O moarte fulgerătoare a uneia dintre cele mai talentate interprete de muzică clasică zguduia în 2012 lumea artistică românească și internațională: pianista Mihaela Ursuleasa, în vârstă de 33 de ani, a decedat pe 1 august. Mamă a unei fetiţe de şapte ani, artista, cu un tată de etnie rromă, era despărțită de tatăl copilului ei (tot un muzician român de origine rromă, dar stabilit în Germania), iar cunoscuţii spun că, în urma unei traume din copilărie, avea uriașe probleme psihiatrice. De asemenea, artista avea probleme sentimentale, cu drogurile şi cu alcoolul. „De vină pentru problemele mele, e gena mea", mărturisea adesea Mihaela cunoscuţilor ei.

Considerată cel mai promițător pianist român de la Dinu Lipatti și Radu Lupu, câștigătoare, în 1995, la vârsta de numai 16 ani, a prestigiosului concurs „Clara Haskil” din Elveția („Olimpiada pianiștilor”), Ursuleasa era cetăţean austriac, ea fiind stabilită la Viena din fragedă copilărie și renunțând între timp la cetățenia română. Inițial, moartea artistei a fost învăluită într-un mister absolut: sinucidere, accident, crimă?!? Mihaela Ursuleasa a fost găsită moartă în urma unei hemoragii cerebrale, având și un oribil cucui în frunte, în apartamentul ei din Viena, potrivit unor apropiaţi care, la momentul respective, nu au putut oferi mai multe amănunte. Artsjournal.com menţiona doar că moartea artistei a fost confirmată de agentul acesteia, Andreea Butucariu. O declaraţie de presă urma să fie dată în cursul zilei următoare, familia dorind să păstreze discreţie asupra împrejurărilor morţii stranii a artistei.

În mediul artistic, circulă deja ipoteza că, pe fondul problemelor ei psihiatrice și sentimentale, imprevizibila artistă s-ar fi sinucis, însă poliţia din Viena a infirmat rapid această variantă. Poliţia austriacă excludea, totodată, şi ipoteza crimei în cazul decesului pianistei Mihaela Ursuleasa, constatat joi, 1 august 2012, indicând drept cauză probabilă o „violentă hemoragie cerebrală" sau „o căzătură foarte puternică", după cum informa www.wien.orf.at. Anunţul morţii a fost dat iniţial pe Facebook de către Paavo Jarvi, un dirijor estoniano-american cu care colabora pianista româncă, iar apoi vestea decesului a fost preluată de www.artsjournal.com. „Nimeni nu vorbeşte despre presiunea psihică fantastică la care sunt supuşi artiştii de un asemenea nivel în mediul profesional", declarau colegii artistei, care o considerau pe Mihaela Ursuleasa cea mai bună pianistă româncă a momentului.  

Stabilită de la vârsta de 13 ani la Viena, Mihaela Ursuleasa ar fi trebuit să cânte la Ateneu, în Bucureşti, pe 1 august 2012, cu Orchestra Naţională de Tineret a României, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. Concertul ar fi trebuit să aibă loc, apoi, şi la Sinaia. De asemenea, sâmbătă, pe 4 august, alături de aceeaşi orchestră, piniasta ar fi trebuit să interpreteze la Berlin un concert la pian de Chopin. Numai că, cu doar câteva zile mai înainte, tânăra pianistă anulase seria de evenimente concertistice din cauza unor „probleme de sănătate” nespecificate. Gurile rele spuneau, însă, că Mihaela nu se simțea deloc în formă, după ce trecuse printr-o o a doua cură de dezalcoolizare într-o clinică de specialitate…

Mihaela Ursuleasa a fost numită „un copil minune" încă de la 4-5 ani. Născută în 1978 la Braşov, dintr-un tată de etnie rromă şi o mamă moldoveancă, ea s-a remarcat încă de la cinci ani prin talentul ei extraordinar. La acea vârstă, Mihaela a început să cânte la pian, descifrând partiturile cu ajutorul tatălui său. Primul cântecel a fost „Păpușa bolnavă", de Ceaikovski. La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado, după ce fetița câştigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia. 

Sfârșitul a venit însă, de o manieră tragică, la vârsta de 33 de ani, aceeași la care dispăruse și precedentul pianist roman de geniu. În 1950, la 33 de ani, tot la vârsta la care va muri Mihaela Ursuleasa, la Geneva, se stingea din viaţă cel mai important pianist român, Dinu Lipatti, la numai 33 de ani, în timp ce asculta muzică de Bach și studia partituri de Beethoven. Dacă nu l-ar fi atins fiorul morţii atât de timpuriu, cu siguranţă astăzi am fi vorbit despre el ca despre unul dintre cei mai mari instrumentişti ai lumii.

Ca femeie, Mihaela Ursuleasa era total neîmplinită. Ea avusese mai multe legături ratate, iar ultima poveste de dragoste o dărâmase pur și simplu. Mihaela era o ființă foarte temperamentală şi pătimașă - „datorită genei mele” - care se implica cu toată fiinţa ei în poveştile de dragoste pe care le trăia. „E o tragedie ce s-a întâmplat”, a punctat pentru National Post, criticul Dumitru Avakian, care o cunoștea încă de la debutul carierei ei uimitoare și, totuși, una atât de contradictorie, dublată și de o viață dezordonată. „Ştiu că era alcoolică, că ducea o viaţă dezechilibrată şi se pare că lua şi droguri", a declarat off the record un coleg muzician. Punctând că artista era „genială pe plan profesional", colegul Mihaelei a povestit că „ea era mai nonconformistă, avea o fire mai copilăroasă la 33 de ani". Artista îşi anulase multe concerte în perioada de dinaintea tragicului final al destinului ei controversat. Avea probleme de sănătate mari, acuza dureri gastrice. Cu două luni înainte, la un al doilea concert programat la Ateneu, sub bagheta dirijorului Horia Alexandrescu, Mihaela nu s-a mai prezentat din cauza problemelor de sănătate, fiind înlocuită în ultimul moment de pianistul Andrei Licareţ.    

Artista a fost căsătorită cu un remarcabil violoncelist româno-german de etnie rromă, Rodin Moldovan, cu care avea o fetiţă, în vârstă de şapte ani, Ştefania. Situaţia lor familială era delicată, soţul ei ar fi avut ordin de restricţie emis de un tribunal şi nu avea voie să se apropie de Mihaela Ursuleasa. Se pare că tatăl copilului, nefiind foarte sigur de paternitatea sa, nu contribuia cu nimic la întreținerea micuței Ștefania.

Fostul iubit al pianistei Mihaela Ursuleasa, Rodin Moldovan, a trimis o scrisoare jurnaliștilor de la www.nefiltrat.ro prin care dezvăluie stilul de viaţă haotic care se poate să-i fi adus sfârşitul celebrei pianiste.
Fostul iubit al Mihaelei Ursuleasa, artista care a murit în camera ei de hotel în luna august a anului 2012, declară că pianista se droga şi că mama ei este cea vinovată atât pentu despărţirea lor cât şi pentru necazurile şi suferinţele din viaţa artistei. „În timpul sarcinii, Mihaela lua anumite droguri, bea alcool şi fuma. (...) Fetiţa nu a fost înregistrată niciodată pe numele meu. Şi nu pentru că nu am vrut sau pentru că am fugit de răspundere, ci pentru simplul fapt că ea a plecat de la mine. De ce oare a plecat? Toată lumea s-a întrebat... şi s-au auzit atâtea variante... Adevărul este că ea a plecat de la mine cu două luni înainte să nască, pentru că avea dubii referitoare la cine este tatăl copilului. A plecat în momentul când eu eram în Italia, la lutierul meu de la Cremona", li se destăinuie celor de la www.nefiltrat.ro, violoncelistul Rodin Moldovan.

Violoncelistul mărturiseşte că şi el a fost la un pas să se sinucidă cu medicamente din cauza despărţirii de pianistă şi a necazurilor pe care i le-a cauzat mama Mihaelei Ursuleasa. „În timp ce eu mergeam pe la doctori sa mă liniștesc, luam tratamente, plângeam, nu mă mai duceam la serviciu și eram gata să mă omor cu somnifere, mama ei dădea interviuri la ziarul Monitorul Expres de Brașov din data de 20 iunie 2006, cum că se pregăteşte de <<nunta Mihaelei și a lui Rodin>>. De aici mi am dat seama ca ele au planificat totul. Cu toate ca eu le-am spus că, dacă nu se întoarce Mihaela și nu se naşte copilul acolo unde sunt eu, asta înseamnă ca copilul nu este al meu. Și, atunci, nu mă va mai interesa niciodată…", mărturiseşte Rodin Moldovan.

La două săptămâni de la decesul pianistei Mihaela Ursuleasa, în urma unei comoții cerebrale, continuau să iasă la iveală detalii nebănuite despre relația ei cu violoncelistul Rodin Moldovan, cel despre care se presupunea că ar fi fost tatăl fetiței sale. În timp ce artistul a declarat, în exclusivitate pentru www.cancan.ro, că n-a recunoscut copilul din cauză ca Mihaela a refuzat să facă testul de paternitate, fugind, totodata, de acasă, apoi lucrurile au luat-o o cu totul altă întorsătură.

„Din păcate, în ultima perioadă s-au dat multe informații false despre persoana mea și a regretatei pianiste Mihaela Ursuleasa! Menționez că, în urmă cu șapte ani (2005) am avut o relație de câteva luni cu aceasta, fără a fi fost vreodată căsătoriți. După care, în anul 2006, ne-am despărțit! Motivul despărțirii? A fugit de acasă! De atunci, noi nu ne-am mai întâlnit și nici nu am mai vorbit vreodată! În ceea ce privește informația cum că eu aș fi tatăl fetiței, precizez că aceasta nu a fost niciodată înregistrată pe numele meu și mi s-a refuzat sistematic să constat oficial paternitatea", a declarat Rodin Moldovan, pentru Cancan, supărat din cauza supozițiilor potrivit cărora el ar fi tatăl fetiței Mihaelei.

Această declarație, însă, i-a stârnit furia unei prietene foarte bune de-a regretatei artiste, tot pianistă, care a contactat redacția pentru a face o serie de dezvăluiri cutremurătoare referitoare la povestea amoroasă dintre cei doi instrumentiști. Sub protecția anonimatului, aceasta susținea că relația dintre Mihaela și Rodin a avut un sfârșit extrem de dureros și care a marcat-o enorm pe celebra pianistă: „Acum, după ce ea a murit, Rodin vrea să-i strice imaginea. Ei au avut o relație, dar el nu și-a dorit copilul și, când a aflat că Mihaela este însărcinată, au început neînțelegerile. El a devenit agresiv, atât verbal, cât și fizic. Ultimul scandal a avut loc atunci când ea era însărcinată în luna a opta. El a lovit-o, ea a fugit din casa, iar Rodin a urmărit-o și a vrut să dea cu mașina peste ea. Atunci, Mihaela a plecat din Germania la Viena, acolo unde locuia înainte să îl cunoască pe el, îmbrăcată doar în pijamale. Nu și-a luat nici haine la ea, nici bani, nici măcar telefonul mobil, îmi amintesc că eu am reușit să o găsesc abia după vreo două săptămâni, atunci", a declarat prietena Mihaelei, pentru Cancan.

Mai mult, se pare că Moldovan ar mai avea un copil dintr-o relație anterioară celei cu Ursuleasa, fapt pe care el i l-ar fi ascuns acesteia: „Înainte de Mihaela, el a mai avut o relație, din care a rezultat un copil, dar a procedat la fel, nu l-a recunoscut. El vrea să scape mereu basma curată și nu vrea să-și asume această responsabilitate. Mihaela nu l-a înșelat niciodată și, ce-i drept, e posibil să fi refuzat să facă testul de paternitate, dar nu pentru că i-ar fi fost frică, ci din orgoliu, din cauză că s-a simțit teribil de jignită de această presupunere ", a mai povestit aceeași sursă.

În fapt, Mihaela Ursuleasa a avut o viață extrem de complicată! Și, într-adevăr, fetița ei, Stefanie, poartă, în certificatul de naștere, numele de familie al pianistei.

Cum nu l-ar fi plăcut niciodată și nu l-a acceptat deloc în preajma fetei sale, se pare că mama pianistei a continuat seria atacurilor la adresa violoncelistului chiar și imediat după decesul fetei sale. La rândul lui, Rodin o consideră responsabila pe Agripina „Puica” Ursuleasa pentru destinul, presărat cu încercari dureroase, al Mihaelei: „Mama ei, doamna Puica, le-a spus prietenilor comuni că eu am sunat-o după moartea Mihaelei ca să-i iau copilul. Și că vreau să-i iau copilul ca să-i fur banii. Timp de doi ani, potrivit legii, Mihaela ar fi putut să-mi ceară un test de paternitate. Acum, aș fi dispus să fac acest test doar dacă îl face și Alexei (unul dintre foștii iubiți ai Mihaelei, despre care Rodin spune că seamănă fizic izbitor cu fetița Mihaelei). Eu consider că ea a fost o victimă a mamei sale. Tot timpul îi spunea că ea este artistă internațională și trăgea de ea sa fie cât mai bună pe plan profesional. Mihaela nu a avut copilărie, statea mereu la repetiții, tatăl ei a murit de tânăr, iar mama ei n-a ajutat-o să scape de problema drogurilor", a mai declarat Rodin Moldovan jurnaliștilor.

Posibilul tată al lui Stefanie menționat de Rodin Moldovan a existat cu adevărat în complicata epopee sentimentală a temperamentalei Mihaela Ursuleasa. „Merge în discotecă cu prietenul ei, Alexei, un violonist născut în Rusia. La anul, Mihaela vrea să îi arate Braşovul. De dragul lui, s-a apucat să înveţe ruseşte” - se consemna într-un articol apărut în 2003.

Anterior, în 1995, deși încă minoră (avea doar 16 ani!), Mihaela Ursuleasa trecuse și prin episodul straniu al unei scurte căsătorii cu violoncelistul Rudolf Ilavsky. Potrivit unei hotărâri, publicate în Monitorul Oficial, din 18 martie 1999, Mihaela a renunțat la cetățenia română atunci cand s-a căsătorit cu Ilavsky, un violoncelist celebru cu care a făcut foarte multe duete. Cu toate că a divorțat și a revenit la numele de Ursuleasa, Mihaela nu a mai vrut să-și recupereze cetățenia.

…Cum, în 2011-2012, Mihaela continua să-și contramandeze concertele, drama era cu atât mai mare cu cât mama şi fiica ei erau total dependente material de ea şi nu mai aveau vreun alt sprijin. „Ea provenea dintr-o familie modestă, însă talentul, şcoala şi munca ei au ridicat-o", a precizat Dumitru Avakian.  Într-o primă fază, înaintea înmormântării, dirijorul Cristian Mandeal a declarat că probabil se va organiza o chetă internaţională pentru a putea acoperi cheltuielile cu înmormântarea pianistei. Nici artista, nici mama ei nu dețineau, de pildă, un loc de veci, la Viena, la București sau oriunde altundeva.

