„Piesa asta e un hit,/ Dan Spătaru n-a murit...” – acest refren provocator, marca Boier Bibescu &vs. Don Baxter, încă își face simți ecoul în memoria afectivă a publicului din România. Dan George Spătaru (2 octombrie 1939, Aliman, jud. Constanța – 8 septembrie 2004, București) s-a născut într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în satul dobrogean Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de mic copil, dar mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal, el chiar devenind la un moment dat fotbalist profesionist.

Dan Spătaru a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, s-a confruntat cu un eveniment tragic: mama lui a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința testamentară a mamei - „Copiii mei să învețe carte". În acest orășel, Dan a urmat liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe postul de mijlocaș la clubul Știința București din Divizia B, viitorea echipă Sportul Studențesc, a lui Mircea Sandu sau Gino Iorgulescu. Deși părea un jucător promițător, când a ajuns în anul al III-lea la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, descoperindu-i-se o hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii.

Dan Spătaru era student când a început să cânte la Casa Studenților în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era foarte la modă în acele timpuri. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară. Compozitoarea Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit, după ce l-a ascultat o dată cântând la grădina-restaurant Mon Jardin și a început apoi să-l mediteze. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Cântând la o terasă, l-a întâlnit apoi Temistocle Popa, care i-a compus multe dintre șlagărele sale. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea", melodie a acestui renumit compozitor. A urmat un șir de superhituri, pe care România le-a învățat efectiv pe dinafară: „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „ Trecea fanfara militară”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare, îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”, „Cântec", „Măicuță, îți mulțumesc!", „Vorbește lumea că-s ștrengar" sau „În rândul patru, banca de la geam”.

Dar, poate, cel mai mare succes al său a venit la maturitate, după ce era demult consacrat, atunci când, la sfârșitul anilor 80 a interpretat un cover după melodia „Ona noćas neće doći” (în traducere: „Ea nu va mai veni în seara asta”), aparținând compozitorului croat Nikica Kalodera, adaptată în limba română sub titlul „Drumurile noastre poate...”. În fapt, era un remake după piesa interpretată în anii 70 de Miodrag „Miki” Jevremovic, un artist cunoscut în fosta Iugoslavie înainte de 1990. „Dan a luat piesa de la un artist sârb și i-a compus versurile trei nopți la rând”, mărturisea soția cântărețului nostru, Sida Spătaru. Culmea, în 2004, varianta lui Dan Spătaru, deși era o preluare din repertoriul muzical al altei țări, a fost desemnată drept „Cea mai frumoasă melodie românească din toate timpurile”... Au existat chiar acuzații de plagiat, demontate de soția artistului român: „E o prostie, o tâmpenie să se spună așa ceva. Dacă luați albumul veți vedea că în dreptul ei scrie clar că melodia, compoziția muzicală, a fost culeasă din folclorul sârbesc /?/ si doar versurile au fost scrise de Dan. El nici nu era compozitor și nu ar fi putut să compună! Da, e adevărat că el a scris textul”.

(În alt registru, „Supărat, supărat sunt Doamne, supărat” al lui Tinu Vereșezan, preluat și de Adi de La Vâlcea, este, în realitate, cântecul sârbesc, din anii 70, „Umoran”, al faimosului Jasmin Stavros!)

Situația e oarecum pe dos față de „Pe-al nostru steag e scris Unire” de Ciprian Porumbescu, versuri de Andrei Bârseanu, devenită... imnul național al Albaniei, sub forma „Hymni i Flamurit”, adică „Imnul steagului”! Versurile variantei albaneze sunt scrise de către Aleksander Stavri Drenova, care era de origine aromână. Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë - Libertatea Albaniei, un ziar albanez din Sofia, Bulgaria, în 1912.

A existat chiar și o celebră preluare... la preluare! În octombie 2014, trupa BZN a înregistrat un cover după „Drumurile noastre”, devenit viral. „Veneam de la aeroport şi în taxi am auzit pentru prima oară melodia «Drumurile noastre». Ne-am privit şi ne-am spus «Ce cântec minunat!». Aşadar, l-am întrebat pe şoferul de taxi cum se numeşte cântăreţul şi ne-a spus: Dan Spătaru, cel mai cunoscut cântăreţ din România. Am continuat căutările, am vrut să ştim din ce perioadă era cântecul şi ne-am dorit să cântăm acea melodie. (…) Am vorbit cu doamna Spătaru, ea era un «mic» fan al nostru, şi i-am spus că am vrea să facem această melodie ca un tribut pentru Dan Spătaru”, a precizat Jan Keizer.

În istoria recentă a muzicii românești au existat multe preluări, mărturisite sau nu, ale unor hituri internaționale, de pildă „We Wish You Well” de la Whitesnake a devenit „De vei pleca” sau „Running Wild” de la Judas Priest a fost preschimbat în „Trenul fără naș” în variantele Iris, „You*re My Heart, You*re My Soul” de la Modern Talking s-a transformat în „Într-un gând, într-un glas” la Trio Expres, „Bloodsport” al celor de la Sneaker Pimps a căpătat valențe românești identice în varianta „Dragostea-i o...” de la Stigma, clasicul „Au coeur de septembre” interpretat de Nana Mouskouri și Harry Belafonte a fost preluat de Aura Urziceanu și Aurelian Andreescu aproape identic sub forma „Septembrie”, Gil Dobrică a cântat „Hai, acasă!”, adică „Take Me Home, Country Roads” a lui John Denver, Cătălin Crișan a refăcut o arie din „Phantom at the Opera” a lui Andrew Lloyd Webber sub titlul „Vorbește marea”, „Bensonhurst Blues” al lui Oscar Benton era, în interpretarea Margaretei Pâslaru, „Vorbește lumea că nu-mi pasă”, iar „The Power of Love” al lui Jennifer Rush sună în românește „Puterea dragostei” cântată de Eva Kiss. Există însă și asemănări evidente dar nerecunoscute, între care „Golden Brown” de la Stranglers, pe care, uitând să menționeze originalul, Sorin Chifiriuc și Sfinx au transformat-o în „Într-un cer violet” (cu un text superb, totuși, de Alexandru Andrieș) ori refrenul de o octavă „Take Me to Church” de la Hozier, pe care cei de la Kazibo l-a oferit spre interpretare lui Dan Bittman și Cristi Minculescu în varianta „S-aprindem torțele”. De fapt, Kazibo au mai produs o astfel de controversă atunci când au transformat „Right Now” a lui Jeanette Biedermann în „Inimi desenate” pentru Delia...

Dincolo de toate aceste dispute, Dan Spătaru este artistul român care a bătut recordul la aplauze când era într-un turneu peste hotare: „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”. Apoi, la Festivalul de la Sopot (Polonia), unde a reprezentat Casa de discuri Electrecord, a înregistrat un record al evenimentului, consemnat în Cartea de onoare - a fost aplaudat de peste 7.000 de spectatori, timp de 20 de minute!
Anul 1970 avea să-i aducă întâlnirea cu o mare iubire, Natalia Fateeva, o actriță rusoaică alături de care a jucat într-un musical foarte în vogă la vremea respectivă,”Cântecele mării”, în regia lui Francisc Munteanu. Pe scurt, filmul prezintă povestea unui ansamblu muzical din România care trece prin mai multe încercări în dorința de a participa la Festivalul de Muzică de la Soci. Povestea de dragoste din scenariul filmului s-a repetat în viața reală, la o intensitate greu de cuprins în cuvinte. Rusoaica a fost marea dragoste a lui Dan Spătaru, dar și actrița l-a iubit foarte mult. Atât de mult, încât a fost la un pas să divorțeze de soțul ei, Boris Yegorov, primul fizician-cosmonaut care a ieşit în spaţiu. Peste ani, artistul român le povestea prietenilor cum Boris a venit peste el cu pistolul, pentru a se răzbuna!

