Un pachet de unt și un abuz teribil suferit de un personaj feminin care era interpretat de o actriță extrem de tânără: regizorul Bernardo Bertolucci a recunoscut, peste ani, că legendara secvenţă - din filmul Ultimul tango la Paris - dintre Marlon Brando şi Maria Schneider nu a fost discutată cu actriţa înaintea filmării, care, practic, s-a trezit pusă în fața unui fapt împlinit. La acea vreme, Brando avea 48 de ani, iar Schneider - doar 19.

„Voiam reacţia ei ca fată, nu ca actriţă. Ca Maria să interpreteze umilinţa şi furia ei, voiam să o simtă... Mai târziu, mă va urî toată viaţa...” Astfel a explicat, cu un cinism deloc deghizat, cineastul motivația artistică din spatele unei scene atroce, așa cum a fost gândită de el însuşi şi de Marlon Brando. Confesiunea a fost transmisă pe mai multe canale media americane. Videoclipul în care regizorul mărturisea asta a fost urmărit în doar câteva zile de peste 500.000 de vizitatori pe YouTube. „Secvenţa cu untul a fost o idee pe care am avut-o cu Marlon, în dimineaţa filmărilor”, a spus Bertolucci la Cinemateca franceză, în 2013, la doi ani după moartea actriţei. El a mai spus că s-a simţit oribil „într-un fel” pentru cum s-a purtat cu actriţa. „Mă simt vinovat, dar nu-mi pare rău. Ca să obţii un rezultat artistic cred că trebuie să fii complet liber!”

Mărturia cineastului a scandalizat atunci o bună parte a Hollywood-ului. Actori precum Jessica Chastain şi Chris Evans au declarat pe Twitter că nu vor mai vedea niciodată filmul, şi nici nu-i vor mai considera artiști pe Bertolucci şi pe Brando. „Mi se face greaţă”, a spus actriţa. De altfel, pe Change.org s-a constituit o campanie prin care semnatarii cereau Academiei de Americane de Film să condamne public faptele şi pe regizorul italian.

Maria Schneider, care, vegheată de partenera ei Maria Pia Almadio, s-a stins în anul 2011 din cauza unei boli incurabile, nu şi-a revenit niciodată după filmări, trăind lungi perioade de depresie. Într-un interviu acordat Daily Mail în 2007, actriţa povestea momentul cheie din film prin semne, neputându-l verbaliza. „Ar fi trebuit să-mi sun agentul sau să chem avocatul pe platou pentru că nu poţi forţa pe cineva să facă ceva, dar în acea perioadă nu ştiam cun trebuia să reacționez. Marlon mi-a spus: -Maria, nu-ţi face griji, e doar un film, dar în timpul scenei, chiar dacă ceea ce făcea Marlon nu era real, am plâns cu adevărat. M-am simţit umilită de Marlon şi de Bertolucci”, declara Maria Schneider. Drama Ultimul tango la Paris, în regia lui Bernardo Bertolucci, a avut premiera pe 15 decembrie 1972, la Roma.

Maria-Hélène Schneider (27 martie 1952 - 3 februarie 2011), cunoscută profesional ca Maria Schneider, a fost o actriță franceză cu rădăcini românești. Ea s-a născut la Paris, rod al unei „iubiri interzise” dintre Daniel Gélin, actor francez, și Marie-Christine Schneider, originară din România, un fost model care conducea o librărie la Paris. Gélin era căsătorit cu actrița și producătorul Danièle Delorme în timpul aventuri și nu a recunoscut-o niciodată oficial pe Maria drept fiica sa, deși și-a admis public paternitatea după 1970. Schneider a fost crescută de mama ei într-un oraș lângă granița franceză cu Germania. În cele din urmă, mama ei a încredințat-o unei asistente medicale timp de doi ani. Maria Schneider a trăit mai târziu câțiva ani cu unchiul ei matern Michel Schneider și soția sa. S-a întâlnit cu tatăl ei biologic la vârsta de șaisprezece ani, vizitându-l neanunțat...

În 1972, la vârsta de nouăsprezece ani, a jucat alături de Marlon Brando în Last Tango in Paris, dar fiind traumatizată de scenă și urmărită de o publicitate neplăcută, care i-a afectat negativ întreaga carieră ulterioară. Deși The Passenger, de Michelangelo Antonioni, i-a relevat mai apoi certele calități de actriță, Maria a rămas stigmatizată de proasta reputație dobândită o dată cu filmul lui Bertolucci. Ea însăși a refuzat, bunăoară, din acest motiv să joace rolul Mariei Magdalena într-o mini-serie de televiziune regizată de Franco Zefirelli.

Problemele ulterioare legată de consumul unor anumite substanțe și influența acestora asupra sănătății sale mintale a făcut ca viața actriței să se deruleze o vreme din ce în ce mai haotic. Cu toate acestea, ea și-a regăsit stabilitatea în viața sa personală și profesională la începutul anilor 1980 și a devenit un avocat pentru egalitate și îmbunătățirea condițiilor în care lucrau actrițele.

La vremea lui, atât tema cât şi realizarea cinematografică a filmului Ultimului Tango la Paris au făcut mare vâlvă şi au provocat nesfârșite controverse. În Italia, de pildă, filmul a fost interzis. Nu puţini au fost şi cei care l-au criticat dur pe regizor pentru dialogurile şi scenele hiperrealiste, unele dintre ele fiind cenzurate în diverse săli de cinema. „Bertolucci şi Tangoul de la Paris mi-au furat tinereţea" - este ceea ce credea Maria Schneider, fiică a unei românce asimilate în Franţa, stabilită la Paris, şi a unui actor francez. Maria Schneider a jucat în filme semnate de regizori celebri : Michelangelo Antonioni, Franco Zeffirelli, Werner Schröter. Pe lângă Marlon Brando, a mai avut şansa de a-i mai avea parteneri pe Jack Nicholson, în amintitul film al lui Antonioni, pe Alain Delon, pe Florinda Bolkan, pe Stefania Sandrelli sau pe Philippe Noiret.

Maria Schneider a fost o feministă convinsă. În 2001, la „Festivalul Filmului Feminin" de la Créteil , i-a fost adus un omagiu oficial. Cu acel prilej a făcut cotidianului Libération o declaraţie care trece şi drept o ultimă răfuială cu Marlon Brando. A mărturisit că, revăzînd Ultimul Tango la Paris, şi-a amintit că vedeta americană a fost cea care a realizat o mare parte din regie, dictându-i lui Bertolucci ce avea de făcut. Aflând vestea morţii Mariei Schneider în 2011, regizorul italian a declarat că ar fi dorit să-i ceară iertare regretatei actriţe pentru dezagreabilele secvenţe la care a fost supusă în pelicula care a făcut-o celebră fără voia ei. Iar ministrul francez al culturii de atunci, Frédéric Mitterand, a afirmat că Maria Schneider va rămâne „ca o imagine deosebit de puternică a femeii contemporane”.

Lara Bobescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro