• Cumsecădenia tipic englezească: un tip de bunăvoinţă puţin cam vagă (cu alte cuvinte, ceţoasă).
• Evident, ce s-a scris, s-a tipărit și s-a legat sub/în formă de volum nu este neapărat (sau numai) ceea ce a vrut să spună autorul, ci pur și simplu ceea ce ne-a lăsat el. Avem de-a face, prin urmare, cu un conținut și o formă care trebuie respectate – din toate punctele de vedere și în toate modurile posibile. Ce crezi tu că a vrut să spună autorul este, în foarte mare măsură, treaba ta personală. Fii mîndru de asta, caută chiar să îi convingi și pe alții de „revelația“ sau de „descoperirea“ ta – dar nu încerca să îi impui adevărul tău însuși autorului!
• Există trei tipuri principale de complimente: cele care te flatează, cele care te ofensează și cele care te nedumeresc.
• „Ellen G. White este scriitoarea cu cele mai multe titluri traduse din istoria literaturii universale“ – ne înştiinţează prezentarea de pe ultima copertă a volumului Tragedia veacurilor. Impresionant! (Dar, de pildă, în Guinness Book of Records sîntem informaţi că individul care a „ţinut mingea pe cap“ de cele mai multe ori a fost un suedez care activa pe undeva printr-un fel de „divizie judeţeană“ de-a lor…).
• Jurnalist: producător de discurs… Fără glumă!
• Aştept cu relativă nerăbdare (pentru că e greu de conceput relativa înfrigurare) ziua când – şi la noi – au să vină dispoziţii legale prin care formula corectă (din punct de vedere politic, fireşte) pentru a numi omul (bărbat sau femeie) să fie persoană, iar câinii şi pisicile de companìe să se numească, oficial, persoane non-umane.
• Ăştia mici – infirmiere, femei de serviciu, hîrţogari mărunţi etc. – au (totuşi) tendinţa postului de a te cam face să suferi, prelungind inutil şi/sau condiţionând diverse proceduri sau rutine.
• De multe ori, vorbăria despre ţările „cu istorie mare“ seamănă foarte mult cu lauda pe care i-o aduci unuia cu forţă fizică excepţională, pentru simplul motiv că are zeci de kile de cărnuri, oase sau musculatură în plus faţă de tine – insul mediu cum s-ar zice.
• Bănuiesc că ar fi foarte-foarte interesante concluziile unui eventual panel (interdisciplinar) de specialişti care să analizeze motivaţia acordării premiilor Nobel pentru literatură… pe ultimii vreo sută de ani…
• Aflu, fără uimire, că Allah este calificat în Coran drept „Lumină din Lumină“; iar la creştinii arabofoni numele folosit pentru Dumnezeu este Allah…
• Care ar fi, la drept vorbind, topul meseriilor în care ai avantajul de a nu fi nevoit să îți urmezi propriile sfaturi? Păi: doctor, preot, avocat, agent de publicitate, profesor…
• Am putut auzi (r)romi răscrăcărându-se verbal în așa hal încât îți venea să crezi că vor să imite, parodic, accentul țigănesc/romanes!
• Ca și în cazul nucilor uriași, titanul nu dă voie altora dimprejur să se dezvolte, să trăiască; bunăstarea lui absolută echivalează cu ruina altora.
• Am o cunoștință care declara, drastic, că fructul ei preferat este pepenele (zis verde), pe locul doi pepenele (verde), iar pe locul trei tot pepenele (verde). Pentru mine… dimpotrivă: pepenele (verde) vine pe locul întâi, iar pe locul al doilea: toate celelalte fructe lăsate de Dumnezeu…
• „Se înţeleg ca turcii“… Adică, perfect – nu?
• (Laurence Olivier despre Marilyn Monroe): A professional amateur. / O amatoare profesionistă… Poate că asta ar fi singura garanție a satisfacției într-o meserie, pe lumea asta: să fii un amator profesionist!
• „–Bheăă, păi știi tu, buei, pă cine am avut io profesor dă română în liceeeu?… Pă marele S_____, bueăă! –Da, și?“
• „Oamenii sînt ai dracu’, să știi tu de la mine! Da’ ce să-i faci? Trebuie să-i înțelegi… Că doar oameni sîntem…”
• „Live for now!“ (reclamă la Pepsi). Mesaj publicitar trist, extrem de trist, în fond! Nu că s-ar prinde de „adîncimea“ lui foarte mulți dintre andrisanți…
• „Nu contează cât de lung am părul, / Ci contează cât de mult gîndesc“… Rezultatul cel mai previzibil – sau altfel spus, rezultatul cel mai logic? Un cetățean cu părul foarte lung, dar rar, un cetățean care gîndește excesiv, dar (cum se întîmplă de obicei – și în mod natural) prost.
• Când dreptul consacră injustiţia sau nelegitimitatea, el nu mai e… drept!
• Deosebirea dintre lovitură aeriană preventivă și bombardament aerian este exact ca deosebirea dintre cartonașul pe care scrie prețul de 1,99 lei și cel pe care scrie 2,00 lei.
• Caz de decodare (pragmatic) neadecvată a mesajului transmis: „(Ea) Ce zici, mă speli pe spate? (El) Da’ ce, n-ai perie de baie cu coadă?”… E adevărat, scena are șanse cu atât mai mari să se actualizeze în felul ăsta cu cât vîrsta celor doi actori este mai coaptă.
• Ce înseamnă să fii posesorul unei diplome universitare… Sau cum am câștigat eu primii bani ca profesor (calificat, nu așa, oricum)… Eram în ultima zi a așa-numitei „convocări metodice“, de după facultate, la o unitate militară din Vaslui (spre rușinea mea, nici măcar numărul nu am reușit să i-l rețin). Tocmai trecusem – cu brio, vorba aia – examenul oral de finalizare a stagiului și vine un coleg să ne anunțe, pe mine și pe încă doi camarazi, că putem face niște bănuți (pentru că, normal, apucasem să rămânem complet lefteri) cărând mobila unui plutonier-major care stătea într-un bloc din cartierul unde era pripășită și cazarma noastră. O cărăm noi cu multă energie (după ce am tîrît-o cu spor și prin șiroaiele unei averse sănătoase – era în iulie și, oricum, n-a fost vina noastră: aversa nu fusese anunțată), o lăsăm în apartamentul omului, la etajul trei, iar soția A.P.V.-istului, după ce își termină repertoriul de înjurături și blesteme la adresa individului în cauză (reieșea că mai ghini ar fi fost să se arunce în fîntână decât să ieie un mototol di moldoviean), vine să ne dea 200 de lei la tuspatru, plus câte un păhăruț de jin. Tocmai atunci apare și plutonierul și lasă să-i scape, cu mîndrie, informația că noi sîntem T.R.-iști – mai precis… profesori. Nevastă-sa se înroșește la față și, brusc, pleacă în camera alăturată, de unde se întoarce imediat, cu scuzele de rigoare și cu încă 200 de lei. Păi… te joci cu diploma omului?
• Ciudăţenii (ale istoriei): când a început să se răspîndească, în uzul europenilor, tutunul, era recomandat pentru sănătatea danturii şi a plămânilor! În perioada când au fost obţinuţi ca rasă, pitbullii erau folosiţi ca animale de companie pentru copii!
• Atât ca fiu, cât și ca părinte, fă în așa fel încât să îți poți permite să dai prioritate sfaturilor importante, în detrimentul celor minore, care pot fi și „sărite”. Așa o să-ți rezervi luxul (mai mult decât satisfacția) și de a fi ascultător, ca fiu, și de a fi ascultat, ca părinte…
• „Arta nu copiază realitatea“, s-a spus – și s-a repetat, cu insistență. Da – pentru că nu poate; arta nu este în stare decât, eventual, să aproximeze realitatea / viața…
• Deșteptul nu este așa decât în paralel și/sau în contrast cu unul sau mai mulți proști. Cam ca protonii și neutronii dintr-un nucleu.
• A te radicaliza, azi, înseamnă de fapt a ajunge la atitudinea normală – singura logică, în context.
• „Publicul larg“ nu înțelege semnificația adevărată și frumusețea intrinsecă a peste 95% dintre invențiile și descoperirile umanității – ceea ce nu le face pe acestea cu nimic mai puțin admirabile, remarcabile și interesante; poate chiar dimpotrivă!
• Abstinentul este (de fapt) un alcoolic aflat în stadiul terminal… Clinic sau numai cronologic…
• Adevăratul patriot este cel care știe că a avea (și) o atitudine critică față de propriul său popor e un lucru la fel de important ca a-l iubi și a face ceva, un gest oricât de mic, ca să-l ajute la nevoie.
• Că ai o părere foarte bună despre propria persoană nu este un mare păcat, dar măcar străduiește-te cât de cât ca să îi faci și pe alții să înțeleagă de ce!
• Când ești băgat la mijloc de către confrații mai răutăcioși (și mai activi), se cheamă că ești marginalizat, nu?
• Cavou cu încălzire centrală – sau periferică (la ăștia oricum contează mai puțin) – și, de preferat, cu mașina la scară / ușă.
• Discuție-tip (principială, nici nu încape vorbă), care se poate auzi, cu foarte mici variațiuni, pe la Cluj / Tîrgu Mureș / Alba Iulia / Turda / Sibiu / Reghin / Deva / Oradea / Zalău / Satu Mare / Arad / Baia Mare (etc., etc.): „–Ei, voi acolo, în Olkenia… –Da, da’ eu nu sînt oltean; sînt din Argeș… –Noa, d-apă’ tot aia îi… Și niș’ nu trăbă să ke scuzi…“

(va urma)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro