După o relație discutabilă cu regizorul Liviu Ciulei, cel care a debutat-o în Valurile Dunării, o căsnicie eșuată cu Virgil Ogășanu - după numai două luni! - în prima tinerețe și o altă relație cu Ștefan Iordache, refuzată însă de familie din cauza diferențelor de clase sociale („Cum îți imaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?" – a exclamat tatăl ei, un medic reputat), Irina Petrescu nu s-a mai recăsătorit niciodată, însă a avut o lungă și pătimașă poveste de iubire cu mai tânărul ei coleg de breaslă, Adrian Pintea. Între cei doi era o diferență de vârstă semnificativă, Irina Petrescu fiind născută în 1941, iar Adrian Pintea în 1954, dar asta nu a constituit deloc un obstacol în calea relației lor.

„Am cunoscut în tinereţe o femeie absolut superbă, mult mai în vârstă decât mine, care mi-a servit lecţiile exacte de inhibare şi de distrugere a propriului meu egoism“, povestea actorul. (De altfel, nu a fost deloc singurul astfel de caz în teatrul românesc, când tinerii actori au avut partenere mult mai vârstnice dar relațiile astfel întemeiate au avut un impact semnificativ, extins în timp. Dacă, între Irina Petrescu și Adrian Pintea diferența era de 13 ani, între diva teatrului clujean Melania Ursu și viitoarea stea a Naționalului bucureștean Marius Bodochi erau chiar 19 ani, între Camelia Zorlescu și Mihai Verbițchi sunt tot 19 ani, între Claudia Deleanu și Eugen Cristea sunt 12 ani, iar între Principesa Margareta și Radu Duda, fostul student favorit al Olgăi Tudorache, se înregistrează 11 ani.)

…S-au cunoscut când el era încă student (’78-’79). Pe atunci, Irina avea 36 de ani și era în culmea gloriei, iar Adrian doar 23, abia un june actor predestinat faimei. O boală necruţătoare a pus însă capăt poveştii lor de iubire. „După ce Irina a aflat că are cancer la sâni, Adrian a înnebunit. Chiar a trebuit să i se extirpe unul dintre sâni, a fost îngrozitor pentru ea, dar şi mai mult pentru el. Pintea a început să ducă o viaţă din ce în ce mai dezordonată, în aparenţă boemă. N-a putut suporta gândul că într-o zi o va pierde pe Irina lui cea iubită”, a explicat presei o sursă din teatru.

Irina Petrescu şi Adrian Pintea s-au despărţit, apoi actorul şi-a refăcut viaţa. S-a căsătorit în anul 2000 cu o studentă la Medicină, viitoarea faimoasă bioenergoterapeută Lavinia Tatomir. A cunoscut-o când fata avea doar 16 ani şi l-au impresionat la ea frumuseţea şi puterile ei „paranormale”. Chiar dacă Lavinia şi Adrian au fost suflete-pereche – cum au recunoscut adesea amândoi, actorul nu a putut-o uita niciodată pe Irina Petrescu, marea iubire a vieții lui. Și nici ea pe el! La moartea – de ciroză – a lui Adrian Pintea, în 2007, ea a ţinut să spună, parafrazându-l pe Samuel Beckett: „Sunt zile în care te plictiseşti până se dă stingerea şi altele în care se dă stingerea când mai ai atâtea lucruri de făcut. Pentru Adrian Pintea s-a dat stingerea prea devreme”…

... Adrian Virgil Pintea (9 octombrie 1954, Beiuș, Bihor – 8 iunie 2007, București) a absolvit în 1979 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" din București la clasa profesorului Petre Vasilescu. În 1990 a început să predea actorie la același institut. În 2002 a obținut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid. În 2004 a absolvit și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale", la secția regie film, clasa Elisabeta Bostan. Adrian Pintea a încetat din viață la vârsta de 52 de ani, pe 8 iunie 2007, la Spitalul Fundeni, suferind de ciroză. Văduva artistului, Lavinia, a afirmat că actorul a murit de septicemie, în urma unui implant dentar, fiind slăbit deja o îndelungată perioadă în care a suferit de ciroză hepatică. Tatăl actorului, George Pintea, a acuzat-o însă pe Lavinia, bioenergoterapeută, că i-ar fi provocat indirect moartea fiului său, insistând pe tratamente naturiste în locul unui transplant de ficat.

Lavinia Tatomir-Pintea are o cu totul altă părere: „Adrian tocmai terminase filmările la serialul Daria, iubirea mea, apoi a avut examenul de sfârșit de an III cu studenții săi. Muncise enorm și se resimțea fizic. Efortul depus continuu timp de un an, plus suferința uriașă provocată de moartea mamei sale i-au afectat și mai mult sănătatea. Tocmai de aceea am căutat să-l fortific și să-i ameliorez deficitul energetic. I-am completat tratamentul cu medicația aplicată de medicina clasică. Simt nevoia să lămuresc o anumită speculație absolut nedreaptă și nefondată. Adrian a murit în urma unei septicemii severe declanșată la nici 24 de ore de la intervenția chirurgicală stomatologică suferită, nicidecum din cauza cirozei hepatice”.

Deşi era recunoscut pentru frumuseţea sa, Adrian Pintea a suferit dintotdeauna de un mare complex. Chiar şi regizorul Sergiu Nicolaescu îi spusese că are un extraordinar chip de film, dar că nu îl avantaja dantura. Adrian Pintea se hotărâse să rezolve această problemă, aşa că a apelat la un implant. „Disconfortul se accentuase în ultima vreme, năzuinţa sa de a avea un impresar străin care să îl promoveze şi să-i asigure un anumit număr de roluri pe an era din ce în ce mai intensă…”, a scris Lavinia în cartea sa. Şi chiar dacă starea sănătăţii era precară, artistul fiind bolnav de mulţi ani de hepatită, Adrian a insistat să facă lucrările dentare complexe. Imediat după operaţie, faţa actorului s-a transformat, iar în câteva luni a devenit de nerecunoscut. Depresia şi neputinţa şi-au pus amprenta asupra stării de spirit a artistului, care nu mai ieşea din casă decât camuflat, deşi era greu de recunoscut în omul acela pe frumosul Iancu Jianu, haiducul de odinioară. Au urmat serii de tratamente, însă încercările au fost zadarnice. Organismul lui slăbit a fost răpus de septicemie pe 8 iunie 2007. Adrian Pintea a murit ţinându-şi soția iubită de mână...

Bărbat seducător, cu mare succes la femei, după ce a trăit împreună cu actrița Irina Petrescu, Adrian Pintea a fost căsătorit, din 1984, timp de unsprezece ani cu arhitecta Silvia Mihaela Rusan. Apoi, s-a căsătorit civil cu Lavinia Tatomir la 25 decembrie 2000, iar cununia religioasă au făcut-o în vara anului 2001.

O altă acuzație adusă Laviniei este că ea a publicat fotografiile șocante cu Adrian Pintea desfigurat, înainte de moarte. Explicația ei a fost următoarea: „Ani de zile am trăit trauma, durerea de a-mi fi aduse niște acuze foarte grave, unele dintre ele absolut inadmisibile, care m-au afectat profund. Se spunea că nu l-aș fi îngrijit suficient de bine pe Adrian, că nu i-am fost alături, ba chiar că l-am omorât, că i-am refuzat tratamentul medical sau i l-am interzis. A fost o suferință îngrozitoare pentru că despre aceste lucruri vorbeau oameni care nu ne cunoscuseră. Chiar dacă este un adevăr dureros și socant l-am adus la iveală. Este vorba despre lucruri care s-au întâmplat într-un context nefavorabil, nu e nimeni vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat. M-a durut să văd aceste fotografii publicate în presă și difuzate la televiziune, pentru că eu le-am publicat la o rezoluție mult mai mică, având dimensiuni mult mai mici. Scopul meu a fost doar de a lămuri și de a pune la punct niște lucruri care mie mi-au afectat reputația medicală".

Lavinia Pintea este medic rezident psihiatru la un spital din Craiova, oraș în care locuiește. Deși soțul ei este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu, iar ea locuiesșe la Craiova, la fiecare două săptămâni, ea vine la mormântului lui Adrian Pintea.

Amintirile ei despre cei șapte ani de iubire cu Adrian Pintea sunt tulburătoare: „Orice zi a vieţii noastre ămpreună ar fi inceput cu multă tandreţe. Risipă de tandreţe. Şi, neapărat, un răvaş de dragoste. Obligatoriu! După o cafea bună şi o ţigară fină (fumată doar de El), uneori un trabuc de cea mai bună calitate, ar fi urmat invariabil, trecerea în revistă a presei, discuţii spumoase şi inteligente pe marginea subiectelor zilei. Adrian - un bărbat fermecător, căruia îi stătea bine fumând, cu un aer aristocrat, profund intelectual, cu ochi cu gene lungi, întunecaţi, în care puteai să aluneci ca într-o prăpastie, cu fluturări de vise din alte lumi... După ani de căsnicie, îl admiram pierdută, mută de uimire şi-mi imploram splendidul noroc să nu mă părăsească prea curând... Să presupunem că ar fi fost o zi de sâmbătă. Eu mergeam la cabinet pentru a vedea câţiva pacienţi din altă localitate. El îşi întâlnea studenţii pentru amănunte legate de spectacolele pregătite. Era un pedagog de excepţie, foarte dăruit. În tot acest timp, în pauze scurte, ne sunam repetat, pentru a ne auzi şi a ne încărca mereu cu energia proaspătă a dragostei noastre. La prânz venea să mă ia de la cabinet şi hotăram de comun acord dacă urma să ne îndreptăm spre Băneasa, la Clubul de Echitaţie, sau spre o sală de cinematograf, pentru un film bun. Ne eram suficienţi unul altuia. Mereu, doar noi doi. Râdeam pe săturate, ne povesteam tot felul de întâmplări amuzante, ne împărtăşeam unul celuilalt toate găndurile şi trăirile intime. Urmau apoi o cină romantică in doi, jocuri copilăreşti, drăgălăşenii de tot felul, alături de «copilul păros» câine-lup Haiduc şi mereu... vise de viaţă simplă, omenească. Apoi, noaptea sfântă şi binecuvântată, în braţele omului iubit”.

...Mult mai mult decât haiducul Iancu Jianu, marele actor din „Pescăruşul” lui Cehov, Henric al IV-lea din piesa lui Pirandello, Hans din „Ondine” de Jean Giraudoux, Hamlet, Don Juan sau Becket din piesa lui Jean Anouilh, Adrian Pintea se întreba retoric în volumul său Pământul americanului: „Ce-ar fi, ce s-ar întâmpla cu noi dacă Richard al III-lea ar găsi totuși un cal? Dacă Hamlet s-ar întoarce supus la Wittenberg, dedicându-se din nou studiilor, cu o cumințenie amară? Dacă Romeo ar ajunge la timp de la Mantua? Dacă oglinda lui Richard al II-lea nu s-ar face țăndări?”. Parafrazând, cu cuvintele unui critic de teatru, ce-ar fi dacă Adrian Pintea s-ar întoarce pe scenă să joace din nou rolul lui Hamlet?

Lara Bobescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro