că era mai matur decât mine (12 ani), în mare parte mi-a modelat cariera cu experienţa lui. Alături de el am învăţat că adevărata inteligenţă este asemenea unui izvor, de-a pururi nou, fermecat, adevărata inteligenţă este mereu copleşită de uimire.
Am învăţat de la el că libertatea nu este dreptul de a face ce vrei, ci de a face ceea ce se cuvine. Ea este asumarea unui risc. Înseamnă răspundere, şi de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. Dar, mai cu seamă, George m-a învăţat că în teatru trebuie să intri pe uşa din faţă.
Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru tot ce mi-a dat, dar… Sentimentele noastre, chiar şi cele mai puternice, mor… şi te uiţi la femeia care ai fost acum câţiva ani cu indiferenţa şi curiozitatea cu care priveşti o femeie străină.
Nu ştiu când şi cum s-a stins dragostea noastră. Destinul nostru atârnă de un gest, de un cuvânt, la început cel mai mic efort este de ajuns să-l ţină în loc, apoi trebuie să pui în mişcare un mecanism gigant. Cum spunea André Maurois în «Climate»: «Bănuielile cuibărite în sufletul cuiva, aşezate în şir ca minele una după alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive.» O mare dragoste nu reuşeşte să lege de tine fiinţa iubită, dacă nu ştii în acelaşi timp să-i umpli viaţa cu o bogăţie de sentimente mereu reînnoite.
Cu George am rămas prietenă. Suntem doi oameni care s-au iubit cândva, au un copil împreună şi nu e vina noastră dacă sentimentele s-au mai schimbat cu trecerea anilor. A-l renega pe George ar însemna să mă reneg pe mine, pentru că într-o perioadă a vieţii mele, el a fost ALESUL. Drum bun dragul meu, porneşte cu lumina spre stele şi IARTĂ-MĂ! EU TE-AM IERTAT DE MULT! Cezara“.