Butaforismul: pui de butadă care, ajuns adult, s-a logodit cu un aforism. Și a sfîrșit ca butaforie.
Se știe că minciuna, dacă trebuie să fie cât de cât credibilă, trebuie să aibă cel puțin un (mic) sîmbure de adevăr… Altfel este pură mitomanie. Și se mai știe că, dacă tot te-ai apucat să minți, apoi trebuie să te ții cu simț de răspundere de minciuna spusă, să fii consecvent – cam ca ăia care s-au apucat serios de băutură.
Anticipare genială a ideii de manipulare și de… masificare-prin-diversiune, care, azi, se execută plenar și cu voioșie (și) de către mass media: „Editezi un mare ziar și răspîndești în străinătate un mesaj – mesajul pe care-ți cere să-l răspîndești în străinătate patronul tău, Sir Joseph Goldbug, îi înveți pe oameni numai ceea ce Sir Joseph Goldbug vrea să-i înveți. Se spune că va fi primit în rîndurile pairilor la anul. Sînt sigur c-a muncit din greu pentru asta.” (Din Alte gînduri ale unui pierde-vară de Jerome K. Jerome, p. 291)
La drept vorbind, marile tragedii nu pot inspira sau genera, în literatură, dialogul: ele se consumă, de obicei, fără cuvinte.
Pentru firile conflictuale, calmul, blândețea și reținerea (sau, eventual, smerenia) celor din jurul lor reprezintă un reînnoit prilej de ceartă și/sau de scandal; interlocutorul este transformat automat în preopinent sau în adversar…
Un contemporan, despre Cristos: „Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plângînd“. Ar mai fi de adăugat: plângîndpentrualţii; de unde se poate vedea că rîsul este pentru tine sau pe seama altuia.
Adevărul credibil, mai ales la nivelul maselor, este cam la fel de greu de găsit ca și un profet popular și crezut în propria lui țară.
Obsesia sau morbulperfecțiunii: să consideri că faci ceva bine doar atunci când lucrul în chestiune îți iese excelent.
Calitatea supremă a unei umbrele nu ar fi impermeabilitatea sau rezistența, cât însușirea de a nu se lăsa pierdută ori furată.
Apa o fi dată de Dumnezeu – dar nu prea mai e pe gratis!
Cine n-arestare… își tot actualizează starea – pe net...
„Știți, este pe fond… nervos“ (spus când e vorba despre tine) – sau „pe fond psihic“ (când este vorba despre alții – de obicei, șoptit cu înțelegere amicală).
Oare cât ne putem încrede în relatările (cvasi)contemporanilor despre Alexandru cel Mare, Cezar, Nero, Decebal, Vlad Ţepeş etc., când sub ochii noştri se rescrie istoria cu ghiotura?
Ca să ajungă ştiinţă adevărată, istoria ar trebui să scape de povara ori handicapul manipulării, al răstălmăcirii dictate politico-ideologic.
„Populația țării a trecut prin niște experiențe nefericite…“ Experiențe sau experimente?
(Hiper)specializarea – sau fordismul nemuritor, atemporal și anistoric.
Babe denaturate – nici măcar nu mai fac mătanie după ce s-au închinat în fața icoanelor.
„Băăăi băiete, avocatu-ăla știe carte, băăă! Cre-că e pîntre ăi mai bine pregătiți dîn meserie! Pă’ știi tu cât i-am dat acu’, la procesu-ăsta…? Nu, nu ăla!… Dè, ăsta de tocmai l-am pierdut!?…”
Armata oferă un spectacol trist în două ipostaze principale: când are de lucru și e eficientă (pentru că, după cum se știe, ocupația ei de bază este moartea și distrugerea); când e ineficientă și stă degeaba.
Boala, războiul – deci moartea – constituie, într-adevăr, și forțe ale progresului la scară universal-umană… Dar numai în măsura în care sînt depășite, adică învinse…
„Apporter sa pierre“ [sau „a-și aduce obolul“] – adică modelul palimpsestului: fiecare generaţie se cade să-şi aducă mica sa contribuţie la mersul general înainte…
„Blestemul“ de a te fi născut la oraș, din părinți orășeni… Să n-ai și tu „țară“ unde să te duci în vacanțe!
„Cunoștințe desprinse din manuale“… Bune și astea, la o adică… Dar depinde și din ce manuale sînt desprinse.
„Din zei de-am fi scoborîtori, / C-o moarte tot sîntem datori!…“ Dar și cu o viață!
„Cum, nu ştiai? Dar toată lumea vorbeşte! Toată lumea ştie asta!“ – una dintre „manevrele“ de bază ale calomniatorului profesionist – securist de profesie sau nu… (Vezi şi îndemnul stalinist „Calomniaţi, tovarăşi, că tot o să rămână ceva!“ – preluat însă din Beaumarchais). Şi, cel mai adesea, stratagema prinde – şi nu neapărat (sau nu numai) la proşti…
„Ești un idealist!“… Și? Asta e de bine sau de rău?
„În sănătatea ta…, doctore!“… Cam așa se cuvine să închini un pahar de preparat medicamentos…
„Las’ că te-oi vedea eu când o să ajungi la vîrsta mea!“, îi zise septuagenarul nepotului, cu sumbră înțelepciune.
„Le cœur a ses raisons que la raison ne connaît point“ (cum frumos zicea Pascal). Bine-bine, dar ce zice sistemul endocrin – ce părere au hormonii, adică?
„Legea este egală pentru toți“… Sigur – dar nu și modul în care se aplică ea.
„Obrazul subțire cu cheltuială se ține“… Aiurea! La noi, astăzi, mai degrabă obrazul gros sau foarte gros se ține cu cheltuială – și cheltuială din gros, nu așa!
„–Poți să-mi recomanzi ceva de citit? Să fie literatură bună… Dar ceva… așa, mai scurt…“ „–Mm-da… Cred că știu ce: Război și pace, volumul I“.
A apărut o tînără generație destul de ciudată, trebuie să recunoaștem: majoritatea tinerilor de acum sînt – sau cel puțin par să fie – în același timp preabătrânicioși și preanecopți. (Mă îngrozesc cum o să fie următoareatînărăgenerație… Deși sper din tot sufletul că numai mi se pare mie, așa!)
Cafeaua: una dintre puținele băuturi care, ca să fie bune, trebuie să fie foarte bune.
(va urma)
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