„De când am fetiţa nu mai plec câte două săptămâni la rând şi, de aceea, drumurile sunt tot mai dese. Prefer să plec două-trei zile, apoi să mă întorc pentru câteva zile în Viena şi să plec iar. Încerc să îmi organizez drumurile în aşa fel, încât să nu fiu plecată mai mult de patru zile. Mama s-a mutat cu noi în Viena şi mă ajută foarte mult. Câteodată călătorim şi împreună cu fetiţa, dacă nu este prea frig şi trebuie să plec pentru o perioadă mai mare de timp", povestea Mihaela Ursuleasa, într-un interviu pentru www.eva.ro.     

Cariera pianistei nu începuse sub cele mai bune auspicii. Copil minune, ea nu a putut uita niciodată că efectiv fusese „traumatizată de profesoară", amintirea acelor clipe teribile urmărind-o toată viața. Uluitoarea pianistă, invitată în ţară să concerteze deseori la Ateneu şi în cadrul Festivalului Enescu, s-a născut în 1978 la Braşov. „Ca pianistă era excepţională, era formată pe linia lui Dinu Lipatti, a lui Valentin Gheorghiu şi a lui Tudor Dumitrescu. Nu era intuitivă şi instinctivă, ci a avut o solidă pregătire şi educaţie muzicală, precum şi şansa unor mari profesori şi mentori. Avea o imensă cultură muzicală, fiind un talent excepţional cu adevărat", a explicat criticul Dumitru Avakian. Elevă a Stelei Drăgulin, Mihaela Ursuleasa a uimit publicul încă de la vârsta de şapte ani. „Am avut o profesoara extrem de dură. Într-un anumit fel a fost foarte bine însă mai ales în ultimul an de studiu devenise o tortură. Un copil care studiază trebuie în acelaşi timp susţinut, lăudat şi criticat. Un profesor ideal trebuie să aibă un anumit echilibru. Aveam impresia ca elevii nu erau subiectul principal, ci o performanţă personală", declara artista în acelaşi interviu pentru www.eva.ro.

Mihaela Ursuleasa își amintea cât de tare dureau palmele încasate de la profesoara ei: „Și încă ce dureau! Eu veneam cu buzele umflate. Bătăile nu erau nici la modul simbolic, nici o dată la două săptămâni; în fiecare zi. Eu o rugam pe mama, în fiecare dimineață, să-mi țină pumnii. Mama nu înțelegea ce am: <<De ce să-ți țin pumnii, că te duci să studiezi, nu să ții un concert!>> Mie mi-era însă frică să nu mă bată. Era o practică obișnuită. Singura explicație pe care o primeam era <<Nu ai cântat bine>>. Nu mai continua, nu-mi spunea ce am făcut greșit, pac o palmă. Or, pentru un copil - eu spun ce simțeam eu atunci - este groaznic să-l pedepsești fără să-i spui cu ce-a greșit de fapt. La vârsta aia se formează - sau se poate distruge - încrederea în sine. Încrederea mea în mine a fost, mulți ani după ce am plecat din România, destul de fragilă.”

Când Stela Drăgulin era în școală, Mihaela intra în panică:
<<Dacă mă opream din cântat să merg la toaletă, când mă întorceam mă pocnea. <De ce nu am auzit pianul timp de cinci minute?> Fiindcă eu studiam într-o clasă, iar ea stătea în clasa de-alături. O dată, era duminica Paștelui, și a venit mătușa mea de la Iași. Eu dimineața la șapte eram gata să plec la școală. Mătușa mea mi-a zis: <<-Unde pleci în duminica de Paști… Stai cu mine că am bătut atâta drum ca să te văd!>> Eu, <<nu, că mă bate tovarășa!>> <<-Stai aicea, rezolv eu cu tovarășa">>, mi-a zis mătușa mea. Am rămas acasă. Luni, mă duc dimineața la școală. Când deschid ușa de la clasă, trosc vreo zece palme. <<De ce n-ai fost ieri aicea? Mi-a spus femeia de serviciu că n-ai venit!>>. O punea pe femeia de serviciu să mă controleze. Eu veneam duminica, dar ea stătea acasă la ea. Numai eu eram obligată să vin. Eu aveam pian acasă. Dar trebuia să vin la școală, ca să vadă femeia de serviciu că făceam opt ore de studiu și nu șapte și jumătate. Degeaba am încercat să-i spun că a venit mătușa mea, că era Paștele... A țipat la mine: <<-Cine ți-a zis că tu ai Paște?>>
Eu nu mai făceam altceva decât să cânt. Și noaptea în somn mi se mișcau degetele ca pe pian. Sigur că trebuie și severitate, dar ce se întâmpla acolo nu era normal.>>
Cazul Mihaelei Ursuleasa nu era nicidecum singular. Conform unor multiple relatări, mulți dintre elevii Stelei Drăgulin se pare că trăiau același coșmar. Mihaela povestește: <<Avea un elev mai mare, avea vreo 20 de ani, care era mai înalt ca ea și tot îl bătea. Vreme de vreun an nu l-am mai văzut. Când l-am reîntâlnit, nu mai avea păr în cap. Chelise! Și ce păr îi mai rămăsese era albit. La 21 de ani. Din cauza stresului.
Alte două fete, eleve ale ei, au făcut ulcer duodenal în clasele primare. Mama mea venea la școală în fiecare zi la prânz cu oala de ciorbă, ca să apuc să mănânc și eu mâncare caldă. Un alt elev, Horia Mihail, i-a leșinat o dată în brațe. În lift, se pregătea să meargă la concert. L-au dus la spital și doctorii i-au zis că nu are nimic, decât că e epuizat și trebuie să se odihnească.>>
„Profesoara sa, Stela Drăgulin, ar fi avut un rol negativ asupra formării Mihaela Ursuleasa. A fost un copil minune, însă profesoara, prin duritatea şi stilul pedagogic, a traumatizat-o pe Mihaela. E greu să treci de la statutul de copil minune la cel de artist matur. Fiecare copil precoce şi genial are această problemă, dacă nu e susţinut de cei din jur'", a subliniat, pentru National Post, o altă sursă apropiată artistei. Pe Claudio Abbado, care a ajutat-o să obţină o bursa la Viena la vârsta de 13 ani, l-a cunoscut totuşi datorită unei audiţii programate de profesoara ei, Stela Drăgulin. Artista, cu o expresivitate şi o tehnică desăvârşite, a rămas grație bursei în capitala Austriei de la 13 ani şi şi-a continuat studiile ulterior la Conservatorul din Viena, realizând pe plan internaţional o carieră extraordinară. În 1999, Mihaela Ursuleasa cucerea premiul I al prestigiosului concurs „Clara Haskil" din Elveţia. A cântat alături de orchestre celebre - Orchestra Naţională a Franţei, Concertgebouw din Amsterdam, Philharmonia din Londra sau Academy of St. Martin in the Fields, sub bagheta unor mari dirijori, Claudio Abbado, Sir Colin Davis, Kurt Sanderling. A acompaniat-o şi pe Angela Gheorghiu.  A fost aplaudată pe marile scene ale lumii: Amsterdam Concertgebouw, Konzerthaus Vienna, Tonhalle Zürich, Wigmore Hall Londra sau Carnegie Hall din New York.  

Sunt, însă, urme dureroase care nu se șterg niciodată și a căror amintire te poate marca întreaga viață…

NOTA REDACȚIEI: Afirmațiile din acest text nu reprezintă opinia personală a autorului, ci sunt extrase din presa scrisă și online, românească și internațională, sursele fiind indicate explicit în text. Destinul tragic al genialei pianiste este regretat de redacție, însă dreptul la informație nu poate fi îngrădit în niciun fel.

Lara Bobescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro