Acum câțiva ani, îi scrisesem lui Dan Andrei Aldea un mesaj, propunându i să publicăm o carte despre el, despre muzica și despre viața lui. Răspunsul a fost dezarmant: „Tot ceea ce putea fi spus – s a spus. Iar ceea ce nu s a spus – chiar nu poate fi spus”. Acum știu că mai erau foarte multe lucruri de spus despre muzicianul, creatorul, omul de cultură și omul-pur-și-simplu Dan Andrei Aldea și această carte o demonstrează cu prisosință.

O mențiune specială se cuvine pentru interviurile cu Dan Andrei-Aldea, prezentate pentru prima dată într-o carte: primul interviu, acordat de artist după întoarcerea în țară, pentru Radio Transilvania (audio, accesibil via QR), și penultimul interviu (2017), realizat de Maria Petrovna și publicat acum în premieră absolută.

Dan Andrei Aldea nu a fost doar cel mai mare chitarist român din toate timpurile, deși asta ar fi fost de ajuns. Dacă și ar fi dorit, după plecarea în Vest, ar fi putut avea o carieră solistică la cel mai înalt nivel. Solo-urile lui de chitară pe cover-urile unor piese celebre ating ori depășesc cu lejeritate nivelul originalului. Dar el nu și a dorit asta.

Multi-instrumentist, a strălucit, la nivelul excelenței, în oricare dintre ipostaze. Violonist, chitarist, pianist, sintetist, suflător și percuționist, Dan Andrei Aldea a fost omul-orchestră în sensul cel mai propriu, fiind un virtuoz la fiecare instrument în parte și un maestru al sunetului de ansamblu. Talentul, cultivat prin învățare continuă și autodepășire, printr-o autoexigență ce adesea atingea masochismul, de orchestrator, aranjor și solist, dus la perfecțiune, este ilustrat, mai mult decât convingător, de înregistrările variantelor de orchestrație și interpretative (la toate instrumentele) ale „Ciocârliei” lui Grigoraș Dinicu și ale Simfoniei a 9-a „Din lumea nouă” de Antonin Dvořák (QR).

Prin 1980, într un concert dat la încheierea festivalului Primăvara Baladelor, în aula Facultății de Drept din București, după piesele proprii, care au încins atmosfera, sala a dat în clocot atunci când Sfinx ul a atacat câteva cover-uri din repertoriul rock internațional. După un solo de chitară care a electrizat publicul, Dan Andrei Aldea s a oprit brusc: „Așa ar fi trebuit să sunăm noi acum zece ani!” Și a ieșit din scenă. Mulți ani mai târziu, pe când lucra la producția unui disc, avea să spună: „Ca [altcineva] să cadă în fund cînd îl ascultă, trebuie mai întîi să cad eu însumi în fund când îl ascult. Voi sta călare pe el pînă cad eu însumi în fund, oricît ar dura. Așa se lucrează în Germania”. Și așa a lucrat, oriunde s a aflat, după standardele lui, care erau absolute, cu mult mai sus decât cele ale industriei muzicale.

Pasionat de munca sa, Dan Andrei Aldea a decis să nu mai iasă în lumina reflectoarelor și să lucreze doar în studioul propriu de producție, în spatele pupitrelor de mixaj, de sonorizare, înconjurat de zeci de instrumente și instalații, precum și de numeroși artiști internaționali, care îl solicitau să le fie producător. A continuat să cânte de plăcere, pentru prieteni și cu prieteni, dar nu a mai fost interesat de scenă, de turnee, de forfota concertelor, de care avusese parte în anii ’80, alături de Sfinx.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro