O figură a Radioului a fost, fără îndoială, doctorul Paul Bernstein! Nu ştiu dacă a practicat medicina, măcar o singură zi în viaţa lui, dar titlul de doctor i se potrivea de minune. Era salariat la Direcţia Relaţii Internaţionale, specializat în limba germană. Avea un talent deosebit de a simula tot timpul că e foarte ocupat. Maşina lui de scris era mereu încărcată cu o coală. Stătea visător în faţa ei fără să facă nimic. Dar când uşa se deschidea, începea să dactilografieze la întâmplare, ca împins de un resort. Nu se ştie ce şef intră. E bine să te vadă că munceşti, era principiul lui sănătos de viaţă.

Doctorul Paul avea reputaţie de om descurcăreţ, capabil să scoată un beneficiu din orice situaţie. Vă voi relata două întâmplări ilustrative în acest sens:
În anul 1953, Bucureştiul a organizat Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Tânărul – pe atunci – Paul a fost trimis ca translator la aeroport, unde urma să sosească delegaţia oaspeţilor din Germania. Numai că acolo s-a anunţat că avionul de la Berlin va întârzia vreo trei ore. Între timp, soseşte avionul chinezilor. Prin staţia de amplificare a aeroportului se face apelul Dacă există cineva cunoscător al limbii chineze, este rugat să se prezinte la secretariatul Festivalului. Tacticos, doctorul Paul se înfiinţează la biroul cu pricina. Eu sunt omul. Înţeleg şi pot traduce chineza, dar nu o pot vorbi. I s-a explicat situaţia. Translatorul român de chineză nu s-a prezentat la aeroport. Trebuia să traducă cineva scurta alocuţiune a conducătorului delegaţiei şi nu se punea problema ca translatorul să vorbească în limba marelui popor asiatic. Va ieşi şi un ban la trebuşoara asta.

Să fie primit, zice Paul, şi se îndreaptă domol spre salonul de protocol. Acolo, distinsul musafir îşi rosteşte discursul în microfon. Traducătorul providenţial îl face inteligibil pentru auditoriul român: Suntem fericiţi să păşim pe pământul ţării dumneavoastră... Sperăm ca delegaţia noastră să fie un factor activ în desfăşurarea Festivalului... Va fi o întâlnire a păcii şi a prieteniei între popoare... Trăiască străvechea legătură de nezdruncinat dintre poporul chinez şi poporul frate român!
Asta a fost tot. Doctorul îşi încasează onorariul şi se întoarce în holul aeroportului, pentru a-i aştepta pe nemţi.
Seara, momentul chinez este prezentat la radio. Colegii lui Paul ascultă stupefiaţi. A doua zi, tabără cu întrebările asupra lui:
—Mă, tu chiar ştii limba chineză?
—Câtuşi de puţin.
—Păi atunci, cum ai reuşit să traduci?
—Prin logică deductivă. Ce altceva credeţi că ar fi putut spune băiatul ăla?...
Băiatul se numea Liu Shao-Tzi şi conducea la acea dată Tineretul Comunist Chinez. A făcut o carieră politică excepţională, până în clipa în care Mao a decis să-l doboare. La propriu!

Iată şi a doua întâmplare. S-a petrecut mult mai târziu, după Revoluţie. Fiica lui Paul Bernstein s-a căsătorit cu un neamţ şi s-a stabilit în Germania. Doctorul o vizita în fiecare an, parcurgând drumul la volanul automobilului. Odată l-a prins noaptea într-o mică localitate austriacă. A căutat o cameră, a văzut pe un gard anunţul Zimmer şi a intrat. Gazda, o femeie mărunţică, a anunţat preţul, 100 de şilingi, şi i-a pus în vedere că nu are voie să-şi prepare acolo decât cel mult un ceai. Orice altceva de-ale gurii i se va oferi de către gazdă, evident contra cost. Au bătut palma, după care femeia i-a solicitat datele personale pentru a le înscrie în cartea de imobil. Paul s-a recomandat ca medic, din Bucureşti.
—Chiar sunteţi medic?, a întrebat austriaca.
—Natürlich. Unul apreciat în ţara mea!
—O, Dumnezeu v-a adus la noi!

A urmat o stufoasă relatare despre bătrânul ei soţ, care suferă de o afecţiune sâcâitoare la un picior. Şi, consecutiv, rugămintea de a-l consulta. Doctorul Paul a acceptat cu amabilitate. A stat vreo 20 de minute cu bolnavul, pe care l-a pus să facă tot soiul de mişcări ale piciorului cu pricina. Şi-a dat imediat seama că e vorba de gută, dar a prelungit consultul medical, ca să dea impresia că a muncit din greu cu pacientul. La sfârşit i-a recomandat femeii să-i aplice soţului cataplasme cu tărâţe calde.
—Vă mulţumesc din suflet, doctore. Acum nu îmi mai sunteţi dator cu nimic!
—Eu nu, dar dumneavoastră mie, da! Consultaţia face 200 de şilingi…
Pe drumul de întoarcere, Paul a mai oprit o dată la casa respectivă. Starea pacientului se ameliorase şi, culmea, femeia, recunoscătoare, l-a răsplătit pe medic cu încă 100 de şilingi. Trăiască guta şi beneficiile tămăduirii!

Vă spun drept, la ei, la neuitaţii mei colegi de Radio, m-am gândit când am dat titlul acestui volum, Menestreli la curţile comediei.

(va urma)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro