Lisette Verea (27 august 1914, Bucuresti - 27 august 2003, New York) a fost o mare vedetă a cabaretului românesc din anii '30. Era foarte apreciată şi pentru vocea ei, fiind prima care a cântat celebra piesa „Ionel, Ionelule", compusă de Claude Romano (pseudonimul artistic folosit de George Sbârcea). Pe fondul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, Lisette, a cărei origine ar fi transformat-o într-o țintă a persecuțiilor, a părăsit ţara natală şi s-a mutat permanent în SUA, împreună cu sora - Bella și frații - Leonard și Beno. Numele lor figurează pe o listă de pasageri ai vaporului President Grant, sosit în New York pe 3 octombrie 1941. Cariera ei cinematografică a început în 1932, primul film în care a jucat fiind „Chemarea dragostei", în regia lui Jean Mihail. A avut apoi rol principal într-o ecranizare a piesei „Trenul fantomă", semnată de Arnold Riedley.
Când Claude Romano a fost ameninţat cu concedierea de directorii Teatrului „Alhambra", dacă nu va fi compus o melodie de succes, el a lansat celebra piesă „Ionel, Ionelule", în 1937. Primele interprete ale melodiei au fost Lulu Nicolau şi Lizette Verea, un duet de succes al epocii. Un an mai târziu, Sică Alexandrescu, directorul teatrului „Comedia" din Bucureşti, a lansat cu succes cupletul Lizette Verea - George Groner, în comedia muzicală „Dragoste pe note".
Șlagărul a devenit extrem de popular după ce și Gică Petrescu l-a interpretat toată cariera sa artistică, încă de la debut (și inclusiv la chermezele familiei Ceaușescu, unde artistul era mereu invitat să cânte).
Alți interpreți notabili ai melodiei au fost Gheorghe Dinică, Loredana și Andra:
„Când se duce lumea la culcare
Cine îmi stă beat prin cârciumioare?
Și în fiecare dimineață
Cine-mi stă cu-n felinar în brațe?
Este Ionel, bată-l îorocul,
Care bea ca să-și inece focul,
Focul care-i frige inimioara,
Fiindca nu-l iubește Mărioara.
Refren:
Ionel, Ionelule,
Nu mai bea băiatule,
Ionel, Ionelule,
Fiindca te râd fetele”.
George Sbârcea (23 martie 1914, Toplița, Harghita – 27 iulie 2005, București) a fost un compozitor, muzician și muzicolog român, jurist, jurnalist, funcționar public, editor de carte, scriitor și traducător, dar și promotor al tango-ului clasic argentinian, foarte cunoscut și apreciat în Bucureștiul anilor 1930 - 1940. A folosit și pseudonimul Claude Romano, în perioada sa de compozitor și de lider de orchestră itinerantă.Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără, alături de „Ionel, Ionelule”, și „De ce ai plecat?”, „Dar-ar naiba-n tine, dragoste”, „Inimioară, inimioară, Anișoară”, și multe tangouri, așa cum este „Un tangou de adio”.
La București, Lisette a debutat pe scena Teatrului Majestic, la doar 13 ani, cu un cuplet, scris anume pentru ea de către F.O. Fosian: „Iertaţi-mă că îndrăznesc/ În faţa voastră să păşesc…/ Dar vreau ca să mă fac artistă…/ Eu cred că-s bună de revistă!”. După debut, artistul N. Kanner îi propune să facă teatru: să joace în momentul „Colos”, din spectacolul de revistă „Nimic nou pe frontul Bucureşti” de Kiriţescu. „Desigur că lucrurile s’ar fi oprit aici şi visul Lisettei nu s-ar fi împlinit dacă după câteva săptămâni, d. Camil Petrescu, pe care-l cunoscuse cu puţin timp înainte, n’ar fi recomandat-o regizorului Soare Z. Soare… Acesta, omul de mare intuiţie şi de repede hotărâre, o sfătuieşte să se înscrie imediat la Conservator (…). În aceste împrejurări a debutat în revista „Jo-Jo”– jucată întâi la Sinaia apoi în iarnă la Majestic. După acest deput a jucat la Cărăbuş, la Excelsior ( cu Iancovescu în “Lohengrin”), la Alhambra – iar în stagiunea anului 1938 a debutat la Teatrul Regina Maria în „Ediţia specială”, – la Teatrul Comedia, în “Dragoste pe note” şi într’o comedie muzicală la Teatrul Liber - „Voiaj de nunta”).” (F.O Fosian – “87 artişti bucureşteni din teatru, operă şi revistă”). O fotografie din 1933 ni-l înfățișează pe marele ConstantinTănase împreună cu vedetele sale de la Teatrul „Cărăbuș”: Lisette Verea, Lulu Savu, Lizica Petrescu și Mia Steriade. Pe scena de la Cărăbuș,frumoasa Lisette Verea va juca între 1933 și 1935, în trei spectacole: „Cărăbușul în splendoare” și „Cărăbușul cântă”, scrise de N Kirițescu, N. Vlădoianu și Nicușor Constantinescu, precum și în „Cărăbuș Expres”.
Frumuseţea, dar şi succesul de care se bucură pe scenele bucureştene îi asigură prezenţa în două dintre puţinele filme româneşti turnate în epocă: „Chemarea dragostei” (1932) şi „Trenul fantomă” (1933), primul film sonor în limba română, în care joacă alături de Tony Bulandra.
„Fără școală, dar extrem de frumoasă, înarmată cu tupeu și având mult farmec, a ajuns din vânzătoare de magazin vedetă la teatrul lui Tănase. Mai târziu, a reușit chiar de sub ochii Gestapoului să fugă cu un avion din țară, apoi să ajungă cu vaporul în America și să debuteze pe Broadway, apoi să joace cu Frații Marx la Hollywood, devenind vedetă americană cu vilă în Beverly Hills. N-a uitat că e româncă, ducând dorul țării”, scria Al. Lazăr în „2012: 140 de ani de revistă românească”.
În SUA, Lisette Verea a jucat în „A Night in Casablanca", produs de fraţii Marx - Groucho, Harpo şi Chico -, în 1946. Artista a mai apărut în opereta "The Merry Widow", dar cariera ei cinematografica a fost scurtă din cauza accentului straniu cu care artista vorbea limba engleză.
Lisette Verea s-a căsătorit mai întâi în 1946, cu bogatul producător de textile Erhart Ruegg (fiul celebrului producător de țigarete Chesterfield), care, mai în vârstă ca ea cu 15 ani, a murit în 1950. Unul dintre copiii lui Erhart dintr-o căsătorie anterioară a fost expertul în budhism David Seyfort Ruegg. A doua căsătorie a lui Verea a fost după alți patru ani, cu jucătorul de tenis Francis Townsend Hunter, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1954. În 1964, Lisette, sora ei Bella și o femeie de serviciu au fost victimele unui jaf violent la proprietatea Hunters ' Blue Haven, din Southampton, Long Island, cele trei femei fiind legate și torturate pentru a spune unde sunt ascunse bijuteriile. Interesant este că Lisette și primul ei soț fuseseră victime ale unui furt similar, în 1949, când alți hoții le-au sustras aur și pietre prețioase în valoare de 156.000 de dolari, însă firma de asigurări Mercury a refuzat să plătească despăgubirea.
Lisette Verea a murit la 89 de ani în New York City, iar necrologul i-a apărut în The New York Times.