Foarte pedant, Dan Spătaru a știut sa își respecte publicul prin ținuta elegantă pe care o avea tot timpul, indiferent de circumstanțe. Nu concepea să apară pe scenă altfel decât în costume impecabile, iar la orice spectacol se prezenta cu două ore înainte pentru a verifica el însuși toate detaliile, chiar dacă, în loc de orchestră, cânta cu negativ. Grav bolnav, Dan Spătaru s-a stins în urma unui infarct în dimineața de 8 septembrie 2004 (ora 7:00). Peste zece mii de oameni au fost prezenți la înmormântarea sa.

În anul 1972, a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, Sida (Sidonia), balerină la „Teatrul Fantasio" din Constanța, prin intermediul marelui actor de comedie Jean Constantin. („Eu nu eram hotărâtă: să mă căsătoresc, să rămân cu Dan? Nu știam ce să fac! Mă gândeam că a fost o relație, dar el o să plece la București, în timp ce eu rămâneam singură la Constanța. Când s-a terminat turneul, mi-a spus: «Eu mă întorc la Constanța peste trei zile și rămân numai dacă vrei să ne căsătorim!». Și mi-a dat timp de gândire trei zile, după care s-a reîntors la Constanța și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi dea telefon și să vorbim despre viitorul nostru. Dacă nu voiam să ne căsătorim, nici nu mai trecea pe la teatru, mi-a spus. Și răspunsul meu a fost «Da!»”) Cei doi s-au căsătorit în anul 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției sale, Sida, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”.

Însă, „după ce a cunoscut succesul, Dan Spătaru a început să guste uşor-uşor şi din plăcerile vieţii, căzând astfel, încă de tânăr în patima alcoolului”. Artistul a avut mari probleme din cauza băuturii, dar a reuşit să treacă peste acest viciu de unul singur. Cel mai tare l-a ajutat „vocea interioară”, după cum el însuşi mărturisea într-un interviu acordat în 1995. Cântăreţul povestea atunci că, din cauza chefurilor prelungite din tinerețe ajungea să hoinărească singur pe străzi şi că, la un moment dat, mahmur fiind, s-a întâlnit în zorii unei zile cu un măturător. Atunci, l-a întrebat pe acesta dacă ar vrea un bilet la un spectacol cu Dan Spătaru. „La beţivul ăla?”, i-a trântit lucrătorul vorbele în faţă, fără să ştie cu cine vorbeşte. Cântăreţul a povestit că acela a fost momentul în care a decis să-şi „asculte vocea interioară”. „A vorbit cu el. Şi a reuşit”, a mărturisit soţia regretatului artist la emisiunea „Doamne de poveste” moderată de Olivia Steer.

„A suferit foarte mult pentru că a fost arătat cu degetul din cauza băuturii. La un moment dat, a venit la el şi Aurică Andreescu, o altă voce mare, şi el cu acelaşi viciu. L-a întrebat cum a reuşit, iar el i-a răspuns: „Am vorbit cu mine”. A murit la 28 de ani de când se lăsase de băutură, dar nu a venit niciodată să bea acasă. Aveam damingenele înşirate pe terasă, cu tot felul de băuturi, însă lui mereu îi plăcea ca paharul să fie vorbit. Chiar îl certam şi îi spuneam că, măcar dacă tot bea, să bea acasă. Iar el asta îmi răspundea. Că îi place ca paharul să fie vorbit. Bea mereu la discuţii, la restaurant, îşi chema prietenii. Era foarte generos cu ei, le dădea şi masa şi de băut…”, a adăugat Sida Spătaru.

Timp de 28 de ani, Dan Spătaru s-a bucurat de o viaţă normală, alături de familia lui, nu fără a regreta faptul că a căzut în patima alcoolului. De acea perioadă rămasă într-un colţ umbrit din suflet, găsea puterea chiar să facă haz, când fusese declarat de mult câştigător în această luptă. „Mi s-a reproşat că îmi cam place şpriţul. Da, dar eu trebuie să beau de acum înainte multă apă minerală, ca să îl fac şpriţ pe ăla dinainte”, era gluma pe care îi plăcea cel mai mult să o spună spectatorilor, înainte să-și înceapă spectacolele...

Lara Bobescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro