Ar fi interesant de calculat măsura (eventual, exprimată în procente) în care se suprapune sfera celor mai ieftine produse de bună calitate cu sfera celor mai bune produse ieftine…
Azi, unul dintre visele de aur ale românului de rînd este să își poată lua un concediu mai lung (eventual, de vreo două-trei luni) ca să poată pleca în străinătate… la muncă.
Bazele solide ale economiei de tip american: risipa, mitul abundenței nelimitate și cumpăratul pe datorie.
Brânză bio, produsă tradițional, după regulamente UE…
Ca să ierți, trebuie să înțelegi. Sau cel puțin să încerci să înțelegi…
Când ajungi să te înăcrești într-ale vieții, vine un moment când nu-ți mai vine să „ieși în tîrg“ de silă că o să vezi tot mutrele alea; dar tristețea mare e când vine momentul (recte, etatea) la care ți-e frică să mai ieși pentru că (știi că) n-o să mai vezi chipurile respective…
Când ești între două vîrste, este de dorit să fii (sau măcar să te simți) ceva mai aproape de prima vîrstă decât de cealaltă.
Când ridici o problemă deosebit de grea, ai mare grijă să nu îți cadă drept pe bombeu.
Când te reinventezi, ce O.S.I.M. îți eliberează dovada aferentă?
Capul în nori al savanților (cu sau fără ghilimele) și al visătorilor constituie, în realitate, baza fiabilă a mai tuturor invențiilor vitale pentru bunăstarea – între alții – a pragmaticilor…
Câteodată prostul te uimește prin cantitatea de prostie pe care o exhibă sau o exală (ba chiar și prin calitatea ei), aproape la fel ca un savant care își demonstrează știința. Deosebirea fundamentală dintre prost și savant este că primul nici măcar n-a depus vreun efort notabil ca să și acumuleze prostia respectivă – însușire de care e mîndru pe bună dreptate… Așadar, prostul nici măcar nu trebuie să se străduiască să fie modest! Necum să fie… cum e!
Ce imaginație poetico-sinestetică trebuie să aibă unii degustători (de meserie)! Ăia care simt – în vin, bere, whisky sau cidru – notefructate, de mosc, de cedru, de fîn, de citrice, catifelate…
Ce lipsă crasă de pricepere, ce scăpare de-a dreptul ciudată, ce neglijență incredibilă și cu totul condamnabilă! Să lași tu, Hollywood, după ce ai făcut Omul-Păianjen, Omul-Liliac, Femeia-Pisică (fiecare cu seria I, II și III), netratată problema Omului-Broască, a Omului-Șobolan, a Omului-Rechin ori a Omului-Arici! Păi se poate?
Ce zicea, prin antichitate, unul care nu era chiar sărac: „Nu există formă de guvernămînt mai degenerată decât aceea în care cei bogaţi sînt socotiţi totodată cei mai buni“ (Cicero).
Cehov (plagiat – creator – de „Murphy“): „…acel sentiment neliniştitor care se poate asemui cu o ladă mare plină de porţelanuri: le despachetezi uşor, dar nu mai poţi să le aşezi la loc exact aşa cum au fost“.
Cele mai bune scrieri umoristice sînt, de fapt, scurte tratate de psihologie aplicată sui generis.
Cinismpopular: „N-a stricat Dumnezeu două case (cu ăștia doi)“; „Când vrea Domnu’ cu săracu’, dintr-o bubă-i umple capu’…“; „La omu’ sărac / Nici boii nu trag / Și-i mai cade și codru’ de pâine-n ___“ etc.
Citat absolut autentic, dintr-un interviu luat la TV unui om de afaceri grec (născut în România), amabil și destul de încântat de sine, care, pe la începutul anilor 1990, avea ceva treabă pe aici: „Știți, spre deosebire de voi, la noi, aici, în Occident… (!?!)“…
Concurența este, fără îndoială, un factor de progres. Dar nu și concurența de dragul concurenței.
Copiii maturizați de lipsuri și necazuri înainte de vreme – răni pe fața Pămîntului.
Marii creatori: „ratați“ geniali.
Cred că prima convenție (cultural-literară) care mi-a zdruncinat convingerile „realiste“ de copil de școală a fost deslușirea (cam brutală oarecum, din câte îmi amintesc) a faptului că, în realitate, Nică a’ lui Ștefan a’ Petrei Ciubotarul nu este Ion Creangă (!), ci un personaj al scriitorului Ion Creangă… Și, cam tot în perioada respectivă (recte, prin clasa a șasea), același profesor de română ne-a mai zdruncinat o convingere – de ordin moral-politic, de data asta: Baiazid, „partenerul de dialog“ al lui Mircea cel Bătrân din Scrisoarea III, nu putea, nu avea cum să fie patriot, pentru simplul motiv că era un simplu cuceritor! (E ca și cum l-ai crede pe cuvînt pe un violator când se jură că a comis-o din dragoste…)
Cu ocazia alegerilor, Poliția Română (sau M.A.I.) ne sfătuiește să păstrăm secretulvotului… Vorba este: când? Înaintea votării, în timpul votării sau după votare? (Și mai apoi… să păstrăm secretul față de cine?)…
Cucerire, biruinţă, descălecat – sau când furtul prin violenţă, tîlhăria adică, se transformă, retrospectiv, în eroism şi epopee istorică.
Culmea reclamei comerciale peremptorii: „Sîntem singurii, dar și cei mai buni!“… QED…
Cultură contemporană: „Ziua internațională a bătăii cu perne“.
Cum naiba să mai judece și să mai simtă normal niște copii și niște adolescenți sau tineri furajați încontinuu cu făcături cinematografice precum [transcriu, strict autentic, o secvență transversală reprezentativă din programul TV al zilei de 25.07.2017]: Mumia – Inferno – Hostel: Căminul ororilor 2 – Bula temporală? Am ajuns să tînjesc după un simplu Mardare și Lenuța!
Dacă încerci să te concentrezi exclusiv asupra prezentului, riști să pățești ca personajul interpretat de Jerry Lewis (în filmul Living It Up – 1954), care amețea de fiecare dată când încerca să privească la fiecare dintre ferestrele trenului expres care trecea, o dată pe zi, prin gara unde el era un fel de distribuitor sau manipulant.
Dacă pentru un personaj al lui Dostoievski imaginea concretă a lumii de dincolo era o cămară prăfuită și înghesuită, plină de pînze de păianjeni, pentru mine imaginea asta se reduce la prima mea revelație intuitivă asupra morții – cam naivă, e drept, dar visceral-dureroasă: cărămizile înnegrite din groapa, proaspăt redeschisă, care urma s-o primească pe Țața Maria, sora lui Ticu’ Stică (tata-mare); eu aveam atunci puțin peste cinci ani…
Dacă ții bucuria în tine, ești egoist; dacă răspîndești suferința și nefericirea către ceilalți, tot egoist se numește că ești.
Dacă vrei să nu ai surprize, așteaptă-te la orice! Mai ales la lucruri rele…
Dacă, de mic și încontinuu, îți vezi lungul nasului, riști să capeți strabism (prea) de tânăr.
Datul din coate este cel mai bun stil de înot în șuvoiul vieții – deși, e drept, în aval…
De la o vîrstă încolo, nu mai vorbești despre propria ta sănătate, ci despre lipsa ei.
De obicei, inteligența, exprimată verbal, suferă de neajunsul – oricum, relativ – al superficialității!
Definițiile și regulile cele mai maleabile (ba chiar și cele mai ductile) sînt cele care conțin cuvinte și expresii ca: unii / unele, câțiva / câteva, anumiți / anumite, de regulă, sînt cazuri în care, în cazul în care…
Deosebirea dintre o zi ploioasă (și interminabilă) de vară și o zi ploioasă (și interminabilă) de toamnă: prima este tristă, pe când a doua este (de-a dreptul) deprimantă.
Destinul naţiunilor mici – între lamentare şi orgoliu…
Dictatură personală: „Ce nu vreau să știu nu există!“
Din păcate (sau poate nu?), cu toții tindem să ajungem – fiecare în domeniul său de activitate – funcționari.
Discriminare etnico-rasială: şoferul de autobuz care nu lasă să urce, nedeschizîndu-le uşa din spate, o ceată de rrome… (Faptul mai mult ca sigur era că niciuna dintre ele nu se gîndise vreodată în viaţa ei să cumpere bilet de autotaxare).
După judecata neghioabă – dar democratică și plină de toleranță – a celor care au pus sub acuzație, ca rasist (și chiar au propus să se expurge) romanul Aventurile lui Huckleberry Finn, pe motiv că Mark Twain a folosit în zeci de rînduri cuvîntul nigger („negru“), ar însemna că și Creangă a fost rasist pentru că a scris Harap Alb, și Budai-Deleanu pentru că a scris Țiganiada, și Marlowe pentru că a scris The Jew of Malta, iar cuvintele iudă („trădător“) și muscal („birjar – de obicei, rus“) ar trimite spre atitudini antisemite și, respectiv, antirusești…
E deprimant când, ca om, cazi. Dar este tragic când cazi în tine.
Este minunat când școala se continuă (nu se termină!) prin profesiunea exercitată…
E omenește să fii urît – dar nu de toată lumea!
Este bine când vest-europenii te consideră „cetățean de rangul – sau gradul – al doilea“… Rău e când te consideră „cetățean de rangul al treilea“ – sau, Doamne ferește, mai jos…
Eşti un adevărat iubitor al animalelor (de casă) dacă poţi suporta (o parte din) capriciile şi stricăciunile unei pisici (sau ale unui căţel – mă îngrozesc la gîndul unei maimuţe, unui crocodil etc…)
Etnonime transformate, în timp și prin convenția neiertătoare a uzului, în porecle sau termeni injurioși: valah (spus de unguri românilor, odinioară – cu varianta originală, încă destul de actuală, büdos olah), mocan sau mocîrțan (folosit prin tradiție de către „sudiști“, adică de „Moromeți“, referitor la „ăia (mai) de la munte“ – la care, de obicei, li se răspundea cu vorbele cojan sau vlăscean pucios), ovrei, jidan sau tîrtan (spus de către „majoritari“ la adresa mozaicilor, a iudeilor) etc.… Cred că numărul etichetelor ăstora este la fel de mare ca și numărul zonelor „de contact“ dintre nații și etnii: „celălalt“ este mereu cel caraghios, suspect și ciudat, care blodogorește în loc să vorbească, se uită șpanchiu, e speriat de bombe, miroase și înjură urît și, în general, se poartă „ca nelumea“.
Exemplu de elitism în acţiune: individul care, după ce a citit articolele din România Liberă al regretatei Mioara Avram intitulate „Diversiunea â“ – în nr. 14389 (355), p. 4 și în nr. 14390 (356), p. 4 –, comentează, competent şi superior-critic: „Da, principial are dreptate doamna lingvist, dar folosirea lui â i-ar face pe oameni să mai gândească…“ (?!?)
Există cel puţin un domeniu al vieţii cotidiene în care albul poate părea funest: spitalul, medicina.
Există femei cărora tare le place să se afle într-o bucătărie bine utilată – cam cum îi place unui bricoleur (masculin, normal!) să fie într-un atelier bine echipat. Nu că ar avea vreunul dintre ei ce să caute pe acolo, la drept vorbind.
Există pe lume popoare prea mici ca să nu fie măcarnaționaliste. Iar noi, românii, ne cam numărăm – cu cinste, s-ar putea spune – printre ele.
Fără să știe ce e ăla regulament, poporul român a născocit snoava cu Păcală slugă la popă: cine se supăra primul, ăluia i se tăia nasul. Este, dacă stai să te gîndești, cea mai nimerită definiție a… regulamentului, ca suită de îngrădiri în esență (sau în majoritate) neprincipiale și cîrcotașe.
Globalizare: ceai de Ceylon ambalat în Polonia…, ii „românești“ made in China…, prim-miniștri români școliți în S.U.A.…
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
